Ioan 10-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Păstorul cel bun

10 „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. ² Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. ³ Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul. ⁴ După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. ⁵ Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” ⁶ Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.

Isus, Uşa oilor

⁷ Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. ⁸ Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. ⁹ Eu^(A) sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. ¹⁰ Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. ¹¹ Eu^(B) sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. ¹² Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă^(C) oile şi fuge, şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. ¹³ Cel plătit fuge, pentru că este plătit, şi nu-i pasă de oi. ¹⁴ Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile^(D) Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine, ¹⁵ aşa cum^(E) Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl, şi^(F) Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele. ¹⁶ Mai am şi alte^(G) oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi^(H) va fi o turmă şi un Păstor. ¹⁷ Tatăl Mă iubeşte, pentru că^(I) Îmi dau viaţa ca iarăşi s-o iau. ¹⁸ Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am^(J) putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi; aceasta^(K) este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” ¹⁹ Din pricina acestor cuvinte, iarăşi^(L) s-a făcut dezbinare între iudei. ²⁰ Mulţi dintre ei ziceau: „Are^(M) drac, este nebun. De ce-L ascultaţi?” ²¹ Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate^(N) un drac să^(O) deschidă ochii orbilor?”

Isus la Praznicul Înnoirii

²² În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. ²³ Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub^(P) pridvorul lui Solomon. ²⁴ Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.” ²⁵ „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările^(Q) pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. ²⁶ Dar^(R) voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. ²⁷ Oile^(S) Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. ²⁸ Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu^(T) vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. ²⁹ Tatăl^(U) Meu, care^(V) Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. ³⁰ Eu^(W) şi Tatăl una suntem.” ³¹ Atunci, iudeii^(X) iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. ³² Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu – pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” ³³ Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te^(Y) faci Dumnezeu”. ³⁴ Isus le-a răspuns: „Nu^(Z) este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteţi dumnezei»’? ³⁵ Dacă Legea a numit dumnezei pe^(AA) aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, ³⁶ cum ziceţi voi că hulesc Eu, Cel pe care^(AB) Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis^(AC) în lume? Şi aceasta, pentru că^(AD) am zis: ‘Sunt Fiul^(AE) lui Dumnezeu!’ ³⁷ Dacă^(AF) nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. ³⁸ Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi^(AG) pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că^(AH) Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl.” ³⁹ La^(AI) auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

Plecarea lui Isus în Pereea

⁴⁰ Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde^(AJ) botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo. ⁴¹ Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar^(AK) tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat”. ⁴² Şi^(AL) mulţi au crezut în El în locul acela.

Învierea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei^(AM) şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era^(AN) aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav”. ⁴ Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci^(AO) spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea”. ⁵ Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a^(AP) mai zăbovit două zile în locul în care era ⁷ şi în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea”. ⁸ „Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, „acum^(AQ), de curând, căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?” ⁹ Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă^(AR) umblă cineva ziua, nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia, ¹⁰ dar, dacă^(AS) umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.” ¹¹ După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme^(AT), dar Mă duc să-l trezesc din somn”. ¹² Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine”. ¹³ Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn. ¹⁴ Atunci, Isus le-a spus pe faţă: „Lazăr a murit. ¹⁵ Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” ¹⁶ Atunci, Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: „Haidem să mergem şi noi să murim cu El!” ¹⁷ Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. ¹⁸ Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, ¹⁹ mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte, iar Maria şedea în casă. ²¹ Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum, ştiu că orice^(AU) vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” ²³ Isus i-a zis: „Fratele tău va învia”. ²⁴ „Ştiu^(AV)”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi”. ²⁵ Isus i-a zis: „Eu sunt învierea^(AW) şi viaţa^(AX). Cine^(AY) crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” ²⁷ „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred^(AZ) că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”. ²⁸ După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe soră-sa, Maria, şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă”. ²⁹ Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El. ³⁰ Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii^(BA), care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo”. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne^(BB), dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. ³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat. ³⁴ Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi”. ³⁵ Isus plângea^(BC). ³⁶ Atunci, iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” ³⁷ Şi unii din ei au zis: „El, care^(BD) a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” ³⁸ Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră. ³⁹ „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile”. ⁴⁰ Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea^(BE) slava lui Dumnezeu?” ⁴¹ Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. ⁴² Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc astfel pentru^(BF) norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” ⁴³ După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” ⁴⁴ Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu făşii de pânză şi cu faţa^(BG) înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă”. ⁴⁵ Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când^(BH) au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. ⁴⁶ Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.

