O! de mi-ar fi capul un izvor de ape
    şi ochii o fântână de lacrimi!
Aş plânge zi şi noapte
    zdrobirea fiicei poporului meu.
O, dacă aş avea în pustie
    un han de călători,
l-aş părăsi pe poporul meu
    şi aş pleca de la el,
căci toţi comit adulter
    şi sunt o adunătură de necredincioşi.“

Read full chapter