Ioan 8
Nouă Traducere În Limba Română
8 Isus S-a dus spre Muntele Măslinilor. 2 Dis-de-dimineaţă a venit iarăşi în Templu şi tot poporul a venit la El. El S-a aşezat şi a început să-i înveţe. 3 Cărturarii[a] şi fariseii au adus o femeie care fusese prinsă comiţând adulter. Au pus-o să stea în mijloc 4 şi L-au întrebat:
– Învăţătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne-a poruncit ca pe astfel de femei să le ucidem cu pietre.[b] Tu deci ce zici?
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să-L acuze.
Isus însă S-a aplecat şi a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Cum ei continuau să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis:
– Acela dintre voi care este fără păcat, să arunce primul cu piatra în ea!
8 Apoi S-a aplecat din nou şi a continuat să scrie pe pământ.
9 Când au auzit ei aceasta,[c] au ieşit afară unul câte unul, începând cu cei bătrâni, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 Isus S-a ridicat şi a întrebat-o:
– Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni?
11 Ea a răspuns:
– Nimeni, Doamne!
Isus i-a zis:
– Nici Eu nu te condamn. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!)[d]
Isus, Lumina lumii. Veridicitatea mărturiei lui Isus
12 Isus le-a vorbit din nou:
– Eu sunt lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întuneric, ci va avea lumina vieţii.
13 Fariseii i-au zis:
– Tu depui mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.
14 Isus le-a răspuns:
– Chiar dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu ştiu de unde vin şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin şi nici unde Mă duc. 15 Voi judecaţi după standarde omeneşti[e]; Eu nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă aş judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M-a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.[f] 18 Sunt Eu Cel Ce depun mărturie despre Mine Însumi, şi despre Mine depune mărturie şi Tatăl Care M-a trimis.
19 Atunci I-au zis:
– Unde este Tatăl Tău?
Isus a răspuns:
– Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine şi nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.
20 Aceste cuvinte le-a spus în vistierie[g], în timp ce dădea învăţătură în Templu, dar nu L-a arestat nimeni, pentru că încă nu-I venise ceasul.
21 El le-a zis iarăşi:
– Eu Mă duc, iar voi Mă veţi căuta, însă veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.
22 Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice: «Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.»?“
23 El le-a zis:
– Voi sunteţi de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 Vă spun că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.
25 Ei L-au întrebat:
– Cine eşti Tu?
Isus le-a răspuns:
– Ceea ce v-am spus de la început.[h] 26 Eu am multe de zis şi de condamnat cu privire la voi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii.
27 Ei nu şi-au dat seama că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus le-a zis:
– Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri aşa cum M-a învăţat Tatăl. 29 Iar Cel Ce M-a trimis este cu Mine. El nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce-I este plăcut.
30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulţi au crezut în El.
Urmaşii lui Avraam
31 Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El:
– Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.
33 Ei I-au răspuns:
– Suntem urmaşii[i] lui Avraam şi n-am fost niciodată sclavii nimănui! Deci cum spui Tu: „Veţi fi liberi“?!
34 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că oricine săvârşeşte păcatul[j] este sclav al păcatului. 35 Şi sclavul nu rămâne veşnic în casă, însă fiul rămâne veşnic. 36 Deci dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37 Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam, dar cu toate acestea căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la[k] Tatăl; iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru[l].
39 Ei I-au răspuns:
– Tatăl nostru este Avraam!
Isus le-a zis:
– Dacă aţi fi copiii lui Avraam, aţi face[m] faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un Om Care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut! 41 Voi faceţi deci faptele tatălui vostru!
Atunci I-au zis:
– Noi nu suntem născuţi din adulter! Avem un singur Tată: pe Dumnezeu!
42 Isus le-a zis:
– Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu! 44 Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! El de la început a fost ucigaş şi n-a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, el vorbeşte din ale lui, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi! 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? 47 Cel ce este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu!
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii I-au răspuns:
– Nu zicem noi bine că eşti samaritean[n] şi că ai demon?!
