Iosua 4-6

Nouă Traducere În Limba Română

Mărturii pentru posteritate

4 Întregul popor a traversat Iordanul. Domnul îi spusese lui Iosua: ² „Alege doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat din fiecare seminţie, ³ şi porunceşte-le să ia din mijlocul Iordanului, din locul unde vor sta picioarele preoţilor, douăsprezece pietre, pe care să le duceţi cu voi şi să le aşezaţi în locul în care veţi înnopta.“

⁴ Iosua a chemat doisprezece bărbaţi, pe care i-a ales dintre israeliţi, câte un bărbat din fiecare seminţie, şi le-a zis: ⁵ „Treceţi în faţa Chivotului Domnului, Dumnezeul vostru, în mijlocul Iordanului şi fiecare din voi să ridice pe umeri o piatră, câte una pentru fiecare seminţie din Israel. ⁶ Acestea vor fi un semn în mijlocul vostru. Când fiii voştri vă vor întreba într-o zi despre semnificaţia acestor pietre, ⁷ voi să le istorisiţi cum au fost despicate apele Iordanului înaintea Chivotului Legământului cu Domnul, atunci când acesta a traversat Iordanul. Aşadar, pietrele acestea să fie totdeauna o aducere-aminte pentru israeliţi.“

⁸ Israeliţii au făcut aşa cum le-a poruncit Iosua. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, aşa cum i-a spus Domnul lui Iosua, potrivit numărului seminţiilor lui Israel, le-au dus în locul în care urmau să înnopteze şi le-au aşezat acolo. ⁹ Iosua a ridicat şi el douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, pe locul unde au stat picioarele preoţilor care au dus Chivotul Legământului. Ele se mai află acolo şi astăzi.

¹⁰ Preoţii care duceau Chivotul au stat în mijlocul Iordanului până la împlinirea celor poruncite lui Iosua de către Domnul, pentru popor, potrivit cu tot ceea ce i-a poruncit Moise lui Iosua. Şi poporul s-a grăbit să traverseze. ¹¹ După ce a traversat tot poporul, Chivotul Domnului şi preoţii au trecut înaintea poporului. ¹² Urmaşii lui Ruben, ai lui Gad şi ai jumătăţii seminţiei lui Manase au traversat şi ei, pregătiţi pentru luptă, în faţa israeliţilor, aşa cum le spusese Moise. ¹³ Aproape patruzeci de mii de bărbaţi înarmaţi au trecut, gata de luptă, înaintea Domnului în câmpiile Ierihonului.

¹⁴ În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iosua în ochii întregului Israel, şi toţi israeliţii s-au temut de el în toate zilele vieţii lui, tot aşa cum se temuseră şi de Moise.

¹⁵ Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: ¹⁶ „Porunceşte-le preoţilor care duc Chivotul Mărturiei să iasă din Iordan.“

¹⁷ „Ieşiţi din Iordan!“ le-a poruncit Iosua preoţilor.

¹⁸ Şi preoţii care duceau Chivotul Legământului cu Domnul au ieşit din mijlocul Iordanului. În momentul în care picioarele lor au atins malul, apele Iordanului s-au reîntors în albia lor, inundând din nou ambele maluri ale Iordanului.

¹⁹ Poporul a ieşit din Iordan în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a aşezat tabăra la Ghilgal, în partea de răsărit a Ierihonului. ²⁰ Cele douăsprezece pietre luate din Iordan au fost aşezate de către Iosua la Ghilgal. ²¹ El le-a zis israeliţilor: „Când urmaşii voştri îşi vor întreba părinţii într-o zi, spunând: «Ce semnificaţie au pietrele acestea?», ²² voi să-i învăţaţi şi să le spuneţi: «Israel a traversat Iordanul acesta ca pe pământ uscat.» ²³ Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a secat apele Iordanului înaintea voastră ca să-l puteţi traversa, la fel cum Domnul, Dumnezeul vostru, făcuse la Marea Roşie^[a], când a secat-o înaintea noastră până am traversat-o. ²⁴ Astfel toate popoarele pământului vor cunoaşte că mâna Domnului este puternică, iar voi vă veţi teme de Domnul, Dumnezeul vostru, în toate zilele vieţii voastre.“

Circumcizia şi Paştele la Ghilgal

5 Când toţi regii amoriţi din partea de apus a Iordanului şi toţi regii canaaniţi de pe ţărm au auzit că Domnul a secat apele Iordanului înaintea israeliţilor până l-am traversat, li s-au înmuiat inimile şi şi-au pierdut curajul înaintea israeliţilor.

² Atunci Domnul i-a poruncit lui Iosua: „Făureşte-ţi nişte cuţite de cremene şi fă din nou circumcizia israeliţilor!“ ³ Iosua a făcut nişte cuţite de cremene şi i-a circumcis pe israeliţi la Ghivat-Haaralot^[b].

⁴ Motivul pentru care el i-a circumcis, a fost următorul: toţi aceia care ieşiseră din Egipt, şi anume toţi luptătorii^[c], muriseră în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt. ⁵ Aceştia fuseseră circumcişi, dar poporul născut în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt, nu fusese circumcis. ⁶ Israeliţii au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generaţie de luptători care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu îi va lăsa să vadă ţara despre care Domnul jurase strămoşilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul acestei generaţii, El i-a ridicat pe fiii lor, fii pe care i-a circumcis Iosua. Ei erau necircumcişi pentru că nu fuseseră circumcişi în timpul călătoriilor. ⁸ După ce a terminat de circumcis pe toţi cei din popor, aceştia au rămas în tabără până s-au vindecat.

⁹ Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[d] de peste voi ruşinea Egiptului!“ Şi locul acela a fost numit Ghilgal^[e], nume care i-a rămas până în ziua de azi.

¹⁰ Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului şi au sărbătorit Paştele în seara celei de-a paisprezecea zi a lunii. ¹¹ În prima zi după Paşte, chiar în acea zi, au mâncat din roadele ţării: azime şi grăunţe prăjite. ¹² Mana a încetat la o zi după ce^[f] au mâncat din roadele Canaanului, astfel că israeliţii nu au mai avut mană şi, din anul acela, s-au hrănit din roadele ţării.

Căpetenia oştirii Domnului

¹³ În timp ce era lângă Ierihon, Iosua şi-a ridicat privirea şi a observat un bărbat^[g] care stătea înaintea lui, ţinând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el şi l-a întrebat:

– Eşti dintre ai noştri sau dintre duşmanii noştri?

¹⁴ – Nu, a răspuns el, ci eu sunt căpetenia^[h] oştirii Domnului şi tocmai am sosit.^[i]

Iosua a căzut cu faţa la pământ înaintea lui, i s-a închinat şi l-a întrebat:

– Ce spune stăpânul meu robului său?

¹⁵ – Dă-ţi jos sandalele din picioare, i-a răspuns căpetenia oştirii Domnului, căci locul pe care stai este sfânt.

Şi Iosua a făcut întocmai.

Cucerirea Ierihonului

6 Ierihonul era închis şi fortificat din cauza israeliţilor. Nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el.

² Domnul i-a zis lui Iosua: „Iată că dau în mâna ta Ierihonul cu regele şi cu luptătorii lui viteji. ³ Toţi oamenii înarmaţi să mărşăluiască în jurul cetăţii, înconjurând-o o singură dată. Aşa să faceţi timp de şase zile. ⁴ Şapte preoţi să meargă înaintea Chivotului, purtând fiecare câte o trâmbiţă din corn de berbec^[j]. În ziua a şaptea să înconjuraţi cetatea de şapte ori, iar preoţii să sune din trâmbiţe. ⁵ Când trâmbiţele din corn de berbec vor suna prelung şi le veţi auzi sunetul, tot poporul să scoată strigăte puternice. Atunci zidul cetăţii va cădea la pământ şi poporul va putea să atace, fiecare bărbat drept înainte!“

⁶ Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: „Luaţi Chivotul Legământului şi şapte preoţi să poarte trâmbiţele înaintea Chivotului Domnului.“ ⁷ Apoi a spus poporului: „Porniţi şi înconjuraţi cetatea, iar oamenii înarmaţi să pornească înaintea Chivotului Domnului.“

