Primul discurs al lui Ţofar din Naamat

11 Atunci Ţofar din Naamat a luat cuvântul şi a zis:

„Să rămână tot acest potop de cuvinte fără răspuns
    şi toate aceste vorbe multe să fie o dovadă a dreptăţii?
Crezi că flecăreala ta va închide gura altora
    şi că-ţi vei bate joc de alţii fără să te mustre nimeni?
Tu zici: «Învăţătura mea e curată
    şi sunt fără pată în ochii Tăi!»,
dar de-ar vorbi Dumnezeu,
    de Şi-ar deschide gura împotriva ta
şi de ţi-ar arăta tainele înţelepciunii,
    – căci adevărata înţelepciune are două feţe, –
        ai şti atunci că Dumnezeu ţi-a iertat mai mult decât meriţi.

Poţi tu să descoperi misterele lui Dumnezeu?
    Poţi tu să descoperi capătul Celui Atotputernic?
Ele sunt cât înălţimile cerurilor – ce poţi face?
    Ele sunt mai adânci decât Locuinţa Morţilor – ce poţi şti?
Întinderea lor este mai lungă decât pământul
    şi mai largă decât marea.
10 Dacă El trece şi întemniţează
    şi cheamă la judecată, cine-L poate opri?
11 Pentru că El îi cunoaşte pe bărbaţii înşelători,
    iar când vede răutatea, oare nu va lua seamă?
12 Dar un om nătâng nu poate deveni înţelept,
    după cum nici măgarul sălbatic nu se poate naşte om.
13 Dacă îţi vei îndrepta inima
    şi îţi vei ridica mâinile spre El,
14 dacă vei înlătura nedreptatea din mâna ta
    şi nu vei lăsa ca în cortul tău să locuiască răutatea,
15 atunci îţi vei putea ridica faţa fără să te ruşinezi,
    vei fi tare şi nu te vei teme.
16 Îţi vei uita necazul
    şi-ţi vei aminti de ea ca de apele care au trecut.
17 Viaţa ta va fi mai strălucitoare ca amiaza
    şi întunericul ei va fi ca dimineaţa.
18 Vei fi plin de încredere pentru că va fi nădejde,
    vei fi păzit şi te vei odihni în siguranţă.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va mai înspăimânta;
    mulţi vor căuta bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi vor cădea de oboseală,
    orice cale de scăpare va fi pierdută pentru ei
        şi nădejdea lor e să-şi dea ultima suflare.“

Răspunsul lui Iov

12 Iov a răspuns:

„Cu siguranţă, voi sunteţi glasul celor mulţi[a]
    şi înţelepciunea va muri odată cu voi.
Dar ca şi voi am şi eu minte,
    nu sunt mai prejos decât voi.
        Cine nu ştie toate aceste lucruri?
Am ajuns de râsul prietenilor mei,
    deşi L-am chemat pe Dumnezeu şi mi-a răspuns.
        Sunt luat în derâdere, deşi sunt curat şi drept.
O nenorocire, de care râd cei ce o duc bine,
    e pregătită pentru cei cărora le alunecă piciorul.
Corturile tâlharilor sunt în pace
    şi cei ce-L mânie pe Dumnezeu sunt în siguranţă,
        purtându-şi zeul în mâini[b].

Întreabă animalele şi te vor învăţa,
    păsările văzduhului îţi vor spune;
întreabă pământul şi te va învăţa,
    peştii mării îţi vor spune.
Care dintre toate acestea nu ştiu
    că mâna Domnului[c] le-a făcut?
10 În mâna Sa e viaţa fiecărei creaturi
    şi suflarea oricărui om.
11 Nu analizează urechea cuvintele,
    aşa cum gustă cerul gurii mâncarea?
12 Nu se găseşte înţelepciunea la cei bătrâni?
    Viaţa lungă nu aduce ea pricepere?

13 Ale lui Dumnezeu sunt înţelepciunea şi puterea,
    sfatul şi priceperea sunt ale Lui.
14 Dacă El dărâmă, nimeni nu poate rezidi.
    Pe cel închis de El, nimeni nu-l poate elibera.
15 Dacă El opreşte apele, vine seceta;
    dacă El le dă drumul, acestea inundă ţara.
16 Ale Lui sunt puterea şi victoria;
    cel înşelat şi cel ce înşală sunt sub stăpânirea Lui.
17 El îi face pe sfetnici să umble goi
    şi îi face nebuni pe judecători.
18 El desface cingătorile împăraţilor
    şi le leagă coapsele cu o frânghie.
19 El îi face pe preoţi să umble goi
    şi îi răstoarnă pe cei puternici.
20 Închide gura sfătuitorilor
    şi le ia mintea celor bătrâni.
21 El revarsă dispreţ asupra nobililor
    şi îl dezarmează pe cel puternic.[d]
22 El descoperă adâncimile întunericului
    şi aduce întunericul adânc la lumină.
23 El înalţă neamurile şi tot El le coboară,
    El le face să crească şi tot El le împrăştie.
24 El ia mintea conducătorilor pământului
    şi-i face să rătăcească printr-o pustietate fără drum.
25 Bâjbâie în întuneric fără lumină,
    se clatină ca nişte oameni beţi.

Footnotes

  1. Iov 12:2 Lit: voi sunteţi poporul
  2. Iov 12:6 Sensul versului în ebraică este nesigur
  3. Iov 12:9 Singurul loc, în discursurile lui Iov şi ale prietenilor săi, în care apare numele YHWH
  4. Iov 12:21 Lit.: nobililor/şi îi dezleagă brâul celui puternic.

Sinodul de la Ierusalim

15 Au venit însă din Iudeea unii care îi învăţau pe fraţi astfel: „Dacă nu sunteţi circumcişi, după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi!“ S-a stârnit o mare neînţelegere şi dispută între Pavel şi Barnabas, de o parte, şi ei, de cealaltă parte. Drept urmare, fraţii i-au desemnat pe Pavel, pe Barnabas şi pe alţi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim pentru această problemă, la apostoli şi la bătrâni[a]. Aşadar, după ce au fost însoţiţi de către biserică, ei au călătorit prin Fenicia şi Samaria şi au istorisit despre cum s-au convertit neamurile. Şi le-au făcut astfel o mare bucurie tuturor fraţilor. Când au ajuns în Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de bătrâni şi au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. Atunci unii din partida fariseilor care crezuseră s-au ridicat şi au spus că şi neamurile trebuie să fie circumcise şi că trebuie să li se poruncească şi lor să păzească Legea lui Moise.

Apostolii şi bătrânii s-au adunat ca să vadă ce este de făcut în legătură cu această problemă. După multe discuţii, Petru s-a ridicat şi le-a zis: „Bărbaţi, fraţilor, voi ştiţi că de o bună bucată de vreme, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Care cunoaşte inimile, a depus mărturie pentru ele, dându-le Duhul Sfânt la fel ca şi nouă. El n-a făcut nici o deosebire între noi şi ele, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. 10 Acum deci, de ce-L puneţi la încercare pe Dumnezeu, punând pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici strămoşii noştri şi nici noi nu l-am putut purta? 11 Dimpotrivă, noi credem că suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus, la fel ca şi ele.“

12 Toată mulţimea a tăcut şi i-a ascultat pe Barnabas şi pe Pavel istorisind toate semnele şi minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei printre neamuri. 13 Când au terminat de vorbit, Iacov a zis: „Bărbaţi, fraţilor, ascultaţi-mă! 14 Simon[b] ne-a istorisit cum mai întâi Dumnezeu Şi-a arătat grija luând dintre neamuri un popor pentru Numele Său. 15 Şi cu acest lucru sunt de acord cuvintele profeţilor, aşa cum este scris:

16 «După aceea, Mă voi întoarce
    şi voi ridica cortul căzut al lui David.
Îi voi ridica ruinele
    şi-l voi reclădi,
17 ca astfel rămăşiţa de oameni să-L caute pe Domnul,
    precum şi toate neamurile peste care este chemat Numele Meu,
zice Domnul, Cel Care face aceste lucruri[c]
18     şi Căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.»[d]

19 De aceea, eu sunt de părere să nu le pricinuim greutăţi acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20 ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli[e], de adulter, de animale sugrumate[f] şi de sânge. 21 Căci încă din generaţiile din vechime Moise are în fiecare cetate oameni care-l proclamă în sinagogi, el fiind citit în fiecare Sabat.“

Scrisoarea Sinodului către credincioşii dintre neamuri

22 Atunci apostolii şi bătrânii, împreună cu toată biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită în Antiohia, împreună cu Barnabas şi cu Pavel. I-au ales pe Iuda, numit şi Barsabas, şi pe Silas, bărbaţi cu funcţie de conducere între fraţi. 23 Au trimis prin ei următoarea scrisoare:

„Apostolii şi bătrânii, fraţii voştri, către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, Siria şi Cilicia. Salutare! 24 Fiindcă am auzit că unii care au plecat dintre noi, fără ca noi să le poruncim, v-au tulburat prin cuvintele lor şi v-au necăjit sufletele, (zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea,)[g] 25 am hotărât într-un singur gând să alegem nişte bărbaţi pe care să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnabas şi Pavel, 26 oameni care şi-au riscat viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos. 27 Aşadar, i-am trimis pe Iuda şi pe Silas, şi ei vă vor spune, prin viu grai, aceleaşi lucruri. 28 Căci ni s-a părut potrivit, Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem nici o altă povară asupra voastră, decât aceste lucruri necesare 29 şi anume: să vă feriţi de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate şi de adulter, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!“