49 Isus le-a zis:
– Eu nu am demon, ci Îl onorez pe Tatăl Meu, iar voi Mă dezonoraţi pe Mine. 50 Totuşi Eu nu caut slavă pentru Mine; este Unul Care o caută şi Care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea.
52 Atunci iudeii I-au zis:
– Acum ştim că ai demon! Avraam a murit, profeţii – de asemenea, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea“! 53 Doar nu eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Şi profeţii au murit! Cine Te crezi Tu că eşti?!
54 Isus le-a răspuns:
– Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăveşte, Cel despre Care voi spuneţi: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deşi nu-L cunoaşteţi. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aş spune că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s-a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; a văzut-o şi s-a bucurat.
57 Atunci iudeii I-au zis:
– N-ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?!
58 Isus le-a răspuns:
– Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt[o]!
59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu.
Footnotes
- Ioan 8:3 Lit.: scribi, în sensul de erudiţi, experţi în Lege; cei care studiau, interpretau şi învăţau legea scrisă şi orală. Majoritatea erau farisei; peste tot în carte
- Ioan 8:5 O aluzie la Lev. 20:10 şi Deut. 22:22-24
- Ioan 8:9 Unele mss mai puţin importante conţin: s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi, înainte de: au ieşit afară
- Ioan 8:11 Cele mai timpurii şi mai importante mss nu conţin fragmentul dintre paranteze: 7:53-8:11
- Ioan 8:15 Sau: după înfăţişare; lit.: după carne / trup
- Ioan 8:17 Vezi Deut. 17:6
- Ioan 8:20 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei; Mişna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiţie: 300 î.Cr.-200 d.Cr.) atestă existenţa a 13 astfel de cutii în Templu
- Ioan 8:25 Sau: Ceea ce vă tot spun de la început.
- Ioan 8:33 Lit.: sămânţa; şi în v. 37
- Ioan 8:34 Sau: oricine trăieşte în păcat
- Ioan 8:38 Sau: pe când eram cu; sau: în prezenţa
- Ioan 8:38 Cf. celor mai multe mss, care conţin vostru. Sau: Tatăl. Voi să faceţi ceea ce aţi auzit de la Tatăl!, cf. câtorva mss foarte importante care nu conţin vostru
- Ioan 8:39 Unele mss foarte importante conţin: Dacă sunteţi copiii lui Avraam, atunci faceţi
- Ioan 8:48 Vezi nota de la 4:9
- Ioan 8:58 Vezi Ex. 3:14 şi nota
Ioan 8
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Femeia prinsă în preacurvie
8 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. 2 Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa. 3 Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului 4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. 5 Moise(A), în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. 7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine(B) dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. 8 Apoi, S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi(C) de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” 11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici(D) Eu nu te osândesc. Du-te şi să(E) nu mai păcătuieşti.”)
Isus, Lumina lumii
12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu(F) sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. 13 La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu(G) mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată”. 14 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi(H) nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc. 15 Voi(I) judecaţi după înfăţişare; Eu(J) nu judec pe nimeni. 16 Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu(K) sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. 17 În(L) Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: 18 deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte(M) şi Tatăl, care M-a trimis.” 19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi(N) nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă(O) M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20 Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria(P); şi nimeni(Q) n-a pus mâna pe El, pentru că încă(R) nu-I sosise ceasul. 21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă(S) veţi căuta şi veţi(T) muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”. 22 Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!’ ” 23 „Voi(U) sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi(V) sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea(W) v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci(X), dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25 „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. 26 Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce(Y) M-a trimis este adevărat, şi Eu(Z), ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” 27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa(AA) pe Fiul omului, atunci(AB) veţi cunoaşte că(AC) Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum(AD) M-a învăţat Tatăl Meu. 29 Cel(AE) ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl(AF) nu M-a lăsat singur, pentru că(AG) totdeauna fac ce-I este plăcut.”
