Ioan 1:1-6:37

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Întruparea Cuvântului

1 La început era^(A) Cuvântul, şi Cuvântul era cu^(B) Dumnezeu, şi^(C) Cuvântul era Dumnezeu^(D). ² El^(E) era la început cu Dumnezeu. ³ Toate lucrurile au fost făcute prin El, şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. ⁴ În El^(F) era viaţa, şi^(G) viaţa era lumina oamenilor. ⁵ Lumina^(H) luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o. ⁶ A^(I) venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. ⁷ El^(J) a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. ⁸ Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. ⁹ Lumina^(K) aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume^(L). ¹⁰ El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. ¹¹ A venit la ai^(M) Săi, şi ai Săi nu L-au primit. ¹² Dar tuturor^(N) celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; ¹³ născuţi^(O) nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. ¹⁴ Şi^(P) Cuvântul S-a făcut trup^(Q) şi a^(R) locuit printre noi, plin de har^(S) şi de adevăr. Şi noi am^(T) privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. ¹⁵ Ioan^(U) a mărturisit despre El când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce^(V) vine după mine este înaintea mea, pentru că^(W) era înainte de mine’. ¹⁶ Şi noi toţi am primit din plinătatea^(X) Lui şi har după har; ¹⁷ căci Legea^(Y) a fost dată prin Moise, dar harul^(Z) şi adevărul^(AA) au venit prin Isus Hristos. ¹⁸ Nimeni^(AB) n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul^(AC) Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.”

Mărturia lui Ioan Botezătorul

¹⁹ Iată mărturisirea^(AD) făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: „Tu cine eşti?” ²⁰ El a mărturisit^(AE) şi n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. ²¹ Şi ei l-au întrebat: „Dar cine eşti? Eşti Ilie^(AF)?” Şi el a zis: „Nu sunt!” „Eşti prorocul^(AG)?” Şi el a răspuns: „Nu!” ²² Atunci i-au zis: „Dar cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuţi?” ²³ „Eu”, a zis^(AH) el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziţi calea Domnului’, cum a^(AI) zis prorocul Isaia”. ²⁴ Trimişii erau din partea fariseilor. ²⁵ Ei i-au mai pus următoarea întrebare: „Atunci de ce botezi, dacă nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?” ²⁶ Drept răspuns, Ioan le-a zis: „Eu^(AJ) botez cu apă, dar^(AK) în mijlocul vostru stă Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi. ²⁷ El^(AL) este Acela care vine după mine şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui.” ²⁸ Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara^(AM)[a], dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Mielul lui Dumnezeu

²⁹ A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul^(AN) lui Dumnezeu, care^(AO) ridică păcatul lumii! ³⁰ El^(AP) este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’. ³¹ Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru^(AQ) aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.” ³² Ioan^(AR) a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. ³³ Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce^(AS) botează cu Duhul Sfânt’. ³⁴ Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.”

Cei dintâi ucenici

³⁵ A doua zi, Ioan stătea iarăşi cu doi din ucenicii lui. ³⁶ Şi, pe când privea pe Isus umblând, a zis: „Iată^(AT) Mielul lui Dumnezeu!” ³⁷ Cei doi ucenici l-au auzit rostind aceste vorbe şi au mers după Isus. ³⁸ Isus S-a întors şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?” ³⁹ „Veniţi de vedeţi”, le-a zis El. S-au dus de au văzut unde locuia şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. ⁴⁰ Unul din cei doi care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus era Andrei^(AU), fratele lui Simon Petru. ⁴¹ El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia” (care, tălmăcit, înseamnă Hristos). ⁴² Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu^(AV) te vei chema Chifa” (care, tălmăcit, înseamnă Petru). ⁴³ A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea şi a găsit pe Filip^(AW). Şi i-a zis: „Vino după Mine”. ⁴⁴ Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru. ⁴⁵ Filip a găsit pe Natanael^(AX) şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care au scris Moise^(AY), în lege, şi prorocii^(AZ): pe Isus din Nazaret^(BA), fiul lui Iosif.” ⁴⁶ Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret^(BB)?” „Vino şi vezi!” i-a răspuns Filip. ⁴⁷ Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu^(BC) adevărat un israelit în care nu este vicleşug”. ⁴⁸ „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin”. ⁴⁹ Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu eşti^(BD) Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul^(BE) lui Israel!” ⁵⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” ⁵¹ Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum^(BF) încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului”.

Nunta din Cana

2 A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana^(BG) din Galileea. Mama lui Isus era acolo. ² Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. ³ Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin”. ⁴ Isus i-a răspuns: „Femeie^(BH), ce^(BI) am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul^(BJ).” ⁵ Mama lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice”. ⁶ Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după^(BK) obiceiul de curăţire al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. ⁷ Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă”. Şi le-au umplut până sus. ⁸ „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului”. Şi i-au adus. ⁹ Nunul, după ce a gustat apa^(BL) făcută vin (el nu ştia de unde vine vinul acesta, slugile însă, care scoseseră apa, ştiau), a chemat pe mire ¹⁰ şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun, dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum”. ¹¹ Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a^(BM) arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El. ¹² După aceea, S-a pogorât la Capernaum, împreună cu mama, fraţii^(BN) şi ucenicii Lui şi acolo n-au rămas multe zile.