30 Aşadar, când cei trimişi au ajuns în Antiohia, au adunat mulţimea şi le-au dat scrisoarea. 31 Citind-o, fraţii s-au bucurat de mesajul de încurajare. 32 Iuda şi Silas, care şi ei erau profeţi, i-au încurajat pe fraţi şi i-au întărit prin multe cuvinte. 33 După ce au petrecut acolo câtva timp, au fost lăsaţi de către fraţi să plece în pace la cei care-i trimiseseră. 34 (Totuşi Silas a hotărât să rămână acolo.)[h] 35 Pavel şi Barnabas au rămas în Antiohia şi, împreună cu mulţi alţii, dădeau învăţătură şi vesteau Cuvântul Domnului.

Disputa dintre Pavel şi Barnabas

36 După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnabas: „Să ne întoarcem şi să vizităm fraţii din fiecare cetate în care am predicat Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac!“ 37 Barnabas voia să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu, 38 dar Pavel considera că nu este bine să-l ia cu ei pe acela care-i părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise mai departe în lucrare. 39 Disputa a fost atât de aprinsă, încât s-au despărţit unul de altul. Barnabas l-a luat pe Marcu şi a plecat pe mare în Cipru, 40 iar Pavel l-a ales pe Silas şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului. 41 El a călătorit prin Siria şi Cilicia, întărind bisericile.

Timotei îi însoţeşte pe Pavel şi Silas

16 Pavel a venit în Derbe şi apoi în Listra. Şi iată că acolo era un ucenic pe nume Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar al cărui tată era grec. El era vorbit de bine de fraţii din Listra şi din Iconia. Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, aşa că, după ce l-a luat, l-a circumcis, din pricina iudeilor care erau în acele locuri. Căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. În timp ce treceau prin cetăţi, ei îi îndemnau pe fraţi să păzească hotărârile care fuseseră luate de apostolii şi bătrânii[i] din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.

Viziunea lui Pavel în care apare bărbatul macedonean

Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să predice Cuvântul în Asia[j], au trecut prin ţinutul Frigiei şi al Galatiei. Când au ajuns lângă Misia, au încercat să se ducă în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. Au trecut deci prin Misia şi s-au dus în Troa. În timpul nopţii, Pavel a văzut o viziune: un macedonean stătea în picioare şi-l ruga: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 După ce Pavel a văzut viziunea, am[k] căutat imediat să ne ducem în Macedonia, ajungând la concluzia că Dumnezeu ne-a chemat să le vestim Evanghelia.

În Filipi

11 Am pornit pe mare din Troa şi ne-am îndreptat direct spre Samotracia. În ziua următoare am plecat spre Neapolis, 12 iar de acolo spre Filipi, care este cea dintâi cetate dintr-o regiune a Macedoniei[l], o colonie[m]. În cetatea aceasta am rămas câteva zile. 13 În ziua de Sabat am ieşit dincolo de poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune[n]. Ne-am aşezat şi le-am vorbit femeilor care se adunaseră acolo. 14 O femeie pe nume Lidia, vânzătoare de purpură în cetatea Tiatira, care era temătoare de Dumnezeu, stătea şi ea acolo şi asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele spuse de Pavel. 15 După ce ea şi casa ei au fost botezaţi, Lidia ne-a rugat zicând: „Dacă consideraţi că sunt credincioasă Domnului, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ Şi ne-a înduplecat.

Pavel şi Silas în închisoare

16 Într-o zi, în timp ce ne duceam spre locul de rugăciune, ne-a întâlnit o sclavă care avea în ea un duh de divinaţie[o] şi care, prin ghicire, aducea mult câştig stăpânilor ei. 17 Ea se ţinea după Pavel şi după noi şi striga: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui Preaînalt şi ei vă vestesc Calea mântuirii!“ 18 Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Atunci Pavel, supărat, s-a întors şi i-a zis duhului: „Îţi poruncesc în Numele lui Isus Cristos să ieşi din ea!“ Şi a ieşit chiar în ceasul acela. 19 Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au apucat pe Pavel şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică, înaintea autorităţilor. 20 I-au adus înaintea magistraţilor[p] şi au zis: „Oamenii aceştia ne tulbură cetatea! Sunt iudei 21 şi vestesc nişte obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este permis nici să le primim, nici să le practicăm!“ 22 Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar magistraţii le-au sfâşiat hainele şi au poruncit să fie bătuţi cu nuiele. 23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească bine. 24 Primind un astfel de ordin, temnicerul i-a aruncat în celula cea mai lăuntrică şi le-a băgat picioarele în butuci.

