Add parallel Print Page Options

12 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cât(A) vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă
şi nu se mai scoală din somnul lui.
13 Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăşi aminte de mine!
14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
(B) mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până(C) mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Read full chapter