Adevărata slobozenie
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi(AH) au crezut în El. 31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32 veţi cunoaşte adevărul(AI), şi adevărul vă va face slobozi”. 33 Ei I-au răspuns: „Noi(AJ) suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” 34 „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine(AK) trăieşte în păcat este rob al păcatului. 35 Şi robul(AL) nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. 36 Deci, dacă(AM) Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi(AN) să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. 38 Eu(AO) spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam(AP)”. Isus le-a zis: „Dacă(AQ) aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” 40 Dar(AR) acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe(AS) care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. 41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un(AT) singur Tată: pe Dumnezeu”. 42 Isus le-a zis: „Dacă(AU) ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci(AV) Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am(AW) venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43 Pentru(AX) ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. 44 Voi(AY) aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu(AZ) stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47 Cine(BA) este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
Isus este înainte de Avraam
48 Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai(BB) drac?” 49 „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. 50 Eu(BC) nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă(BD) păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” 52 „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam(BE) a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea’ ”. 53 „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?” 54 Isus a răspuns: „Dacă(BF) Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl(BG) Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, 55 şi totuşi nu-L(BH) cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. 56 Tatăl vostru Avraam a(BI) săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a(BJ) văzut-o şi s-a bucurat.” 57 „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!” 58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt(BK) Eu.” 59 La auzul acestor vorbe, au(BL) luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând(BM) prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.
John 8
King James Version
8 Jesus went unto the mount of Olives.
2 And early in the morning he came again into the temple, and all the people came unto him; and he sat down, and taught them.
3 And the scribes and Pharisees brought unto him a woman taken in adultery; and when they had set her in the midst,
4 They say unto him, Master, this woman was taken in adultery, in the very act.
5 Now Moses in the law commanded us, that such should be stoned: but what sayest thou?
6 This they said, tempting him, that they might have to accuse him. But Jesus stooped down, and with his finger wrote on the ground, as though he heard them not.
7 So when they continued asking him, he lifted up himself, and said unto them, He that is without sin among you, let him first cast a stone at her.
8 And again he stooped down, and wrote on the ground.
9 And they which heard it, being convicted by their own conscience, went out one by one, beginning at the eldest, even unto the last: and Jesus was left alone, and the woman standing in the midst.
10 When Jesus had lifted up himself, and saw none but the woman, he said unto her, Woman, where are those thine accusers? hath no man condemned thee?
11 She said, No man, Lord. And Jesus said unto her, Neither do I condemn thee: go, and sin no more.
12 Then spake Jesus again unto them, saying, I am the light of the world: he that followeth me shall not walk in darkness, but shall have the light of life.
13 The Pharisees therefore said unto him, Thou bearest record of thyself; thy record is not true.
14 Jesus answered and said unto them, Though I bear record of myself, yet my record is true: for I know whence I came, and whither I go; but ye cannot tell whence I come, and whither I go.
15 Ye judge after the flesh; I judge no man.
16 And yet if I judge, my judgment is true: for I am not alone, but I and the Father that sent me.
17 It is also written in your law, that the testimony of two men is true.
18 I am one that bear witness of myself, and the Father that sent me beareth witness of me.
19 Then said they unto him, Where is thy Father? Jesus answered, Ye neither know me, nor my Father: if ye had known me, ye should have known my Father also.
20 These words spake Jesus in the treasury, as he taught in the temple: and no man laid hands on him; for his hour was not yet come.
21 Then said Jesus again unto them, I go my way, and ye shall seek me, and shall die in your sins: whither I go, ye cannot come.
22 Then said the Jews, Will he kill himself? because he saith, Whither I go, ye cannot come.
23 And he said unto them, Ye are from beneath; I am from above: ye are of this world; I am not of this world.
24 I said therefore unto you, that ye shall die in your sins: for if ye believe not that I am he, ye shall die in your sins.
25 Then said they unto him, Who art thou? And Jesus saith unto them, Even the same that I said unto you from the beginning.
26 I have many things to say and to judge of you: but he that sent me is true; and I speak to the world those things which I have heard of him.
27 They understood not that he spake to them of the Father.
28 Then said Jesus unto them, When ye have lifted up the Son of man, then shall ye know that I am he, and that I do nothing of myself; but as my Father hath taught me, I speak these things.