25 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Silas se rugau şi-I cântau laudă lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată a avut loc un cutremur atât de mare, încât s-au clătinat temeliile închisorii. Toate uşile s-au deschis dintr-odată şi fiecăruia i s-au dezlegat lanţurile. 27 Temnicerul s-a trezit şi, când a văzut că uşile închisorii erau deschise, şi-a scos sabia ca să se omoare, crezând că deţinuţii au fugit.

28 Pavel însă a strigat cu glas tare:

– Să nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici!

29 Atunci temnicerul a cerut o făclie, s-a repezit înăuntru şi a căzut tremurând înaintea lui Pavel şi a lui Silas. 30 Apoi, conducându-i afară, a zis:

– Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

31 Ei i-au răspuns:

– Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta!

32 Şi i-au predicat Cuvântul Domnului atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. 33 Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat şi le-a spălat rănile; apoi, imediat, el şi toţi ai lui au fost botezaţi. 34 După aceea i-a dus acasă la el şi le-a pus masa; şi s-a bucurat nespus cu toţi cei din casa lui pentru că a crezut în Dumnezeu.

35 Când s-a făcut zi, magistraţii i-au trimis pe ofiţeri să-i spună temnicerului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Temnicerul i-a spus lui Pavel următoarele cuvinte:

– Magistraţii au trimis ordin să fiţi eliberaţi! Acum deci ieşiţi şi duceţi-vă în pace!

37 Însă Pavel le-a zis ofiţerilor:

– Ne-au bătut în public, fără să fim judecaţi, pe noi care suntem cetăţeni romani[q], ne-au aruncat în închisoare, iar acum vor să ne scoată afară pe ascuns?! În nici un caz! Să vină ei înşişi să ne ducă afară!

38 Ofiţerii au spus aceste cuvinte magistraţilor. Aceştia s-au temut când au auzit că ei erau cetăţeni romani 39 şi au venit să-i liniştească. I-au condus afară şi i-au rugat să plece din cetate. 40 Au ieşit din închisoare şi s-au dus la Lidia, iar după ce i-au văzut şi i-au încurajat pe fraţi, au plecat.

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 15:2 Sau: prezbiteri; peste tot în capitol
  2. Faptele Apostolilor 15:14 Gr.: Simeon; Iacov foloseşte forma aramaică a numelui lui Petru
  3. Faptele Apostolilor 15:17 Vezi Amos 9:11-12 şi nota; este interesant că Iacov foloseşte în acest context textul LXX
  4. Faptele Apostolilor 15:18 Sau: Cel Care face aceste lucruri / cunoscute încă din veşnicie (posibil o aluzie la Is. 45:21)
  5. Faptele Apostolilor 15:20 Este vorba în mod special de mâncarea jertfită idolilor (vezi v. 29)
  6. Faptele Apostolilor 15:20 Adică animale care au fost ucise, dar din care nu a fost vărsat sângele; şi în v. 29
  7. Faptele Apostolilor 15:24 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin aceste cuvinte
  8. Faptele Apostolilor 15:34 Cele mai importante şi mai timpurii mss nu conţin acest verset
  9. Faptele Apostolilor 16:4 Sau: prezbiterii
  10. Faptele Apostolilor 16:6 Vezi nota de la 2:9
  11. Faptele Apostolilor 16:10 Prima din cele patru secţiuni în care se foloseşte persoana I plural, fapt ce îl indică pe Luca drept martor ocular (16:10-17; 20:5-15; 21:1-18; 27:1-28:16)
  12. Faptele Apostolilor 16:12 Macedonia era împărţită în patru regiuni administrative, Amfipolis fiind capitala regiunii în care era situată cetatea Filipi; expresia cea dintâi poate avea mai multe sensuri: una dintre cele mai importante; prima din acea regiune în care au ajuns; cea dintâi în ce priveşte trecutul istoric
  13. Faptele Apostolilor 16:12 Un amănunt foarte important. Deţinea dreptul italic, care îi conferea egalitate în privilegii cu Roma: scutire de impozite, independenţă administrativă, cetăţenia romană pentru locuitorii ei; populaţia era compusă din colonişti romani, care nu erau toţi de origine latină, din populaţia veche traco-ilirică şi greacă şi din populaţia flotantă, între care şi iudeii
  14. Faptele Apostolilor 16:13 Erau prea puţini iudei în Filipi pentru a forma o sinagogă; vezi nota de la 6:9
  15. Faptele Apostolilor 16:16 Cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului; gr.: un duh al lui Pithon, Pithon fiind un şarpe mitic, venerat la Delfi, unde se afla celebrul oracol
  16. Faptele Apostolilor 16:20 Gr.: strategos; lat.: praetor; probabil nu era vorba de funcţia propriu-zisă, care era o magistratură importantă, ci termenul era folosit din politeţe în unele colonii romane, cum este Filipi
  17. Faptele Apostolilor 16:37 Era împotriva legii romane ca un cetăţean roman să fie bătut în public sau să fie condamnat fără a fi judecat