Necredinţa fraţilor lui Isus

7 După aceea, Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că^(A) iudeii căutau să-L omoare. ² Şi^(B) praznicul iudeilor, Praznicul zis al Corturilor, era aproape. ³ Fraţii^(C) Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. ⁴ Nimeni nu face ceva în ascuns când caută să se facă cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” ⁵ Căci nici^(D) fraţii Lui nu credeau în El. ⁶ Isus le-a zis: „Vremea^(E) Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. ⁷ Pe voi lumea nu^(F) vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că^(G) mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. ⁸ Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă^(H) nu Mi s-a împlinit încă vremea.” ⁹ După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Isus în Ierusalim la Praznicul Corturilor

¹⁰ După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns. ¹¹ Iudeii^(I) Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?” ¹² Noroadele vorbeau mult în şoaptă^(J) despre El. Unii^(K) ziceau: „Este un om bun”. Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire”. ¹³ Totuşi, de^(L) frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă. ¹⁴ Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul. ¹⁵ Iudeii^(M) se mirau şi ziceau: „Cum are omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?” ¹⁶ Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea^(N) nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. ¹⁷ Dacă^(O) vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. ¹⁸ Cine^(P) vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este strâmbătate. ¹⁹ Oare^(Q) nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De^(R) ce căutaţi să Mă omorâţi?” ²⁰ Norodul I-a răspuns: „Ai drac^(S). Cine caută să Te omoare?” ²¹ Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea. ²² Moise^(T) v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci^(U) de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului. ²³ Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea pentru că am^(V) însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului? ²⁴ Nu^(W) judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” ²⁵ Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El acela pe care caută ei să-L omoare? ²⁶ Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut^(X) că El este Hristosul? ²⁷ Dar^(Y) noi ştim de unde este omul acesta, însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.” ²⁸ Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă^(Z) cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu^(AA) n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este^(AB) adevărat, şi voi^(AC) nu-L cunoaşteţi. ²⁹ Eu^(AD) Îl cunosc, căci vin de la El şi El M-a trimis.” ³⁰ Ei căutau^(AE) deci să-L prindă, şi nimeni^(AF) n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul. ³¹ Mulţi^(AG) din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni, Hristosul va face mai multe semne decât a făcut omul acesta?” ³² Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă. ³³ Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină^(AH) vreme şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. ³⁴ Voi Mă^(AI) veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.” ³⁵ Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să se ducă omul acesta, ca să nu-l putem găsi? Doar n-o avea de gând să se ducă la cei^(AJ) împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci? ³⁶ Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: ‘Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi, şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni?’ ”

Isus, Apa vieţii

³⁷ În^(AK) ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă^(AL) însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. ³⁸ Cine^(AM) crede în Mine, din^(AN) inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” ³⁹ Spunea^(AO) cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit^(AP).

Încercări pentru prinderea lui Isus

⁴⁰ Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul^(AQ)”. ⁴¹ Alţii ziceau: „Acesta^(AR) este Hristosul”. Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea^(AS) are să vină Hristosul? ⁴² Nu zice^(AT) Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde^(AU) era David?” ⁴³ S-a^(AV) făcut, deci, dezbinare în norod din pricina Lui. ⁴⁴ Unii^(AW) din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El. ⁴⁵ Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” ⁴⁶ Aprozii au răspuns: „Niciodată^(AX) n-a vorbit vreun om ca omul acesta”. ⁴⁷ Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? ⁴⁸ A^(AY) crezut în El vreunul din mai-marii noştri sau din farisei? ⁴⁹ Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!” ⁵⁰ Nicodim, cel care^(AZ) venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis: ⁵¹ „Legea^(BA) noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?” ⁵² Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din^(BB) Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc”. ⁵³ (Şi s-a întors fiecare acasă.

Femeia prinsă în preacurvie

8 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. ² Dar, dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa. ³ Atunci, cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului ⁴ şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. ⁵ Moise^(BC), în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” ⁶ Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. ⁷ Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine^(BD) dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”. ⁸ Apoi, S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ. ⁹ Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi^(BE) de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. ¹⁰ Atunci, S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” ¹¹ „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici^(BF) Eu nu te osândesc. Du-te şi să^(BG) nu mai păcătuieşti.”)