Izgonirea vânzătorilor din Templu

¹³ Paştele^(BO) iudeilor erau aproape şi Isus S-a suit la Ierusalim. ¹⁴ În Templu a găsit^(BP) pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând jos. ¹⁵ A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi din Templu, împreună cu oile şi boii, a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. ¹⁶ Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din casa^(BQ) Tatălui Meu o casă de negustorie.” ¹⁷ Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna^(BR) pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine”. ¹⁸ Iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: „Prin ce^(BS) semn ne arăţi că ai putere să faci astfel de lucruri?” ¹⁹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Stricaţi^(BT) templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica”. ²⁰ Iudeii au zis: „Au trebuit patruzeci şi şase de ani ca să se zidească templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?” ²¹ Dar El le vorbea despre^(BU) templul trupului Său. ²² Tocmai de aceea, când a înviat din morţi, ucenicii Lui şi-au^(BV) adus aminte că le spusese vorbele acestea şi au crezut Scriptura şi cuvintele pe care le spusese Isus.

Isus şi cei ce cred în Numele Lui

²³ Pe când era Isus în Ierusalim, la Praznicul Paştelor, mulţi au crezut în Numele Lui, căci vedeau semnele pe care le făcea. ²⁴ Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi. ²⁵ Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El^(BW) Însuşi ştia ce este în om.

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. ² Acesta^(BX) a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni^(BY) nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este^(BZ) Dumnezeu cu el”. ³ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(CA) un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. ⁴ Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” ⁵ Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(CB) nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. ⁶ Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. ⁷ Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’. ⁸ Vântul^(CC) suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” ⁹ Nicodim I-a zis: „Cum^(CD) se poate face aşa ceva?” ¹⁰ Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? ¹¹ Adevărat^(CE), adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi^(CF) nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? ¹³ Nimeni^(CG) nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Şarpele de aramă

¹⁴ Şi^(CH), după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie^(CI) să fie înălţat şi Fiul omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa^(CJ) veşnică. ¹⁶ Fiindcă^(CK) atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Dumnezeu, în adevăr, n-a^(CL) trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Oricine^(CM) crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata aceasta stă în faptul că^(CN), odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine^(CO) face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. ²¹ Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi^(CP) boteza. ²³ Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim^(CQ), pentru că acolo erau multe ape, şi^(CR) oamenii veneau ca să fie botezaţi. ²⁴ Căci^(CS) Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. ²⁵ Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre^(CT) care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El”. ²⁷ Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi^(CU) decât ce-i este dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu^(CV) sunt eu Hristosul, ci sunt^(CW) trimis înaintea Lui. ²⁹ Cine^(CX) are mireasă este mire, dar prietenul^(CY) mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui, şi această bucurie, care este a mea, este deplină. ³⁰ Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. ³¹ Cel ce^(CZ) vine din cer este^(DA) mai presus de toţi; cel ce^(DB) este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce^(DC) vine din cer este mai presus de toţi. ³² El mărturiseşte ce^(DD) a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cine primeşte mărturia Lui adevereşte^(DE) prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. ³⁴ Căci^(DF) Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu^(DG) măsură. ³⁵ Tatăl^(DH) iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cine^(DI) crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Samariteanca

4 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează^(DJ) mai mulţi ucenici decât Ioan. ² Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. ³ Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. ⁴ Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, ⁵ a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe^(DK) care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. ⁷ A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. ⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. ⁹ Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii^(DL), în adevăr, n-au legături cu samaritenii. ¹⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă^(DM) vie.” ¹¹ „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? ¹² Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” ¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar oricui^(DN) va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se^(DO) va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” ¹⁵ „Doamne”, I-a zis^(DP) femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”. ¹⁶ „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. ¹⁷ Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. ¹⁸ Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” ¹⁹ „Doamne”, I-a zis femeia, „văd^(DQ) că eşti proroc. ²⁰ Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta^(DR), şi voi ziceţi că în Ierusalim^(DS) este locul unde trebuie să se închine oamenii.” ²¹ „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când^(DT) nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ce^(DU) nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci^(DV) mântuirea vine de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh^(DW) şi^(DX) în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. ²⁴ Dumnezeu^(DY) este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” ²⁵ „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne^(DZ) spună toate lucrurile”. ²⁶ Isus i-a zis: „Eu^(EA), cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.

Trezirea din Samaria

²⁷ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” ²⁸ Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi de vedeţi un om care^(EB) mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. ³¹ În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” ³² Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”. ³³ Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” ³⁴ Isus le-a zis: „Mâncarea^(EC) Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care^(ED) sunt albe acum, gata pentru seceriş. ³⁶ Cine^(EE) seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. ³⁷ Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’. ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.” ³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina^(EF) mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. ⁴⁰ Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. ⁴² Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine^(EG) şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc

⁴³ După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. ⁴⁴ Căci^(EH) El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria^(EI) sa. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci^(EJ) fuseseră şi ei la praznic. ⁴⁶ Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde^(EK) prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. ⁴⁷ Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Dacă^(EL) nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” ⁴⁹ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”. ⁵⁰ „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. ⁵¹ Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. ⁵² El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. ⁵³ Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. ⁵⁴ Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.

