Add parallel Print Page Options

Cuvântarea lui Elifaz către Iov

Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:

„Dacă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra?
Dar cine ar putea să tacă?
De multe ori tu ai învăţat pe alţii
şi ai întărit mâinile(A) slăbite.
Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau
şi ai întărit genunchii(B) care se îndoiau.
Şi acum, când este vorba de tine, eşti slab!
Acum, când eşti atins tu, te tulburi!
Nu este frica(C) ta de Dumnezeu sprijinul tău?
Nădejdea(D) ta nu-i neprihănirea ta?
Adu-ţi aminte, te rog! Care nevinovat(E) a pierit?
Care oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?
După câte am văzut eu, numai cei ce ară(F) fărădelegea
şi seamănă nelegiuirea îi seceră roadele!
Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu,
nimiciţi de vântul mâniei Lui.
10 Mugetul leilor încetează,
dinţii(G) puilor de lei sunt zdrobiţi!
11 Leul(H) bătrân piere din lipsă de pradă
şi puii leoaicei se risipesc.

Toţi oamenii sunt vinovaţi

12 Un cuvânt s-a furişat până la mine,
şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare.
13 În clipa când(I) vedeniile de noapte frământă gândul,
când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc,
14 m-a apucat groaza(J) şi spaima,
şi toate oasele mi-au tremurat.
15 Un duh a trecut pe lângă mine…
Tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…
16 Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.
Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:
17 ‘Fi-va omul(K) fără vină înaintea lui Dumnezeu?
Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?’
18 Dacă n-are încredere Dumnezeu(L) nici în slujitorii Săi,
dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,
19 cu cât(M) mai mult la cei ce locuiesc în case(N) de lut,
care îşi trag obârşia din ţărână
şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
20 De dimineaţă până seara sunt(O) zdrobiţi,
pier pentru totdeauna şi nimeni nu ţine seama de ei.
21 Li se(P) taie firul vieţii:
mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea!(Q)

Primul discurs al lui Elifaz din Teman

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra?
    Dar cine ar putea să tacă?
Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi,
    tu ai întărit mâinile slăbite.
Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau
    şi au întărit genunchii care se îndoiau.
Dar acum necazul a venit asupra ta
    şi eşti descurajat;
        te atinge şi te laşi copleşit.
Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta,
    iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat?
    Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?
Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea
    şi seamănă necazul, le culeg roadele.
Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte,
    iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.
10 Urletul leului, răgetul leului fioros încetează
    şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.
11 Leul cel puternic piere din lipsă de pradă,
    iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns,
    urechea mea a auzit o şoaptă.
13 În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii,
    când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,
14 m-au năpădit frica şi cutremurul
    şi-au început să-mi tremure oasele.
15 Un duh a trecut uşor prin faţa mea;
    atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.
16 S-a oprit,
    dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea;
conturul cuiva era înaintea ochilor mei.
    Şi am auzit un glas care şoptea:
17 «Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
    Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?[a]
18 Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi
    şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,
19 cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut,
    ale căror temelii sunt în ţărână
        şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.
20 De dimineaţa până seara sunt nimiciţi;
    pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.
21 Nu le este smulsă oare funia cortului lor?
    Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»[b]

Footnotes

  1. Iov 4:17 LXX; TM: Poate omul să fie mai drept decât Dumnezeu? / Poate el să fie mai drept decât Făcătorul său?
  2. Iov 4:21 Unii traducători încheie citatul după v. 17