Isus, Lumina lumii

¹² Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu^(BH) sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. ¹³ La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu^(BI) mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată”. ¹⁴ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi^(BJ) nu ştiţi nici de unde vin nici unde Mă duc. ¹⁵ Voi^(BK) judecaţi după înfăţişare; Eu^(BL) nu judec pe nimeni. ¹⁶ Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu^(BM) sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine. ¹⁷ În^(BN) Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată: ¹⁸ deci despre Mine Însumi, mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte^(BO) şi Tatăl, care M-a trimis.” ¹⁹ Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi^(BP) nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă^(BQ) M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” ²⁰ Isus a spus aceste cuvinte, pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria^(BR); şi nimeni^(BS) n-a pus mâna pe El, pentru că încă^(BT) nu-I sosise ceasul. ²¹ Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă^(BU) veţi căuta şi veţi^(BV) muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”. ²² Atunci, iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să se omoare, de zice: ‘Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni!’ ” ²³ „Voi^(BW) sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus. Voi^(BX) sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴ De aceea^(BY) v-am spus că veţi muri în păcatele voastre, căci^(BZ), dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” ²⁵ „Cine eşti Tu?” I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă spun că sunt. ²⁶ Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi, dar Cel ce^(CA) M-a trimis este adevărat, şi Eu^(CB), ce am auzit de la El, aceea spun lumii.” ²⁷ Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. ²⁸ Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa^(CC) pe Fiul omului, atunci^(CD) veţi cunoaşte că^(CE) Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum^(CF) M-a învăţat Tatăl Meu. ²⁹ Cel^(CG) ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl^(CH) nu M-a lăsat singur, pentru că^(CI) totdeauna fac ce-I este plăcut.”

Adevărata slobozenie

³⁰ Pe când vorbea Isus astfel, mulţi^(CJ) au crezut în El. ³¹ Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; ³² veţi cunoaşte adevărul^(CK), şi adevărul vă va face slobozi”. ³³ Ei I-au răspuns: „Noi^(CL) suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum zici Tu: ‘Veţi fi slobozi’?” ³⁴ „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine^(CM) trăieşte în păcat este rob al păcatului. ³⁵ Şi robul^(CN) nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. ³⁶ Deci, dacă^(CO) Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. ³⁷ Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi^(CP) să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. ³⁸ Eu^(CQ) spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” ³⁹ „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam^(CR)”. Isus le-a zis: „Dacă^(CS) aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.” ⁴⁰ Dar^(CT) acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe^(CU) care l-am auzit de la Dumnezeu. „Aşa ceva Avraam n-a făcut. ⁴¹ Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un^(CV) singur Tată: pe Dumnezeu”. ⁴² Isus le-a zis: „Dacă^(CW) ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci^(CX) Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu; n-am^(CY) venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³ Pentru^(CZ) ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu. ⁴⁴ Voi^(DA) aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş şi nu^(DB) stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. ⁴⁵ Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. ⁴⁶ Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? ⁴⁷ Cine^(DC) este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

Isus este înainte de Avraam

⁴⁸ Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai^(DD) drac?” ⁴⁹ „N-am drac”, le-a răspuns Isus; „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. ⁵⁰ Eu^(DE) nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. ⁵¹ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă^(DF) păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.” ⁵² „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam^(DG) a murit, prorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ‘Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea’ ”. ⁵³ „Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?” ⁵⁴ Isus a răspuns: „Dacă^(DH) Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl^(DI) Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, ⁵⁵ şi totuşi nu-L^(DJ) cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine şi, dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui. ⁵⁶ Tatăl vostru Avraam a^(DK) săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea; a^(DL) văzut-o şi s-a bucurat.” ⁵⁷ „N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam?!” ⁵⁸ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt^(DM) Eu.” ⁵⁹ La auzul acestor vorbe, au^(DN) luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând^(DO) prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Vindecarea unui orb din naştere

