² „Oare se cade să răspundă înţeleptul cu învăţături deşarte
    şi să-şi umple stomacul cu vântul de răsărit?
³ Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
    sau o vorbire fără de folos?
⁴ Tu dai la o parte chiar şi frica de Dumnezeu
    şi împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
⁵ Nedreptatea ta te învaţă ce să spui,
    iar limba ta e ca a unui om viclean.

⁶ Gura ta te condamnă, nu a mea,
    buzele tale mărturisesc împotriva ta.
⁷ Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
    Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
⁸ Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
    Tu eşti singurul care are înţelepciune?
⁹ Ce ştii tu, şi noi să nu ştim?
    Ce cunoşti tu, şi noi să nu cunoaştem?
¹⁰ Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
    oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
¹¹ Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
    sau cuvintele care ţi-au fost spuse cu blândeţe?
¹² De ce îţi îndepărtezi inima?
    Şi ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
¹³ de îţi întărâţi duhul împotriva lui Dumnezeu
    şi laşi să-ţi iasă din gură astfel de cuvinte?

¹⁴ Ce este omul ca el să poată fi curat
    sau ce este cel născut din femeie ca să poată fi drept?
¹⁵ Dacă Dumnezeu nu se încrede nici în sfinţii Săi,
    dacă nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
¹⁶ cu atât mai puţin omul care este mârşav şi corupt,
    care bea nedreptatea ca pe apă.

¹⁷ Ascultă-mă! şi îţi voi face cunoscut,
    îţi voi arăta ceea ce am văzut,
¹⁸ ceea ce-au povestit oamenii înţelepţi,
    care nu au ascuns nimic din ce le-au spus părinţii lor,
¹⁹ pentru că doar lor le-a fost dată ţara
    şi nici un străin n-a trecut printre ei.
²⁰ Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale
    şi are parte de cruzime în toţi anii lui.
²¹ Zgomote înspăimântătoare îi umplu urechile;
    când toate par bine, tâlharii îl atacă.
²² Nu speră că va scăpa de întuneric;
    el este însemnat pentru sabie.
²³ Aleargă încoace şi încolo după pâine, zicând: «Unde e?»^[a]
    Ştie că ziua întunericului e aproape.
²⁴ Necazul şi neliniştea îl înspăimântă,
    se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
²⁵ căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
    şi s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
²⁶ pentru că a alergat cu încăpăţânare împotriva Lui,
    cu un scut gros şi puternic.
²⁷ Deşi faţa i s-a umflat de grăsime
    şi i s-au îngrăşat şalele,
²⁸ el va locui în cetăţi distruse
    şi în case în care nu stă nimeni,
        în case gata să ajungă o grămadă de ruine.
²⁹ Nu se va mai îmbogăţi, nu-i va mai creşte averea
    şi averea lui nu va mai împânzi ţara.
³⁰ Nu va scăpa de întuneric,
    o flacără îi va usca mlădiţele
        şi suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
³¹ Să nu se înşele încrezându-se în deşertăciune,
    căci deşertăciunea îi va fi răsplata.
³² Va fi răsplătit înainte de vreme
    şi mlădiţele lui nu vor înverzi.
³³ El va fi ca o viţă ai cărei struguri au fost rupţi,
    ca un măslin ale cărui flori au căzut.
³⁴ Căci gloata celor lipsiţi de evlavie va ajunge stearpă
    şi focul va arde corturile celor ce iubesc mita.
³⁵ Ei zămislesc necazul şi dau naştere la rău,
    pântecele lor pregăteşte înşelătoria.“