29 And he that sent me is with me: the Father hath not left me alone; for I do always those things that please him.
30 As he spake these words, many believed on him.
31 Then said Jesus to those Jews which believed on him, If ye continue in my word, then are ye my disciples indeed;
32 And ye shall know the truth, and the truth shall make you free.
33 They answered him, We be Abraham's seed, and were never in bondage to any man: how sayest thou, Ye shall be made free?
34 Jesus answered them, Verily, verily, I say unto you, Whosoever committeth sin is the servant of sin.
35 And the servant abideth not in the house for ever: but the Son abideth ever.
36 If the Son therefore shall make you free, ye shall be free indeed.
37 I know that ye are Abraham's seed; but ye seek to kill me, because my word hath no place in you.
38 I speak that which I have seen with my Father: and ye do that which ye have seen with your father.
39 They answered and said unto him, Abraham is our father. Jesus saith unto them, If ye were Abraham's children, ye would do the works of Abraham.
40 But now ye seek to kill me, a man that hath told you the truth, which I have heard of God: this did not Abraham.
41 Ye do the deeds of your father. Then said they to him, We be not born of fornication; we have one Father, even God.
42 Jesus said unto them, If God were your Father, ye would love me: for I proceeded forth and came from God; neither came I of myself, but he sent me.
43 Why do ye not understand my speech? even because ye cannot hear my word.
44 Ye are of your father the devil, and the lusts of your father ye will do. He was a murderer from the beginning, and abode not in the truth, because there is no truth in him. When he speaketh a lie, he speaketh of his own: for he is a liar, and the father of it.
45 And because I tell you the truth, ye believe me not.
46 Which of you convinceth me of sin? And if I say the truth, why do ye not believe me?
47 He that is of God heareth God's words: ye therefore hear them not, because ye are not of God.
48 Then answered the Jews, and said unto him, Say we not well that thou art a Samaritan, and hast a devil?
49 Jesus answered, I have not a devil; but I honour my Father, and ye do dishonour me.
50 And I seek not mine own glory: there is one that seeketh and judgeth.
51 Verily, verily, I say unto you, If a man keep my saying, he shall never see death.
52 Then said the Jews unto him, Now we know that thou hast a devil. Abraham is dead, and the prophets; and thou sayest, If a man keep my saying, he shall never taste of death.
53 Art thou greater than our father Abraham, which is dead? and the prophets are dead: whom makest thou thyself?
54 Jesus answered, If I honour myself, my honour is nothing: it is my Father that honoureth me; of whom ye say, that he is your God:
55 Yet ye have not known him; but I know him: and if I should say, I know him not, I shall be a liar like unto you: but I know him, and keep his saying.
56 Your father Abraham rejoiced to see my day: and he saw it, and was glad.
57 Then said the Jews unto him, Thou art not yet fifty years old, and hast thou seen Abraham?
58 Jesus said unto them, Verily, verily, I say unto you, Before Abraham was, I am.
59 Then took they up stones to cast at him: but Jesus hid himself, and went out of the temple, going through the midst of them, and so passed by.
Tuˈj Juan 8
Mam, Central
Tej tyolin Jesús tukˈa qya aj kyˈaˈjil
8 Ex ikyxjo te Jesús bˈeˈx xiˈ twiˈ wutz Olivos. 2 Tej qel sqix toj junxil qˈij, meltzˈaj jun majl tojjo tnejil ja te naˈbˈl Dios. Bˈaj pon chmetlxjal tkˈatz, kubˈ qe kyxol, ex ok ten majl xnaqˈtzilkye. 3 Ayetziˈn xnaqˈtzil tiˈj ojtxe kawbˈil exqetziˈn Parisey xi kyiˈn jun qya, a knet kyuˈn tzmataq nchi kyˈaˈjin. Kubˈ kywaˈbˈin kyxol tkyaqilxjal, ayeˈ iteˈtaq antza, 4 exsin xi kyqˈmaˈn te Jesús: Ay Aj xnaqˈtzil, anteˈ qya lo tzmataq n‑ok tilil kyˈaˈjin tuˈn, tej s‑el qkˈulbˈiˈn. 5 Tojjo tkawbˈil Moisés ntqˈmaˈn qe tuˈn tok xoyit tuˈn abˈj tuˈn tkyim jun qya tzeˈnku lo. ¿Yajtzin te? ¿Tiˈn teˈ ktqˈmabˈil tiˈj?