⁸ După ce Iosua a vorbit poporului, cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele înaintea Domnului au trecut în faţă, sunând din trâmbiţe, iar Chivotul Legământului cu Domnul venea în urma lor. ⁹ Oamenii înarmaţi au trecut în faţa preoţilor care sunau din trâmbiţe, iar ariergarda urma Chivotul. În timp ce mergeau, preoţii sunau din trâmbiţe. ¹⁰ Iosua poruncise poporului următorul lucru: „Să nu strigaţi, să nu vi se audă vocile şi să nu vă iasă nici un cuvânt din gură, până în ziua când vă voi porunci să strigaţi! Aşadar doar atunci să strigaţi.

¹¹ Chivotul Domnului a înconjurat o dată cetatea, după care au intrat în tabără şi au petrecut noaptea acolo.

¹² A doua zi Iosua s-a trezit în zori. Preoţii au luat Chivotul Domnului, ¹³ iar cei şapte preoţi care purtau trâmbiţele din corn de berbec înaintea Chivotului Domnului mergeau sunând din trâmbiţe. Oamenii înarmaţi mărşăluiau înaintea lor, iar ariergarda mărşăluia în urma Chivotului Domnului. În timp ce mergeau, se suna din trâmbiţe. ¹⁴ Au mai înconjurat o dată cetatea şi în cea de-a doua zi, după care s-au reîntors în tabără. La fel au procedat timp de şase zile.

¹⁵ În ziua a şaptea s-au trezit în zori şi au înconjurat cetatea ca în celelalte dăţi, dar de şapte ori. Aceasta a fost singura zi în care au înconjurat cetatea de şapte ori. ¹⁶ A şaptea oară, în timp ce preoţii sunau din trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: „Strigaţi, fiindcă Domnul v-a dat cetatea! ¹⁷ Cetatea cu tot ce-i în ea să fie dată Domnului spre nimicire^[k]. Cruţaţi-o doar pe prostituata Rahab împreună cu întreaga ei familie, fiindcă a ascuns iscoadele trimise de noi. ¹⁸ Nu luaţi nimic din ceea ce trebuie nimicit, pentru ca să nu fiţi şi voi nimiciţi sau să puneţi tabăra lui Israel în pericol de nimicire şi să o tulburaţi. ¹⁹ Tot argintul şi tot aurul, precum şi toate obiectele din bronz şi din fier sunt închinate Domnului. Toate acestea vor intra în vistieria Lui.“

²⁰ În timp ce se suna din trâmbiţe, poporul a început să strige. Când s-a auzit sunetul trâmbiţelor şi strigătele puternice ale poporului, zidul s-a prăbuşit. Poporul a pătruns în cetate, fiecare om în dreptul său şi a capturat cetatea. ²¹ Au nimicit cu sabia tot ce se afla în cetate: bărbat şi femeie, tânăr şi bătrân, boi, oi şi măgari.

²² Iosua le-a poruncit iscoadelor: „Intraţi în casa acelei prostituate şi scoateţi-o afară împreună cu tot ceea ce-i aparţine, după cum i-aţi jurat!“ ²³ Tinerele iscoade au intrat şi au scos-o afară pe Rahab, pe tatăl ei, pe mama ei şi pe fraţii ei împreună cu tot ceea ce-i aparţinea. Au scos afară întreaga familie şi i-au aşezat în afara taberei lui Israel.

²⁴ Au ars cetatea împreună cu tot ce era în ea, nu însă şi argintul, aurul şi obiectele din bronz şi din fier, care au fost puse în vistieria Casei Domnului. ²⁵ Iosua a cruţat viaţa prostituatei Rahab şi a familiei ei, lăsându-i totodată tot ceea ce-i aparţinea. Şi astfel, ea a locuit în poporul Israel până în ziua aceasta, deoarece a ascuns iscoadele trimise de Iosua la Ierihon.

²⁶ Cu acel prilej Iosua a rostit următorul blestem: „Blestemat să fie înaintea Domnului omul care va încerca să reconstruiască această cetate a Ierihonului.

²⁷ Domnul a fost cu Iosua şi faima lui s-a răspândit în toată ţara.