Iosua 7-8

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Nelegiuirea lui Acan

7 Copiii lui Israel au păcătuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan^(A), fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din lucrurile date spre nimicire. Şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel. ² Iosua a trimis din Ierihon nişte bărbaţi la Ai, care este lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel. Şi le-a zis: „Suiţi-vă şi iscodiţi ţara.” Şi oamenii aceia s-au suit şi au iscodit cetatea Ai. ³ S-au întors la Iosua şi i-au spus: „Degeaba mai faci să mai meargă tot poporul; două sau trei mii de oameni vor ajunge ca să baţi cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci oamenii aceia sunt puţini la număr.” ⁴ Aproape trei mii de oameni au pornit, dar au luat-o la^(B) fugă dinaintea oamenilor din Ai. ⁵ Oamenii din Ai le-au omorât aproape treizeci şi şase de oameni; i-au urmărit de la poartă până la Şebarim şi i-au bătut la vale. Poporul a rămas încremenit şi cu inima moale^(C) ca apa.

Mâhnirea şi rugăciunea lui Iosua

⁶ Iosua şi-a sfâşiat^(D) hainele şi s-a aruncat cu faţa la pământ până seara înaintea chivotului Domnului, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au^(E) presărat capul cu ţărână. ⁷ Iosua a zis: „Ah! Doamne Dumnezeule^(F), pentru ce ai trecut pe poporul acesta Iordanul, ca să ne dai în mâinile amoriţilor şi să ne prăpădeşti? De am fi ştiut să rămânem de cealaltă parte a Iordanului! ⁸ Dar, Doamne, ce voi zice după ce Israel a dat dosul înaintea vrăjmaşilor lui? ⁹ Canaaniţii şi toţi locuitorii ţării vor afla; ne vor înconjura şi ne vor şterge^(G) numele de pe pământ. Şi ce vei face Tu^(H) Numelui Tău celui mare?”

Descoperirea şi pedepsirea lui Acan

¹⁰ Domnul a zis lui Iosua: „Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? ¹¹ Israel^(I) a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile^(J) date spre nimicire, le-au furat şi au minţit^(K), şi le-au ascuns printre lucrurile lor. ¹² De aceea^(L) copiii lui Israel nu pot să ţină piept vrăjmaşilor lor: vor da dosul în faţa vrăjmaşilor lor, căci sunt daţi^(M) spre nimicire; Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. ¹³ Scoală-te, sfinţeşte^(N) poporul. Spune-le: ‘Sfinţiţi-vă^(O) pentru mâine. Căci aşa zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele; nu vei putea să ţii piept vrăjmaşilor tăi până nu veţi scoate lucrul dat spre nimicire din mijlocul vostru. ¹⁴ Să vă apropiaţi mâine dimineaţă după seminţiile voastre, şi seminţia pe care o va arăta Domnul^(P) prin sorţi se va apropia pe familii, şi familia pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe case, şi casa pe care o va arăta Domnul prin sorţi se va apropia pe bărbaţi. ¹⁵ Cine^(Q) va fi arătat prin sorţi că a luat din ce era dat spre nimicire va fi ars în foc, el şi tot ce este al lui, pentru că a călcat^(R) legământul Domnului şi a făcut o^(S) mişelie în Israel».’ ” ¹⁶ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a apropiat pe Israel, după seminţiile lui, şi a fost arătată prin sorţi seminţia lui Iuda. ¹⁷ A apropiat familiile lui Iuda şi a fost arătată prin sorţi familia lui Zerah. A apropiat familia lui Zerah pe case şi a fost arătată prin sorţi casa lui Zabdi. ¹⁸ A apropiat casa lui Zabdi pe bărbaţi şi a fost arătat prin sorţi Acan^(T), fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda. ¹⁹ Iosua a zis lui Acan: „Fiule^(U), dă slavă Domnului, Dumnezeului lui Israel, mărturiseşte^(V) şi spune-mi^(W) ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic”. ²⁰ Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut: ²¹ Am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu şi argintul este pus sub ele”. ²² Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat în cort, şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan şi argintul era sub ele. ²³ Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului. ²⁴ Iosua şi tot Israelul, împreună cu el, au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui şi i-au suit în valea Acor^(X). ²⁵ Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai^(Y) nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi”. Şi tot Israelul^(Z) i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre ²⁶ şi au ridicat^(AA) peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul^(AB) S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor^(AC) (Tulburare).