6 O txi kyqˈmaˈn ikyjo, noq tuˈn tkubˈ tzˈaq toj jun til kyuˈn. Me bˈeˈx kubˈ mukˈe Jesús twutz txˈotxˈ, ex ok ten tzˈibˈil tukˈa twiˈ tqˈobˈ toj quq. 7 Me noq tuˈn tzunx nchi labˈte tiˈj Jesús, jaw weˈks, ex xi tqˈmaˈn kye: Ankye jun kyeˈ a ntiˈx jun til, bˈaˈn tuˈn tok t‑xoˈn tnejil abˈj tiˈjjo qya lo. 8 Ex kubˈ mukˈe juntl majl, ex ok tenl tzˈibˈil toj quq.
9 Atzaj teˈ tok kybˈiˈn ikyjo, bˈeˈx kynaˈn toj kyanmin qa aj ilqe, ex junjunku i bˈajeˈtz; nejxix i bˈajeˈtzjo xjal o chi tijin, ex bˈajeˈtz lipe kykyaqil. Atzaj teˈ kybˈajeˈtz kykyaqil, tjunalx Jesús kyij ten tukˈa qya.
10 Jaw weˈks Jesús, ex mix aˈl jun xjal attaq, qalaˈ oˈkxtaqjo tal qya otaq kyij weˈ. Xi tqˈmaˈn Jesús te: Qya, ¿Nteˈtziˈn a kyajtaq tuˈn tkubˈ bˈyoˈn kyuˈn? ¿Ma ntiˈtzin jun xkubˈ bˈyontiy?
11 Xi ttzaqˈwin tej qya: Mina, Tata; mix aˈl jun.
Tuˈntziˈn, xi tqˈmaˈn Jesús te: Ex ikyqinx wejiˈy. Nlay txi nqˈmaˈn tuˈn tkyima. Qalaˈ, kux txiˈy. Mi kubˈ tbˈinchin jun majljiy il lo.
Tej t‑xi tqˈmaˈn Jesús, qa a Tzaj te tkyaqil xjal
12 Yajxi chˈintl, yolin Jesús kyxolxjal, ex xi tqˈmaˈn: Ayin wejiˈy Tzaj te tkyaqil xjal twutz txˈotxˈ. Ankye teˈ k‑okil lipe wiˈja, atpen te tzaj toj tchwinqil, ex nlayx bˈet toj qxopin.
13 Atzaj teˈ kybˈinte Parisey tyol ikyjo, xi kyqˈmaˈn te: Axa ma kujsinte tyola tiˈjxa. ¿Nyapela noq nlaˈjiˈn? Tuˈnpetziˈn, nlayx txi qbˈiˈn tyola.
14 I xi ttzaqˈwin Jesús: Ax twutz weˈ nyol, exla qa ayinxa ma chin kujsinte wiˈjxa. Quˈn toj kyaˈj ẍin tzaja weˈ, ex axsa kchin ajiliˈy. ¿Ma akutzin chi kubˈ sbˈuˈn tuˈn jun te toj kyaˈj? Qalatzin kyeˈ ¿Ma bˈinajtzin kye kyuˈn ikyjo? 15 Nchi kawiˈn wiˈja tukˈa jun tumil noq te twutz txˈotxˈ. Me metzin weˈ, mina kubˈ nbˈinchiˈn ikyjo. 16 Qalaˈ kchin kawila tukˈa t‑xilin tumil tzˈaqlexix, a tzajnin te nMaˈn. Quˈn nya njunalx weˈ kchin kawil; qalaˈ ajin nMaˈn wukˈiy, a tzaj chqˈoˈn weˈy. 17 Quˈn tzˈibˈin toj kawbˈil, a nimin kyuˈn, qa il tiˈj kabˈe xjal tuˈn tmeje kyyol noq tuˈn tkujsinte jun tiˈ. 18 Ikytziˈn, kabˈe qe qbˈaj: Ayinx wejiˈy jun kujsilte wiˈjxa, ex atzin juntl, a nMaˈn, a tzaj chqˈoˈn weˈy.
