²⁰ Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. ²¹ Femeia^(A), când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume. ²² Tot aşa^(B) şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se^(C)va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.