Iosua 18-20

Nouă Traducere În Limba Română

Repartizarea teritoriului celorlalte seminţii

18 Întreaga comunitate a israeliţilor s-a strâns la Şilo şi au aşezat acolo Cortul Întâlnirii, ţara fiind sub stăpânirea lor. ² Mai rămăseseră însă şapte seminţii ale israeliţilor cărora nu li se dăduse partea de moştenire.

³ Atunci Iosua le-a zis israeliţilor: „Până când mai amânaţi să luaţi în stăpânire teritoriul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri? ⁴ Alegeţi câte trei bărbaţi din fiecare seminţie, iar eu îi voi trimite să străbată ţara şi să facă^[a] o descriere a ei în vederea împărţirii moştenirii, după care se vor întoarce la mine. ⁵ Veţi împărţi teritoriul în şapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. ⁶ Faceţi o descriere a ţării împărţite în şapte părţi şi aduceţi-mi-o, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru. ⁷ Leviţii nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moştenirea lor este preoţia Domnului, iar Gad, Ruben şi jumătate din Manase şi-au primit moştenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le-a fost dat de către Moise, robul Domnului.“

⁸ Când bărbaţii au fost gata să plece ca să scrie despre ţară, Iosua le-a poruncit astfel: „Duceţi-vă, străbateţi ţara şi faceţi o descriere a ei, după care întoarceţi-vă la mine, iar eu voi arunca sorţul pentru voi în prezenţa Domnului, la Şilo.“ ⁹ Bărbaţii aceia au plecat şi au străbătut ţara, împărţind-o în şapte părţi şi scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăţilor ei, după care s-au întors la Iosua, în tabăra de la Şilo. ¹⁰ Acolo, Iosua a aruncat sorţul pentru ei în prezenţa Domnului şi le-a împărţit israeliţilor teritoriul, dând fiecăruia partea lui.

Teritoriul moştenit de Beniamin

¹¹ O parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor îşi avea hotarele între teritoriul urmaşilor lui Iuda şi cel al urmaşilor lui Iosif.

¹² Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munţi şi ajungea în pustia Bet-Aven. ¹³ De aici traversa marginea de sud a cetăţii Luz sau Betel şi cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet-Horonului de Jos.

¹⁴ Hotarul de apus pornea de la muntele din partea de sud a Bet-Horonului şi se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (Chiriat-Iearim), una din cetăţile urmaşilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus.

¹⁵ Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus^[b], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, ¹⁶ cobora către marginea muntelui care se află în faţa văii Ben-Hinom, în nordul văii Refaim, şi cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En-Roghel. ¹⁷ Se întorcea înspre nord, atingând En-Şemeş, apoi Ghelilot, care se află în faţa Înălţimii Adumim, continua pe la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, ¹⁸ cobora până în partea de nord a Bet-Arabei^[c] şi apoi cobora spre Araba^[d], ¹⁹ trecea prin partea de nord a cetăţii Bet-Hogla şi atingea golful din partea de nord a Mării Sărate^[e], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud.

²⁰ Iordanul era hotarul din partea de răsărit.

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetăţile descendenţilor lui Beniamin

²¹ Cetăţile seminţiei urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele:

Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Simeon

19 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moştenirea acestora fiind pe teritoriul urmaşilor lui Iuda. ² Moştenirea lor cuprindea:

Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor. ⁹ Moştenirea simeoniţilor a fost luată din teritoriul urmaşilor lui Iuda, pentru că teritoriul urmaşilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Aşadar, urmaşii lui Simeon şi-au primit moştenirea pe teritoriul urmaşilor lui Iuda.

Teritoriul moştenit de Zabulon

¹⁰ A treia parte a revenit urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moştenirii lor se întindea până la Sarid, ¹¹ mergea spre apus către Marala, atingând Dabeşet şi uedul^[g] care este în faţa Iokneamului. ¹² Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieşind la Dabrat şi urcând spre Iafia. ¹³ De aici, traversa spre răsărit către Gat-Hefer şi Et-Kaţin, ieşea la Rimon şi se întorcea către Nea, ¹⁴ după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel. ¹⁵ Cuprindea douăsprezece cetăţi cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Şimron, Idala şi Betleem. ¹⁶ Aceasta era moştenirea urmaşilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor şi acestea erau cetăţile lor cu satele dimprejur.

Teritoriul moştenit de Isahar

¹⁷ A patra parte a revenit urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor. ¹⁸ Teritoriul lor cuprindea:

²² Hotarul atingea apoi Taborul, Şahaţuma şi Bet-Şemeş, ieşind la Iordan. În total erau şaisprezece cetăţi cu satele dimprejurul lor. ²³ Aceasta era moştenirea seminţiei urmaşilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ţinând cont de cetăţile şi satele dimprejurul acestora.