19 Xi kyqanin te: ¿Jaˈtzin taˈye tMantza?
I xi ttzaqˈwin Jesús: Mipe n‑el kyetza kynikyˈ wiˈja. ¿Yajtzilaˈ te nMaˈn? Noqit aku tzˈel kynikyˈa wiˈja, ex matla tzˈel kynikyˈa te nMaˈn.
20 Xi tqˈmaˈn Jesús tkyaqiljo lo, a tzmataq nxnaqˈtzin tojjo tnejil ja te naˈbˈl Dios, nqayin tkˈatzjo kˈuˈbˈl pwaq te oyaj. Mix aˈl jun aqˈpin tqˈobˈ tiˈj, quˈn naˈmxtaq tpon kanin tqˈijil tuˈn tkyim.
Tej tyolin Jesús qa iltaq tiˈj tuˈn t‑xiˈ toj kyaˈj
21 Yajxi chˈintl, xi tqˈmaˈntl Jesús kye: Kchin ajil weˈ; ex kchi jyola wiˈja, me mi chin kneta kyuˈn, quˈn jaˈ ma chinkiy, ntiˈx tumil tuˈn kyxiˈy: Qalaˈ axsa kchi kyimila kyeˈ tjaqˈ tqanbˈil kyila.
22 Ayetzin kye Judiy xi kyqˈmaˈn kyxolx: ¿Ma okpetzila kˈwel tbˈyoˈn tibˈ tuˈnx tibˈx, tuˈn tqˈmaˈn qa nlay qox, jaˈ tumil kxele?
23 Xitzin tqˈmaˈn Jesús kye: Ayetzin kyeˈ te kumnixqe kyeˈ, te twutz txˈotxˈ; me metzin weˈ te jawnixqin weˈ, a toj kyaˈj. Ikytzin te twutz txˈotxˈ kyokliˈn; qalatzin weˈ, nya te twutz txˈotxˈqin weˈ. 24 Tuˈnpetziˈn, kxel nqˈmaˈn, qa mina ẍinx kynimiˈn qa ayinjiˈy, a xi nqˈmaˈn kyeˈy, kchi kyimila tjaqˈ tqanbˈil kyila.
25 Bˈeˈxsin xi kyqanin te: ¿Ankyenaj tetza?
Xi ttzaqˈwin Jesús: ¿Ma nyatzin o txi nqˈmaˈn kyeˈy te tnejil? 26 At nimku tuˈn nkawiˈn tiˈj. Ex twutzxix nyola, quˈn oˈkx nyolinjiˈy tzeˈnku tzaj tqˈmaˈn nMaˈn, a tzaj chqˈoˈn weˈy, tuˈn t‑xi nqˈmaˈn Tyol te tkyaqil xjal twutz txˈotxˈ, quˈn tekuxix s‑ok nbˈiniˈy.
27 Me mix ele kynikyˈ te, qa nyolintaq Jesús tiˈj qMan Dios.
28 Tuˈnpetziˈn, xi tqˈmaˈn Jesús kye: Ajtzin njaw kyyoˈbˈiˈn a ayiˈn Tkˈwal Ichin twutz kyaˈj, tzmaxitzin k‑elil kynikyˈjiˈy te, qa ayin wejiˈy, a tzeˈnkuxjo xi nqˈmaˈn, ex qa oˈkx nkubˈ nbˈinchinjiˈy tzeˈnku tzaj t‑xnaqˈtzin nMaˈn weˈy. 29 Quˈn a tzaj chqˈon weˈy, kukx atjo wukˈiy. Mi ma chin kyij ttzaqpiˈn njunalxa, quˈn kukx nkubˈ nbˈinchinjiˈy a ntzalaj tiˈj.
30 Tej tbˈaj tqˈmaˈn Jesúsjo ikyjo, nimxjal i nimin tiˈj.
Tej tyolin Jesús tiˈjjo ankye teˈ tkˈwal Dios ex tkˈwal tajaw il
31 Xi tqˈmaˈn Jesús kyeˈ Judiy, aye otaq chi ok lipe tiˈj: Qa ma chi weˈxixa toj tkyaqiljo o txi nqˈmaˈn kyeˈy, okpin kchi okil kye twutzxix te nxnaqˈtzbˈiˈn. 32 Ex k‑elilxix kynikyˈa tiˈjjo a twutzxix, ex atzin twutzxix ktzaqpil kyeˈy.