Sinedriul hotărăşte să-L omoare

⁴⁷ Atunci^(BI), preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce^(BJ) vom face? Omul acesta face multe minuni. ⁴⁸ Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru, şi neamul.” ⁴⁹ Unul din ei, Caiafa^(BK), care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; ⁵⁰ oare nu^(BL) vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” ⁵¹ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. ⁵² Şi^(BM) nu numai pentru neamul acela, ci^(BN) şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. ⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. ⁵⁴ De aceea^(BO) Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim^(BP), şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

Isus aşteptat în Ierusalim

⁵⁵ Paştele iudeilor erau^(BQ) aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşte, ca să se curăţească. ⁵⁶ Ei^(BR) căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?” ⁵⁷ Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Maria Îi toarnă mir pe picioare

12 Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde^(BS) era Lazăr, care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. ² Acolo, I-au^(BT) pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau la masă cu El. ³ Maria^(BU) a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei şi s-a umplut casa de mirosul mirului. ⁴ Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: ⁵ „De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?” ⁶ Zicea lucrul acesta nu pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea^(BV) punga, lua el ce se punea în ea. ⁷ Dar Isus a zis: „Lasă-o în pace, căci ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. ⁸ Pe^(BW) săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.” ⁹ O mare mulţime de iudei au aflat că Isus era în Betania şi au venit acolo nu numai pentru Isus, ci ca să vadă şi pe Lazăr, pe^(BX) care-l înviase din morţi. ¹⁰ Preoţii cei mai de seamă^(BY) au hotărât să omoare şi pe Lazăr, ¹¹ căci^(BZ) din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

¹² A doua zi^(CA), o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, ¹³ a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana^(CB)! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!” ¹⁴ Isus a găsit^(CC) un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: ¹⁵ „Nu^(CD) te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe”. ¹⁶ Ucenicii Lui n-au^(CE) înţeles aceste lucruri de la început, dar^(CF), după ce a fost proslăvit Isus, şi-au^(CG) adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu privire la El. ¹⁷ Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. ¹⁸ Şi^(CH) norodul I-a ieşit în întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. ¹⁹ Fariseii au zis deci între ei: „Vedeţi^(CI) că nu câştigaţi nimic. Iată că lumea se duce după El!”

Isus vorbeşte de moartea Sa

²⁰ Nişte^(CJ) greci dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic ²¹ s-au apropiat de Filip, care^(CK) era din Betsaida Galileii, l-au rugat şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus”. ²² Filip s-a dus şi a spus lui Andrei, apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. ²³ Drept răspuns, Isus le-a zis: „A^(CL) sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. ²⁴ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele^(CM) de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. ²⁵ Cine^(CN) îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică. ²⁶ Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze şi unde^(CO) sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. ²⁷ Acum^(CP), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar^(CQ) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi^(CR) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” ²⁹ Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” ³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta^(CS), ci pentru voi. ³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul^(CT) lumii acesteia va fi aruncat afară. ³² Şi după ce^(CU) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe^(CV) toţi oamenii.” ³³ Vorbind^(CW) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. ³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi^(CX) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” ³⁵ Isus le-a zis: „Lumina mai este^(CY) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi^(CZ) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine^(DA) umblă în întuneric nu ştie unde merge. ³⁶ Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii^(DB) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a^(DC) ascuns de ei.

Necredinţa iudeilor

³⁷ Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne^(DD), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” ³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ⁴⁰ „Le-a^(DE) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” ⁴¹ Isaia a spus aceste^(DF) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. ⁴² Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor^(DG) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³ Căci^(DH) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. ⁴⁴ Iar Isus a strigat: „Cine^(DI) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁵ Şi cine^(DJ) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁶ Eu^(DK) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu^(DL) îl judec, căci Eu n-am^(DM) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸ Pe cine^(DN) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul^(DO), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. ⁴⁹ Căci Eu^(DP) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce^(DQ) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. ⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”