Teritoriul moştenit de Aşer

²⁴ A cincea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor. ²⁵ Teritoriul lor trecea prin Helkat, Hali, Beten, Acşaf, ²⁶ Ala-Melek, Amad şi Mişal. La apus atingea Carmelul şi Şihor-Libnatul, ²⁷ iar la răsărit se întorcea către Bet-Dagon, atingea Zabulon şi valea Iftahel la nord de Bet-Emek şi Neiel, ieşind în stânga, spre Cabul, ²⁸ Abdon^[h], Rehob, Hamon şi Kana, până la Sidonul cel Mare. ²⁹ Se întorcea apoi către Rama până la fortăreaţa Tirului şi către Hosa, după care atingea ţărmul mării în regiunea Aczib. ³⁰ Mai cuprindea şi Uma, Afek şi Rehob – în total douăzeci şi două de cetăţi cu satele dimprejurul lor. ³¹ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Aşer, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Neftali

³² A şasea parte a revenit urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor. ³³ Hotarul lor pornea de la Helef şi de la stejarul din Ţaananim, trecea pe la Adami-Necheb şi Iabneel până la Lakum şi ieşea la Iordan, ³⁴ după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Aşer la apus, iar Iordanul la răsărit. ³⁵ Cetăţile fortificate erau:

³⁹ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul moştenit de Dan

⁴⁰ A şaptea parte a revenit seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor. ⁴¹ Hotarul moştenirii lor cuprindea:

⁴⁷ Însă daniţii n-au reuşit să intre în posesia teritoriului lor, astfel că au pornit să lupte împotriva Leşemului: au atacat cetatea, au capturat-o, au trecut-o prin ascuţişul sabiei şi au ocupat-o. S-au stabilit în cetate şi au numit-o Dan, după numele strămoşului lor, Dan. ⁴⁸ Cetăţile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moştenirea seminţiei urmaşilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.

Teritoriul dat spre moştenire lui Iosua

⁴⁹ După ce au încheiat de împărţit ţara, potrivit hotarelor stabilite, israeliţii i-au dat şi lui Iosua, fiul lui Nun, o moştenire printre ei, ⁵⁰ aşa cum poruncise Domnul. I-au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah^[i], în regiunea muntoasă a lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou şi a locuit în ea.

⁵¹ Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, şi căpeteniile clanurilor din seminţiile lui Israel le-au dat ca moştenire, prin tragere la sorţi, la Şilo, în prezenţa Domnului, la intrarea Cortului Întâlnirii. Şi astfel ei au încheiat împărţirea ţării.

Desemnarea cetăţilor de refugiu

20 Atunci Domnul i-a spus lui Iosua: ² „Spune-le israeliţilor: «Alegeţi-vă cetăţile de refugiu despre care

v-am vorbit prin Moise. ³ Ele vor fi un loc de refugiu pentru ucigaşul care va omorî fără voie o persoană (adică din greşeală) şi care va vrea să scape de răzbunătorul sângelui.

⁴ Când se va refugia într-una dintre aceste cetăţi, să se oprească la intrarea porţii acelei cetăţi şi să le spună celor din sfatul bătrânilor acelei cetăţi ce i s-a întâmplat. Ei să-l primească în cetate şi să-i dea un loc ca să locuiască împreună cu ei. ⁵ Dacă răzbunătorul sângelui îl va urmări, ei să nu-l dea pe ucigaş în mâinile lui, deoarece el l-a ucis fără voie pe semenul său, fără să-l fi urât mai dinainte. ⁶ Ucigaşul să rămână în cetatea aceea până se va înfăţişa înaintea adunării ca să fie judecat şi^[j] până la moartea marelui preot care va fi în slujbă în acea perioadă. Numai atunci se va putea întoarce din cetatea în care fugise în cetatea şi în casa sa.»“

⁷ Ei au pus deoparte Kedeşul, în Galileea, în regiunea muntoasă a lui Neftali, Şehemul, în regiunea muntoasă a lui Efraim şi Chiriat-Arba (Hebron), în regiunea muntoasă a lui Iuda; ⁸ iar de cealaltă parte a Iordanului, la răsărit de Ierihon, au ales Beţerul, în pustie, în podişul seminţiei lui Ruben; Ramotul, în Ghilad, pe teritoriul seminţiei lui Gad şi Golanul, în Başan, pe teritoriul seminţiei lui Manase. ⁹ Acestea erau cetăţile alese pentru toţi israeliţii şi pentru străinii care locuiau în mijlocul lor, pentru ca orice ucigaş care omora fără voie o persoană să poată fugi acolo şi să nu fie omorât de răzbunătorul sângelui înainte de a se prezenta în faţa adunării.