33 Xitzin kytzaqˈwin kyjaluˈn: Tyajil Abrahamqo qe. Bˈajx txaye qkˈayinqe qibˈ te taqˈnil jun aˈla. ¿Tzeˈntzin toke tyola ikyjo tuˈn qtzaqpeta?
34 Xitzin tqˈmaˈn Jesús kye: Twutzxix kxel nqˈmaˈn kyeˈy: Kykyaqilxjo nchi bˈinchin il, ma txi kykˈayin kye kyibˈ tuˈn kyok te taqˈnil il. 35 Jun aqˈnil ntiˈ toklin tuˈn tok tajlal jun chˈuq xjal toj kyja. Me metzin te kˈwalbˈaj at teˈ toklin toj ja te jun majx. 36 Tuˈnpetziˈn, qa ma chi tzaqpeta tuˈn kˈwalbˈaj, twutzxix ma chi tzaqpeta te jun majx, quˈn at te kˈwalbˈaj toklin tuˈn kytzaqpet‑xjal tuˈn.
37 Bˈiˈn weˈ wuˈn qa tyajil Abrahamqe kyeˈ, me ¿Tiquˈniltz n‑ok tilil kyuˈn tuˈn nkubˈ kybˈyoˈn? ¿Tinquˈn mi nxi kyniminjiˈy nyola? 38 Ma chin yoliˈn tiˈjjo ma tzaj tyekˈin nMaˈn weˈy. Me metzin kye, atzin kubˈ kybˈinchinjiˈy a tzeˈnku ntzaj tqˈmaˈn kymaˈn kyeˈy.
39 Xitzin kyqˈmaˈn Judiy te: A qejiˈy qman, a Abraham.
Xi ttzaqˈwin Jesús kye: Noqit ax twutz qa tkˈwal Abrahamqe kyeˈ, tzuntla nkubˈ kybˈinchiˈn a tzeˈnkuˈ xbˈant tuˈn. 40 Qalatzin weˈ, ma txi nqˈmaˈn wejiˈy a twutzxix kyeˈy, a tzaj t‑xnaqˈtzin Dios weˈy. ¿Tiquˈn kyajtza tuˈn nkubˈ kybˈyoˈn? Quˈn te Abraham ntiˈx chˈin teˈ xkubˈ tbˈinchin ikyjo. 41 Qalatzin kyeˈ ayejiˈy nkubˈ kybˈinchin tzeˈnku nkubˈ tbˈinchin kymaˈn.
Tuˈnpetziˈn xi kyqˈmaˈn te: Nya sikyˈaj kˈwalqo qe tzeˈnku te. Junchˈin qe qMan at, a aku Dios.
42 Xi tqˈmaˈn Jesús kye: Noqit twutzxix kyeˈy qa tkˈwal Diosqiˈy, matla chin ok kykˈuˈjlintza, quˈn tkˈatz Dios ẍin tzajiˈy. Quˈn mi ẍin ula wunx wibˈa tzaluˈn, qalaˈ a Dios saj chqˈoˈn weˈy. 43 ¿Tiquˈn mi npon nyola toj kynabˈla? Quˈn mi nxi kybˈinjiˈy tkyaqiljo nxi nqˈmaˈn. 44 Atzin kyejiˈy kytata a tajaw il. Tuˈnpetziˈn, ma chi oka te te, ex noq oˈkx kyaja tuˈn tkubˈ kybˈinchiˈn tzeˈnkuxjo taj. Quˈn ate tajaw il o tzˈok bˈyol chwinqil atxix te tnejil. Mi n‑ok lipe tiˈjjo twutzxix, quˈn ntiˈ jun yol twutzxix tukˈa. Quˈn noqx nikyˈin yol, quˈn aku tajaw il o tzˈok te ttxuyiljo jniˈ sbˈubˈl. 45 Me metzin weˈ nxi nqˈmanjiˈy a twutzxix, me mi nxi kynimiˈn. 46 ¿Ankye jun kye aku tzaj qˈmante, qa at jun il o bˈant wuˈn? Qatzin twutzxjo nyola, ¿Tiˈ quˈntz mi nxi kynimintza? 47 Quˈn ayetzin kye xjal te Diosqe, nkubˈ kybˈiˈn kyeˈ Tyol; me ayetzin kyeˈ nya te Diosqiˈy. Tuˈntziˈn, kykyˈeˈy tuˈn tkubˈ kybˈiˈn Tyol, chi Jesúsjo kye.