Vindecarea slăbănogului de 38 de ani

5 După aceea^(EM), era un praznic al iudeilor, şi Isus S-a suit la Ierusalim. ² În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare^(EN), numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. ³ În pridvoarele acestea zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei. ⁴ Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare şi tulbura apa. Şi cel dintâi care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. ⁵ Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani. ⁶ Isus, când l-a văzut zăcând şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” ⁷ „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea”. ⁸ „Scoală-te^(EO)”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”. ⁹ Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea era^(EP) o zi de Sabat. ¹⁰ Iudeii ziceau, deci, celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului, nu-ţi^(EQ) este îngăduit să-ţi ridici patul”. ¹¹ El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă’.” ¹² Ei l-au întrebat: „Cine este omul acela care ţi-a zis: ‘Ridică-ţi patul şi umblă?’” ¹³ Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela. ¹⁴ După aceea, Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu^(ER) mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”. ¹⁵ Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos. ¹⁶ Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.

Lucrarea Fiului

¹⁷ Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl^(ES) Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez”. ¹⁸ Tocmai de aceea căutau^(ET) şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea^(EU), astfel, deopotrivă cu Dumnezeu. ¹⁹ Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul^(EV) nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai. ²⁰ Căci^(EW) Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi. ²¹ În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa^(EX) şi Fiul dă viaţă cui vrea. ²² Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a^(EY) dat-o Fiului, ²³ pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine^(EZ) nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că cine^(FA) ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci^(FB) a trecut din moarte la viaţă. ²⁵ Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi^(FC) vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-l vor asculta vor învia. ²⁶ Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine. ²⁷ Şi I-a^(FD) dat putere să judece, întrucât^(FE) este Fiu al omului. ²⁸ Nu vă miraţi de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui ²⁹ şi^(FF) vor ieşi din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce^(FG) au făcut răul vor învia pentru judecată. ³⁰ Eu^(FH) nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu^(FI) caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.

Mărturia Tatălui şi a lui Ioan

³¹ Dacă^(FJ) Eu mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. ³² Este un Altul^(FK) care mărturiseşte despre mine, şi ştiu că mărturisirea, pe care o face El despre Mine este adevărată. ³³ Voi aţi trimis la Ioan, şi^(FL) el a mărturisit pentru adevăr. ³⁴ Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om, dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. ³⁵ Ioan era lumina, care este aprinsă şi^(FM) luminează, şi voi^(FN) aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui. ³⁶ Dar Eu^(FO) am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările^(FP) acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. ³⁷ Şi Tatăl, care M-a trimis, a^(FQ) mărturisit El Însuşi despre Mine. Voi nu^(FR) I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa ³⁸ şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. ³⁹ Cercetaţi^(FS) Scripturile, pentru că socotiţi că în ele^(FT) aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. ⁴⁰ Şi^(FU) nu vreţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţa! ⁴¹ Eu^(FV) nu umblu după slava care vine de la oameni. ⁴² Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. ⁴³ Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. ⁴⁴ Cum^(FW) puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava^(FX) care vine de la singurul Dumnezeu? ⁴⁵ Să nu credeţi că Vă voi învinui înaintea Tatălui; este^(FY) cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. ⁴⁶ Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că^(FZ) el a scris despre Mine. ⁴⁷ Dar, dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Înmulţirea pâinilor

6 După aceea^(GA), Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. ² O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³ Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi. ⁴ Paştele, praznicul iudeilor, erau^(GB) aproape. ⁵ Isus^(GC) Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?” ⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. ⁷ Filip i-a răspuns: „Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu^(GD) două sute de lei^[b], n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele”. ⁸ Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: ⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar^(GE) ce sunt acestea la atâţia?” ¹⁰ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos”. În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. ¹¹ Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. ¹² După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic”. ¹³ Le-au adunat, deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi. ¹⁴ Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul^(GF) cel aşteptat în lume”. ¹⁵ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Isus umblă pe mare

¹⁶ Când^(GG) s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. ¹⁷ S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei. ¹⁸ Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată. ¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat. ²⁰ Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!” ²¹ Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Pâinea vieţii

²² Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. ²³ A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu. ²⁴ Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. ²⁵ Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?” ²⁶ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. ²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru^(GH) mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe^(GI) El L-a însemnat cu pecetea Lui.” ²⁸ Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” ²⁹ Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta^(GJ): să credeţi în Acela pe care L-a trimis El”. ³⁰ „Ce^(GK) semn faci Tu, deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? ³¹ Părinţii^(GL) noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine^(GM) din cer’.” ³² Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, ³³ căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă lumii viaţa”. ³⁴ „Doamne^(GN)”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine”. ³⁵ Isus le-a zis: „Eu^(GO) sunt Pâinea vieţii. Cine^(GP) vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. ³⁶ Dar^(GQ) v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. ³⁷ Tot^(GR) ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe^(GS) cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,