Luarea cetăţii Ai

8 Domnul a zis lui Iosua: „Nu^(AD) te teme şi nu te înspăimânta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te împotriva cetăţii Ai. Iată^(AE) că îţi dau în mâinile tale pe împăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui. ² Să faci cetăţii Ai cum ai făcut^(AF) Ierihonului şi împăratului lui: să păstraţi pentru voi numai^(AG) prada de război şi vitele. Pune nişte oameni la pândă înapoia cetăţii”. ³ Iosua s-a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie împotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe care i-a pornit noaptea, ⁴ şi le-a dat următoarea poruncă: „Ascultaţi! Să^(AH) vă puneţi la pândă înapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate şi toţi să fiţi gata. ⁵ Iar eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi când vor ieşi înaintea noastră, ca întâiaşi dată, noi o s-o luăm la fugă^(AI) dinaintea lor. ⁶ Ei ne vor urmări până când îi vom trage departe de cetate, căci vor zice: ‘Fug dinaintea noastră, ca întâiaşi dată!’ Şi vom fugi dinaintea lor. ⁷ Voi să ieşiţi atunci de la pândă şi să puneţi mâna pe cetate, şi Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. ⁸ După ce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca^(AJ) pe care v-o dau”. ⁹ Iosua i-a pornit şi s-au dus de s-au aşezat la pândă între Betel şi Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea în mijlocul poporului. ¹⁰ Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a cercetat poporul şi a pornit împotriva cetăţii Ai în fruntea poporului, el şi bătrânii lui Israel. ¹¹ Toţi^(AK) oamenii de război care erau cu el s-au suit şi s-au apropiat de cetate; când au ajuns în faţa cetăţii, au tăbărât la miazănoapte de Ai, de care erau despărţiţi prin vale. ¹² Iosua a luat aproape cinci mii de oameni şi i-a pus la pândă între Betel şi Ai, la apus de cetate. ¹³ După ce s-a aşezat toată tabăra la miazănoapte de cetate şi cei de pândă la apus de cetate, Iosua a înaintat în noaptea aceea în mijlocul văii. ¹⁴ Când a văzut împăratul cetăţii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat în grabă dis-de-dimineaţă şi au ieşit înaintea lui Israel, ca să-l bată. Împăratul s-a îndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotărât, înspre câmpie, şi nu ştia^(AL) că înapoia cetăţii o mână de oameni stăteau la pândă împotriva lui. ¹⁵ Iosua şi tot Israelul s-au prefăcut^(AM) că sunt bătuţi şi au fugit pe drumul dinspre pustie. ¹⁶ Atunci, tot poporul care era în cetate s-a strâns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua şi au fost traşi departe din cetate. ¹⁷ N-a rămas niciun om în Ai şi în Betel care să nu fi ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă şi au urmărit pe Israel. ¹⁸ Domnul a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai suliţa pe care o ai în mână, căci am s-o dau în mâna ta!” Şi Iosua a întins spre cetate suliţa pe care o avea în mână. ¹⁹ De îndată ce şi-a întins mâna, bărbaţii care stăteau la pândă au ieşit repede din locul unde erau, au pătruns în cetate, au luat-o şi s-au grăbit de i-au pus foc. ²⁰ Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut fumul cetăţii suindu-se spre cer şi n-au mai putut să scape în nicio parte. Poporul care fugea spre pustie s-a întors împotriva celor ce-l urmăreau, ²¹ căci Iosua şi tot Israelul, văzând cetatea luată de cei ce stăteau la pândă şi fumul cetăţii suindu-se în sus, s-au întors şi au bătut pe oamenii din Ai. ²² Ceilalţi, de asemenea, le-au ieşit înainte din cetate şi oamenii din Ai au fost înconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut fără să lase unul cu viaţă^(AN), nici vreun fugar; ²³ pe împăratul din Ai l-au prins viu şi l-au adus la Iosua. ²⁴ După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, în câmp şi în pustie, unde îi urmăriseră ei, şi după ce toţi au fost trecuţi în totul prin ascuţişul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei. ²⁵ În total au fost douăsprezece mii de inşi ucişi în ziua aceea, bărbaţi şi femei, toţi oameni din Ai. ²⁶ Iosua nu şi-a tras mâna pe care o ţinea întinsă cu suliţa până ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăvârşire. ²⁷ Israel^(AO) a păstrat pentru sine doar vitele şi prada din cetatea aceasta, după porunca^(AP) pe care o dăduse lui Iosua Domnul. ²⁸ Iosua a ars cetatea Ai şi a făcut^(AQ) din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, care se vede până în ziua de azi. ²⁹ A spânzurat^(AR) de un lemn pe împăratul din Ai şi l-a lăsat pe lemn până seara. La apusul^(AS) soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii şi au ridicat^(AT) pe el o mare grămadă de pietre, care este până în ziua de azi.

Altarul de pe muntele Ebal

³⁰ Atunci, Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal^(AU), ³¹ cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris în cartea^(AV) legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi-de-tot şi jertfe^(AW) de mulţumire. ³² Şi acolo, Iosua a scris^(AX) pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise înaintea copiilor lui Israel. ³³ Tot Israelul, bătrânii, mai-marii oastei şi judecătorii lui stăteau de amândouă părţile chivotului, înaintea preoţilor, din neamul leviţilor, care^(AY) duceau chivotul legământului Domnului; erau de faţă atât străinii^(AZ), cât şi copiii lui Israel, jumătate în dreptul muntelui Garizim şi jumătate în dreptul muntelui Ebal, după^(BA) porunca pe care o dăduse mai înainte Moise, robul Domnului, ca să binecuvânteze pe poporul Israel. ³⁴ Iosua a citit^(BB) apoi toate cuvintele legii, binecuvântările^(BC) şi blestemele, după cum este scris în cartea legii. ³⁵ N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise pe care să nu-l fi citit Iosua în faţa întregii adunări a lui Israel, în faţa femeilor^(BD), copiilor şi străinilor^(BE) care mergeau în mijlocul lor.