Tej tyolin Jesús tiˈjx
48 Tuˈnpetziˈn, xi kyqˈmaˈn Judiy te: Twutzxla qe qyol, a nxi qqˈmaˈn tey, qa sikyˈaja, exsin qa tokx jun taqˈnil tajaw il toj tanmiˈn.
49 I xi ttzaqˈwin Jesús: Ntiˈ jun taqˈnil tajaw il toj wanmiˈn; qalaˈ oˈkx waja tuˈn tkubˈ nbˈinchiˈn tuˈn tjaw nimsin tbˈi nMaˈn. Me metzin kye, oˈkx kyajiˈy tuˈn wel kyiˈjliˈn. 50 Me mi ẍin ula noq tuˈn njaw kynimsiˈn; me metzin te Dios, taj teˈ tuˈn njaw nimsita. Ex aku kkawil kyibˈaja, ayiˈy nchi el iˈjlin weˈy. 51 Twutzxix kxel nqˈmaˈn kyeˈy, ankye te kˈwel nimin weˈy, nlayxpen kyim teˈ.
52 Xi kytzaqˈwin Judiy: Tzmaxpin jaˈlin, kxel qnimiˈn qa at jun taqˈnil tajaw il toj tanmiˈn. Quˈn ate Abraham exqetziˈn nimku yolil Tyol Dios, a nimxix kyoklin ojtxe, bˈeˈx i kyim. Anajtzin te ntqˈmaˈn, ankye teˈ kˈwel nimin weˈy nlayx chi kyim, chijiˈy. 53 ¿Ma nimxixnajtzintl te toklin tzeˈnku qtzan qtaˈẍa Abraham junx kyukˈa jniˈ yolil Tyol Dios ojtxe, a o chi kyim? ¿Ankyenaj tetza toj twutza?
54 I xi ttzaqˈwin Jesús: Qa ma jaw nimsin wibˈa wuˈnx wibˈxa, ntiˈla tajbˈin nyola. Me an wejiˈy ma jaw nimsinwe a nMaˈn, a axjo nkyqˈmaˈn qa kyDiosa. 55 Me nya ojtzqiˈn kyuˈn. Me metzin weˈ wojtzqiˈn weˈ. Qa ma txi nqˈmaˈn kyeˈy qa mi wojtzqiˈn, jun nikyˈil yolqintlaˈy tzeˈnku kyeˈ. Me twutzxix wojtzqiˈn weˈ ex nkubˈ nbˈinjiˈy Tyol. 56 Me ante Abraham, a qtzan kytaˈẍa, nimx o jaw tzalaj tuˈn tlontetaq wulila. Ex o tli noq tuˈnjo tnimbˈil, ex o noj tukˈa tzaljbˈil.
57 Xi kyqˈmaˈn Judiy te: Naˈmx tjapin te lajaj toj ox kˈal abˈqˈe, exsin ¿Tqˈmaˈnnaja qa o tliˈy Abraham?
58 I xi ttzaqˈwin Jesús: Twutzxix kxel nqˈmaˈn kyeˈy: Tej naˈmxtaq tul itzˈje Abraham, ayin weˈ intintaq. 59 Tuˈnpetziˈn, bˈaj jaw kytzyuˈn abˈj, tuˈn tok kyxoˈn tiˈj Jesús, me bˈeˈx ewin, ex etz toj tnejil ja te naˈbˈl Dios.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Copyright © 2002 by Wycliffe Bible Translators International