9 Când trecea, Isus a văzut un orb din naştere. ² Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine^(DP) a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” ³ Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui, ci^(DQ) s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. ⁴ Cât este ziuă, trebuie^(DR) să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. ⁵ Cât sunt în lume, sunt^(DS) Lumina lumii.” ⁶ După ce a zis aceste vorbe, a^(DT) scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta ⁷ şi i-a zis: „Du-te de te spală în^(DU) scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El^(DV) s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine. ⁸ Vecinii şi cei ce-l cunoscuseră mai înainte ca cerşetor ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea?” ⁹ Unii ziceau: „El este”. Alţii ziceau: „Nu, dar seamănă cu el”. Şi el însuşi zicea: „Eu sunt”. ¹⁰ Deci i-au zis: „Cum ţi s-au deschis ochii?” ¹¹ El a răspuns: „Omul^(DW) acela, căruia I se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis: ‘Du-te la scăldătoarea Siloamului şi spală-te.’ M-am dus, m-am spălat şi mi-am căpătat vederea.” ¹² „Unde este Omul acela?” l-au întrebat ei. El a răspuns: „Nu ştiu”.

Cercetarea orbului de farisei

¹³ Au adus la farisei pe cel ce fusese orb mai înainte. ¹⁴ Şi era o zi de Sabat când făcuse Isus tină şi-i deschisese ochii. ¹⁵ Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi văd”. ¹⁶ Atunci, unii din farisei au început să zică: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul”. Alţii ziceau: „Cum^(DX) poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi^(DY) era dezbinare între ei. ¹⁷ Iarăşi au întrebat pe orb: „Tu ce zici despre El în privinţa faptului că ţi-a deschis ochii?” „Este^(DZ) un proroc”, le-a răspuns el. ¹⁸ Iudeii n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea până n-au chemat pe părinţii lui. ¹⁹ Şi când i-au venit părinţii, i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru, care spuneţi că s-a născut orb? Cum dar vede acum?” ²⁰ Drept răspuns, părinţii lui au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. ²¹ Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă, el singur poate vorbi despre ce-l priveşte.” ²² Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se^(EA) temeau de iudei, căci iudeii hotărâseră acum ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Hristosul, să^(EB) fie dat afară din sinagogă. ²³ De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă, întrebaţi-l pe el”. ²⁴ Fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă^(EC) slavă lui Dumnezeu: noi^(ED) ştim că omul acesta este un păcătos”. ²⁵ El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd”. ²⁶ Iarăşi l-au întrebat: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” ²⁷ „Acum v-am spus”, le-a răspuns el, „şi n-aţi ascultat. Pentru ce voiţi să mai auziţi încă o dată? Doar n-aţi vrea să vă faceţi şi voi ucenicii Lui!” ²⁸ Ei l-au ocărât şi i-au zis: „Tu eşti ucenicul Lui, noi suntem ucenicii lui Moise. ²⁹ Ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta nu^(EE) ştim de unde este.” ³⁰ „Aici^(EF) este mirarea”, le-a răspuns omul acela, „că voi nu ştiţi de unde este, şi totuşi El mi-a deschis ochii. ³¹ Ştim că Dumnezeu^(EG) n-ascultă pe păcătoşi, ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. ³² De când este lumea, nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. ³³ Dacă^(EH) omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic.” ³⁴ „Tu eşti născut cu totul în^(EI) păcat”, i-au răspuns ei, „şi vrei să ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

Isus întâlneşte pe orb în Templu

³⁵ Isus a auzit că l-au dat afară şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul^(EJ) lui Dumnezeu?” ³⁶ El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?” ³⁷ „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi cel^(EK) care vorbeşte cu tine, Acela este”. ³⁸ „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat. ³⁹ Apoi, Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru^(EL) judecată: ca^(EM) cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi”. ⁴⁰ Unii din fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au^(EN) zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” ⁴¹ „Dacă^(EO) aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat, dar acum ziceţi: ‘Vedem’. Tocmai de aceea păcatul vostru rămâne.”