Ioan 8-9

Nouă Traducere În Limba Română

8 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. ² Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe. ³ Cărturarii^[a] şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc ⁴ şi L-au întrebat:

– Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. ⁵ În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre.^[b] Tu deci ce zici?

⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.

Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. ⁷ Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis:

– Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!

⁸ Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.

⁹ Când au auzit ei aceasta,^[c] au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. ¹⁰ Isus S-a ridicat şi a întrebat-o:

– Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?

¹¹ Ea a răspuns:

– Nimeni, Doamne!

Isus i-a zis:

– Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!)^[d]

Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus

¹² Isus le-a vorbit din nou:

– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

¹³ Fariseii i-au zis:

– Tu depui mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.

¹⁴ Isus le-a răspuns:

– Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde vin şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. ¹⁵ Voi judecaţi după standarde omeneşti^[e]; Eu nu judec pe nimeni. ¹⁶ Şi chiar dacă aş judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. ¹⁷ Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.^{[f] 18} Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tatăl Care M-a trimis.

¹⁹ Atunci I-au zis:

– Unde este Tatăl Tău?

Isus a răspuns:

– Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.

²⁰ Aceste cuvinte le-a spus în vistierie^[g], în timp ce dădea învăţătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.

²¹ El le-a zis iarăşi:

– Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta, însă veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.

²² Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.»?“

²³ El le-a zis:

– Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴ Vă spun că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

²⁵ Ei L-au întrebat:

– Cine eşti Tu?

Isus le-a răspuns:

– Ceea ce v-am spus de la început.^{[h] 26} Eu am multe de zis şi de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.

²⁷ Ei nu şi-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.

²⁸ Isus le-a zis:

– Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri aşa cum M-a învăţat Tatăl. ²⁹ Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.

³⁰ În timp ce spunea aceste lucruri, mulţi au crezut în El.

Urmaşii lui Avraam

³¹ Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:

– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. ³² Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.

³³ Ei I-au răspuns:

– Suntem urmaşii^[i] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!

³⁴ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul^[j] este sclav al păcatului. ³⁵ Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. ³⁶ Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. ³⁷ Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. ³⁸ Eu spun ceea ce am văzut la^[k] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru^[l].

³⁹ Ei I-au răspuns:

– Tatăl nostru este Avraam!

Isus le-a zis:

– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face^[m] faptele lui Avraam. ⁴⁰ Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! ⁴¹ Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!

Atunci I-au zis:

– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!

⁴² Isus le-a zis:

– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³ De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! ⁴⁴ Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! ⁴⁵ Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! ⁴⁶ Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? ⁴⁷ Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!

Isus este înainte de Avraam

⁴⁸ Iudeii I-au răspuns:

– Nu zicem noi bine că eşti samaritean^[n] şi că ai demon?!

⁴⁹ Isus le-a zis:

– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. ⁵⁰ Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. ⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.

⁵² Atunci iudeii I-au zis:

– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! ⁵³ Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!

⁵⁴ Isus le-a răspuns:

– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, ⁵⁵ deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. ⁵⁶ Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.

⁵⁷ Atunci iudeii I-au zis:

– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!

⁵⁸ Isus le-a răspuns:

– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt^[o]!

⁵⁹ Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.

Isus vindecă un orb din naştere

9 În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naştere. ² Ucenicii Lui L-au întrebat:

– Rabbi^[p], cine a păcătuit de s-a născut orb: el sau părinţii lui?^[q]

³ Isus le-a răspuns:

– Nu este nici pentru că a păcătuit el, nici pentru că au păcătuit părinţii lui, ci s-a născut aşa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ⁴ Cât este zi, trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M-a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. ⁵ Cât sunt în lume, sunt lumina lumii.

⁶ Şi zicând aceasta, a scuipat pe pământ, a făcut nişte noroi din salivă şi l-a pus pe ochii orbului. ⁷ Apoi i-a zis: „Du-te şi spală-te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă «Trimis» El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. ⁸ Vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte, pe când era cerşetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?!“ ⁹ Unii ziceau: „El este!“ Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“ ¹⁰ Prin urmare, l-au întrebat:

– Cum atunci ţi-au fost deschişi ochii?

¹¹ El a răspuns:

– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi-a uns ochii şi mi-a zis: „Du-te la Siloam şi spală-te!“ Aşa că m-am dus, m-am spălat şi apoi am putut vedea.

¹² Ei l-au întrebat:

– Unde este El?

– Nu ştiu! a răspuns el.

¹³ L-au adus la farisei pe cel ce fusese orb. ¹⁴ Ziua în care Isus făcuse noroi şi-i deschisese ochii era o zi de Sabat. ¹⁵ Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum de şi-a căpătat vederea. El le-a răspuns:

– Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat şi văd!

Cercetarea celui vindecat de către farisei

¹⁶ Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul!“ Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Aşa că era dezbinare între ei. ¹⁷ L-au întrebat din nou pe orb:

– Tu ce zici despre El, pentru că ţie ţi-a deschis ochii?

El le-a răspuns:

– Este un profet.

¹⁸ Iudeii însă n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până când nu i-au chemat pe părinţii lui. ¹⁹ Ei i-au întrebat:

– Acesta este fiul vostru, despre care spuneţi că s-a născut orb? Atunci cum de vede acum?

²⁰ Părinţii lui au răspuns:

– Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb, ²¹ însă cum de vede acum sau Cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el! Este în vârstă şi va vorbi el cu privire la sine!

²² Părinţii lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja că dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie dat afară din sinagogă. ²³ De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă; întrebaţi-l pe el!“

²⁴ L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis:

– Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că Omul Acesta este păcătos.

²⁵ El le-a răspuns:

– Dacă este păcătos, nu ştiu. Eu una ştiu: eram orb, iar acum văd!

²⁶ Ei l-au întrebat:

– Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?

²⁷ El le-a răspuns:

– V-am spus deja, dar n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Doar nu vreţi şi voi să deveniţi ucenicii Lui?!

²⁸ Ei l-au insultat şi i-au zis:

– Tu eşti ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! ²⁹ Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu ştim de unde este!

³⁰ Omul le-a răspuns:

– Dar tocmai acesta este lucrul de mirare, că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi El mi-a deschis ochii! ³¹ Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. ³² De când este lumea nu s-a auzit ca cineva să deschidă ochii unuia care s-a născut orb. ³³ Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic.

³⁴ Ei i-au zis:

– Tu ai fost născut cu totul în păcat şi tu ne înveţi pe noi?!

Şi l-au dat afară.

Orbirea spirituală

³⁵ Isus a auzit că l-au dat afară şi când l-a găsit l-a întrebat:

– Tu crezi în Fiul Omului^[r]?

³⁶ El I-a răspuns:

– Şi Cine este, Domnule, ca să cred în El?

³⁷ Isus i-a zis:

– L-ai şi văzut; Cel Ce vorbeşte cu tine este Acela!

³⁸ (El a răspuns:

– Cred, Doamne!

Şi I s-a închinat. ³⁹ Isus i-a zis:)^[s]

– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi.

⁴⁰ Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis:

– Doar nu suntem şi noi orbi?!

⁴¹ Isus le-a răspuns:

– Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne!