Ioan 12-13
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Maria Îi toarnă mir pe picioare
12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde(A) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. 2 Acolo, I-au(B) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. 3 Maria(C) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. 4 Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: 5 „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” 6 Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea(D) punga, lua el ce se punea în ea. 7 Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8 Pe(E) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” 9 O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe(F) care-l înviase din morţi. 10 Preoţii cei mai de seamă(G) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, 11 căci(H) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.
Intrarea lui Isus în Ierusalim
12 A doua zi(I), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, 13 a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana(J)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” 14 Isus a găsit(K) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: 15 „Nu(L) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. 16 Ucenicii Lui n-au(M) înţeles aceste lucruri de la început, dar(N), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au(O) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. 17 Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. 18 Şi(P) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi(Q) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”
Isus vorbeşte de moartea Sa
20 Nişte(R) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic 21 s-au apropiat de Filip, care(S) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. 22 Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A(T) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele(U) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. 25 Cine(V) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde(W) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum(X), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar(Y) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! 28 Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi(Z) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” 29 Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” 30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta(AA), ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul(AB) lumii acesteia va fi aruncat afară. 32 Şi după ce(AC) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe(AD) toţi oamenii.” 33 Vorbind(AE) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. 34 Norodul I-a răspuns: „Noi(AF) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” 35 Isus le-a zis: „Lumina mai este(AG) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi(AH) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine(AI) umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36 Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii(AJ) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a(AK) ascuns de ei.
Necredinţa iudeilor
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne(AL), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le-a(AM) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” 41 Isaia a spus aceste(AN) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor(AO) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43 Căci(AP) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Iar Isus a strigat: „Cine(AQ) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. 45 Şi cine(AR) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 46 Eu(AS) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu(AT) îl judec, căci Eu n-am(AU) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cine(AV) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul(AW), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. 49 Căci Eu(AX) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce(AY) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Isus spală picioarele ucenicilor Săi
13 Înainte(AZ) de Praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a(BA) sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. 2 În timpul cinei, după ce Diavolul(BB) pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă, 3 Isus, fiindcă ştia că Tatăl(BC) Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că(BD) de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce, 4 S-a(BE) sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. 5 Apoi, a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6 A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu(BF) să-mi speli mie picioarele?” 7 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar(BG) vei pricepe după aceea”. 8 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă(BH) nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine”. 9 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile, şi capul!” 10 Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot, şi voi(BI) sunteţi curaţi, dar nu toţi”. 11 Căci(BJ) ştia pe cel ce avea să-l vândă, de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi”. 12 După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu? 13 Voi(BK) Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. 14 Deci(BL), dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi(BM) datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Pentru că Eu v-am(BN) dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. 16 Adevărat(BO), adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul, mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 Dacă(BP) ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
Descoperirea vânzătorului
18 Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce(BQ) mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea’. 19 Vă spun lucrul acesta de pe acum(BR), înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt. 20 Adevărat(BS), adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.” 21 După ce a spus aceste(BT) cuvinte, Isus S-a(BU) tulburat în duhul Lui, a mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul(BV) din voi Mă va vinde.” 22 Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte. 23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat(BW) pe sânul lui Isus. 24 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care vorbea Isus. 25 Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?” 26 Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinge bucăţica şi i-o voi da”. Şi a întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul. 27 Cum(BX) a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să faci, fă repede”. 28 Dar nimeni din cei ce şedeau la masă n-a înţeles pentru ce îi zisese aceste vorbe. 29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda(BY) avea punga, Isus voia să-i spună: „Cumpără ce ne trebuie pentru praznic” sau îi poruncea să dea ceva săracilor. 30 Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit în grabă. Era noapte.
Iubirea frăţească
31 După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum(BZ), Fiul omului a fost proslăvit şi Dumnezeu(CA) a fost proslăvit în El. 32 Dacă(CB) Dumnezeu a fost proslăvit în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El Însuşi, şi-L va proslăvi îndată(CC). 33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi(CD), cum am spus iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum. 34 Vă dau o poruncă(CE) nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta(CF) vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
Înştiinţarea lui Petru
36 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu, dar mai(CG) târziu vei veni.” 37 „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi da viaţa(CH) pentru Tine.” 38 Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori.”
Ioan 12-13
Nouă Traducere În Limba Română
Ungerea lui Isus la Betania
12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morţi. 2 Au dat acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce mâncau la masă cu El. 3 Maria a luat o litră[a] de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului. 4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:
5 – De ce nu s-a vândut acest parfum cu trei sute de denari[b], iar banii să fie daţi săracilor?
6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoţ şi, fiind cel care ţinea punga, fura el ce se punea în ea.
7 Isus i-a zis:
– Las-o în pace, pentru că ea l-a păstrat pentru[c] ziua îngropării Mele! 8 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.
9 O mare mulţime dintre iudei a aflat că El este acolo şi a venit nu numai pentru Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morţi.
10 Însă conducătorii preoţilor au plănuit să-l omoare şi pe Lazăr, 11 pentru că mulţi dintre iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
12 În ziua următoare, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmieri şi I-a ieşit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana![d]
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,[e]
Împăratul lui Israel!“
14 Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, aşa cum este scris:
15 „Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgăriţe!“[f]
16 Ucenicii Lui n-au înţeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit şi-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le-au împlinit cu privire la El. 17 Mulţimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dintre cei morţi depunea mărturie în continuare. 18 Mulţimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi că nu câştigaţi nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbeşte despre moartea Sa
20 Erau şi nişte greci[g] printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21 Aceştia s-au dus la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“ 22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip s-au dus şi I-au spus lui Isus.
23 Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cel ce-şi iubeşte viaţa, o va pierde, dar cel ce-şi urăşte[h] viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl îl va onora.
27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Şi ce-ar trebui să spun? «Tată, salvează-Mă din ceasul acesta!»? Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, proslăveşte-Ţi Numele!“ Atunci a venit din cer un glas care a zis: „L-am proslăvit şi-l voi proslăvi din nou!“ 29 Mulţimea care stătea acolo şi care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „I-a vorbit un înger!“
30 Isus a zis:
– Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi! 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi aruncat afară conducătorul acestei lumi. 32 Şi când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toţi.
33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns:
– Noi am auzit din Lege[i] că Cristosul rămâne în veac; cum de spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35 Isus le-a zis:
– Lumina mai este încă puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, pentru ca nu cumva să vă cuprindă întunericul! Cel ce umblă în întuneric nu ştie unde se duce. 36 Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii!
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat şi S-a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredinţa lor
37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut mesajul nostru?
Cui i-a fost descoperit braţul Domnului?“[j]
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 „Le-a orbit ochii
şi le-a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Mine şi să-i vindec!“
41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
42 Totuşi, chiar şi dintre conducători, mulţi au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta[k], ca să nu fie daţi afară din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44 Isus a strigat: „Cel ce crede în Mine, nu crede doar în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, 45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine! 46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun. 50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.“
Isus spală picioarele ucenicilor
13 Înainte de Sărbătoarea Paştelui, Isus, ştiind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, pentru că îi iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt[l]. 2 În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. 3 Isus, ştiind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu Se duce, 4 S-a ridicat de la masă, Şi-a pus deoparte hainele, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:
– Doamne, Tu să-mi speli picioarele?!
7 Isus i-a răspuns:
– Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.
8 Petru I-a zis:
– Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!
Isus i-a răspuns:
– Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine!
9 Simon Petru I-a zis:
– Doamne, nu doar picioarele, ci şi mâinile şi capul!
10 Isus i-a zis:
– Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să se spele decât pe picioare, apoi este curat în întregime. Şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.
11 Căci El îl ştia pe cel ce urma să-L trădeze; de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.“
12 După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat haina şi S-a aşezat să mănânce din nou. El le-a zis: „Înţelegeţi ce v-am făcut? 13 Voi Mă numiţi «Învăţătorul» şi «Domnul» şi bine ziceţi, pentru că sunt. 14 Deci dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele, atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. 15 Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceţi şi voi aşa cum v-am făcut Eu vouă. 16 Adevărat, adevărat vă spun că nici un sclav nu este mai mare decât stăpânul lui şi nici un apostol[m] nu este mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 Dacă ştiţi aceste lucruri, sunteţi fericiţi dacă le faceţi.
Descoperirea trădătorului
18 Nu vorbesc despre voi toţi; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura care zice:
«Cel ce mănâncă pâinea Mea
şi-a ridicat călcâiul împotriva Mea!»[n]
19 Vă spun lucrul acesta de acum, înainte să se întâmple, pentru ca atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt. 20 Adevărat, adevărat vă spun că cine-l primeşte pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.“
21 După ce a spus aceste lucruri, Isus a fost tulburat în duhul Său şi a mărturisit zicând:
– Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.
22 Ucenicii se uitau unii la alţii, fiind nedumeriţi despre cine vorbeşte. 23 Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus[o], stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus[p]. 24 Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbeşte. 25 Ca urmare, în timp ce stătea la masă sprijinit de pieptul lui Isus[q], el L-a întrebat:
– Doamne, cine este?
26 Isus i-a răspuns:
– Este acela căruia îi voi înmuia bucăţica de pâine şi i-o voi da.
A înmuiat o bucăţică de pâine şi i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27 De îndată ce a primit bucăţica de pâine, Satan[r] a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!“ 28 Dar nici unul dintre cei ce mâncau la masă n-a înţeles de ce îi spusese aceasta. 29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda ţinea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30 După ce a luat bucăţica de pâine, Iuda a ieşit afară imediat. Era noapte.
Isus prezice lepădarea lui Petru
31 După ce acesta a ieşit afară, Isus a zis:
– Acum Fiul Omului este proslăvit şi Dumnezeu este proslăvit în El. 32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în El,[s] atunci şi Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuşi şi-L va proslăvi îndată. 33 Copilaşi, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta şi, aşa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni“, tot aşa vă spun şi vouă acum. 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.
36 Simon Petru L-a întrebat:
– Doamne, unde Te duci?
Isus i-a răspuns:
– Acum tu nu poţi să Mă urmezi acolo unde Mă duc Eu, dar mai târziu Mă vei urma.
37 Petru I-a zis:
– Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viaţa pentru Tine!
38 Isus i-a răspuns:
– Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun că nu va cânta cocoşul[t] până când nu te vei lepăda de Mine de trei ori!
Footnotes
- Ioan 12:3 O litră măsura aproximativ 0,3 l
- Ioan 12:5 Plata obişnuită (vezi nota de la 6:7 pentru valoarea denarului) pentru mai mult de un an de zile, luând în calcul Sabatele şi sărbătorile, când nu se lucra
- Ioan 12:7 Sau: Las-o în pace, ca să-l păstreze pentru; sau: Las-o în pace! Să-l păstreze pentru
- Ioan 12:13 Expresie ebraică ce înseamnă Izbăveşte-ne, te rugăm!, expresie ce a devenit o exclamaţie de laudă folosită în închinare; (vezi Ps. 118:25)
- Ioan 12:13 Vezi Ps. 118:26
- Ioan 12:15 Vezi Zah. 9:9
- Ioan 12:20 Numiţi şi „temători de Dumnezeu“, neevrei atraşi de iudaism datorită monoteismului şi a moralei sale, oameni care se alăturau comunităţilor evreieşti din Diaspora; nu erau neapărat prozeliţi
- Ioan 12:25 În ideea că nu o iubeşte mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mc. 14:26 şi nota; Mt. 10:37)
- Ioan 12:34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărţi ale lui Moise, deoarece aluziile sunt la texte ca Ps. 89:36; 110:4; Is. 9:7; Eze. 37:25; Dan. 7:14
- Ioan 12:38 Vezi Is. 53:1
- Ioan 12:42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22)
- Ioan 13:1 Sau: i-a iubit într-o deplină măsură
- Ioan 13:16 Sau: un mesager / un trimis, apostol însemnând mesager / trimis
- Ioan 13:18 Vezi Ps. 41:9
- Ioan 13:23 Vezi 21:24
- Ioan 13:23 Sau: stătea la masă lângă Isus. În vremea aceea oamenii se „întindeau“ la masă, sprijinându-se uneori unul de altul; vezi şi nota de la Lc. 16:22; expresia poate indica şi apropierea sau cinstea de care ucenicul se bucura din partea lui Isus; şi în v. 25
- Ioan 13:25 Sau: aplecându-se spre Isus
- Ioan 13:27 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând Vrăjmaş sau Acuzator
- Ioan 13:32 Multe mss timpurii şi importante nu conţin: Dacă Dumnezeu este proslăvit în El
- Ioan 13:38 Probabil cu referire la a 3-a strajă din noapte (24:00-3:00) sau cu referire la zorii zilei
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.