Tăierea împrejur

5 Când au auzit^(A) toţi împăraţii amoriţilor de la apusul Iordanului şi toţi împăraţii canaaniţilor de lângă^(B) mare că Domnul secase apele Iordanului înaintea copiilor lui Israel până am trecut, li s-a tăiat^(C) inima şi au rămas îngroziţi înaintea copiilor lui Israel. ² În vremea aceea, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ţi nişte cuţite^(D) de piatră şi taie împrejur pe copiii lui Israel, a doua oară.” ³ Iosua şi-a făcut nişte cuţite de piatră şi a tăiat împrejur pe copiii lui Israel pe dealul Aralot. ⁴ Iată pricina pentru care i-a tăiat Iosua împrejur. Tot^(E) poporul ieşit din Egipt, bărbaţii, toţi oamenii de luptă muriseră în pustie, pe drum, după ieşirea lor din Egipt. ⁵ Tot poporul acela ieşit din Egipt era tăiat împrejur, dar tot poporul născut în pustie, pe drum, după ieşirea din Egipt, nu fusese tăiat împrejur. ⁶ Căci copiii lui Israel umblaseră patruzeci^(F) de ani prin pustie până la nimicirea întregului neam de oameni de război care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu-i^(G) va lăsa să vadă ţara pe care jurase părinţilor lor că le-o va da, ţară^(H) în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul lor a ridicat pe^(I) copiii lor, şi Iosua i-a tăiat împrejur, căci erau netăiaţi împrejur, pentru că nu-i tăiaseră împrejur pe drum. ⁸ După ce a isprăvit de tăiat împrejur pe tot poporul, au rămas pe loc în tabără până la vindecare^(J).

Prăznuirea Paştelor. Mana încetează

⁹ Domnul a zis lui Iosua: „Astăzi, am ridicat ocara^(K) Egiptului de deasupra voastră.” Şi locului aceluia i-au pus numele^(L) Ghilgal (Prăvălire) până în ziua de azi. ¹⁰ Copiii lui Israel au tăbărât la Ghilgal şi au prăznuit Paştele în a paisprezecea^(M) zi a lunii, spre seară, în câmpia Ierihonului. ¹¹ A doua zi de Paşte au mâncat din grâul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mâncat. ¹² Mana^(N) a încetat a doua zi de Paşte, când au mâncat din grâul ţării. Copiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat din roadele ţării Canaanului în anul acela.

Descoperirea dumnezeiască

¹³ Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată, un om^(O) stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă^(P) din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” ¹⁴ El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit.” Iosua s-a^(Q) aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” ¹⁵ Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi^(R) încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa.