A A A A A
Bible Book List

Iov 14 Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

14 Omul născut din femeie
    are zile puţine,
        dar pline de necaz.
Răsare ca o floare şi se usucă;
    fuge ca o umbră şi nu se mai vede.
Ai Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om?
    Îl[a] chemi Tu la judecată cu Tine?
Cine poate scoate ceva curat din ceva necurat?
    Nimeni!
Zilele omului sunt hotărâte.
    Tu cunoşti numărul lunilor lui
        şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.
Aşa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur
    să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

Pentru un copac tot mai este nădejde:
    dacă este tăiat, el va răsări din nou
        şi lăstarii lui nu încetează să reapară.
Deşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ
    şi-i piere trunchiul în ţărână,
la mireasma apei va înmuguri
    şi va da ramuri ca o plantă.
10 Fiinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga;
    omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.
11 După cum apele pier din mare,
    iar râul seacă şi se usucă,
12 tot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică,
    cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte,
        nici nu se mai scoală din somnul lui.
13 O! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor,
    de m-ai acoperi până Îţi trece mânia
        şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!
14 Dacă un om moare, va trăi el din nou?
    În toate zilele trudei mele,
        aş aştepta să-mi vină eliberarea.
15 Atunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde;
    vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.
16 Atunci îmi vei număra paşii
    şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;
17 vei pecetlui fărădelegile mele într-un sac
    şi-mi vei acoperi nedreptatea.
18 Dar aşa cum munţii cad şi se surpă,
    iar stânca e mutată din locul ei
19 şi aşa cum apa sapă în piatră,
    iar torenţii spală pământul,
        tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.
20 Îl învingi pentru totdeauna şi el se duce;
    îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.
21 Dacă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie,
    dacă sunt înjosiţi, el nu vede.
22 El simte doar durerea trupului său
    şi suferă doar pentru sine.“

Footnotes:

  1. Iov 14:3 LXX, VUL, Siriacă; TM:
Nouă Traducere În Limba Română (NTLR)

Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.

Iov 14 Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

14 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Se naşte şi e tăiat ca o floare;
fuge şi piere ca o umbră.
Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis!
Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?
Nu poate să iasă niciunul.
Dacă zilele lui sunt hotărâte,
dacă i-ai numărat lunile,
dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz,
să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
Un copac şi tot are nădejde,
căci, când este tăiat, odrăsleşte din nou
şi iar dă lăstari.
Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,
când îi piere trunchiul în ţărână,
înverzeşte iarăşi de mirosul apei
şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10 Dar omul, când moare, rămâne întins.
Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11 Cum pier apele din lacuri
şi cum seacă şi se usucă râurile,
12 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală;
cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă
şi nu se mai scoală din somnul lui.
13 Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor,
de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia
şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi
vei aduce iarăşi aminte de mine!
14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,
mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele,
până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
15 Atunci m-ai chema şi Ţi-aş răspunde
şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
16 Dar astăzi îmi numeri paşii,
ai ochiul asupra păcatelor mele;
17 călcările mele de lege sunt pecetluite într-un mănunchi
şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
18 Cum se prăbuşeşte muntele şi piere,
cum piere stânca din locul ei,
19 cum este mâncată piatra de ape
şi cum este luat pământul de râu,
aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20 Îl urmăreşti întruna şi se duce;
Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21 De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic;
de sunt înjosiţi, habar n-are.
22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,
numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN)

Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.

Viewing of
Cross references
Footnotes