Mustrarea lui Israel

În vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor, vor fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului. În toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“

Păcat şi pedeapsă

„Spune-le că aşa vorbeşte Domnul:

«Cine cade şi nu se mai ridică?
    Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?
De ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum,
    iar Ierusalimul stăruie în apostazie?
Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie
    şi refuză să se întoarcă?
Am ascultat cu atenţie,
    dar ei nu rostesc ceea ce este drept.
Nici unuia nu-i pare rău de răul lui
    şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’.
Toţi îşi încep din nou alergarea,
    ca un cal care se aruncă în luptă.
Până şi barza
    îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri;
turturica, lăstunul şi cocorul[a]
    iau aminte la timpul când trebuie să vină.
Dar poporul Meu
    nu cunoaşte porunca Domnului.

Cum puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi,
    căci avem Legea Domnului!’,
când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor
    a transformat-o într-o minciună?
Înţelepţii sunt daţi de ruşine,
    sunt îngroziţi şi capturaţi.
De vreme ce au respins Cuvântul Domnului,
    ce fel de înţelepciune au ei?
10 De aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi
    şi terenurile lor altor proprietari.
Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare,
    toţi sunt lacomi de câştig;
de la profet până la preot,
    toţi înşală.
11 Ei leagă în mod uşuratic
    rana fiicei poporului Meu,
zicând: ‘Pace, pace!’,
    când nu este pace.
12 Le este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc?
    Nu, nu le este ruşine deloc;
        nici măcar nu ştiu să roşească.
De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad
    şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

13 Voi face să le înceteze recolta, zice Domnul.
    Nu vor mai fi struguri în vie,
nu vor mai fi smochine în smochin,
    iar frunzele se vor veşteji.
Ceea ce le-am dat
    va fi luat de la ei.[b]»“

14 „De ce mai staţi în aşteptare?
    Adunaţi-vă!
Să intrăm în cetăţile fortificate
    şi să pierim acolo!
Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte
    şi ne dă să bem ape otrăvite,
        pentru că am păcătuit împotriva Lui.
15 Aşteptam pacea,
    dar n-a venit nimic bun;
aşteptam un timp de vindecare,
    dar iată că vine numai teroare.
16 Gâfâitul cailor duşmanilor
    se aude din Dan;
la nechezatul armăsarilor lor
    se cutremură toată ţara;
au venit să devoreze ţara
    şi tot ce cuprinde ea,
        cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

17 „Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi,
    nişte vipere care nu pot fi vrăjite
        şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

18 „Durerea mea nu are leac[c]!
    Inima îmi este sleită în mine!
19 Iată, strigătul fiicei poporului meu
    răsună dintr-o ţară îndepărtată:
«Nu mai este Domnul în Sion?
    Nu mai este Împăratul lui acolo?»“

„De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite,
    prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

20 „Secerişul a trecut,
    vara s-a terminat,
        iar noi tot nu suntem izbăviţi.

21 Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu;
    jelesc, iar spaima mă cuprinde.
22 Nu este nici un balsam vindecător în Ghilad?
    Nu este nici un doctor acolo?
De ce nu este vindecare
    pentru rana fiicei poporului meu?

O! de mi-ar fi capul un izvor de ape
    şi ochii o fântână de lacrimi!
Aş plânge zi şi noapte
    zdrobirea fiicei poporului meu.
O, dacă aş avea în pustie
    un han de călători,
l-aş părăsi pe poporul meu
    şi aş pleca de la el,
căci toţi comit adulter
    şi sunt o adunătură de necredincioşi.“

„Au limba întinsă ca un arc
    ca să arunce minciuna
şi nu prin adevăr[d]
    sunt ei puternici în ţară,
căci merg din răutate în răutate
    şi nu Mă cunosc, zice Domnul.
Fiecare să se păzească de prietenul lui;
    să nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri,
căci orice frate este un înşelător[e]
    şi orice prieten umblă cu bârfe.
Fiecare îşi înşală prietenul
    şi nimeni nu spune adevărul.
Îşi deprind limba la vorbe mincinoase
    şi se obosesc să facă rău.
Locuinţa ta[f] este în mijlocul înşelătoriei.

De înşelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască, zice Domnul.“

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

«Îi voi topi şi îi voi încerca,
    căci ce altceva aş putea face
        cu fiica poporului Meu?
Limba lor este o săgeată ucigătoare;
    ea rosteşte înşelăciunea.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
    dar în adâncul inimii, îi întind curse.
Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
    zice Domnul?
Să nu mă răzbun Eu
    pe un asemenea neam?»“

10 „Voi înălţa o plângere şi un bocet pentru munţi,
    precum şi un cântec de jale pentru păşunile pustiite,
căci sunt arse şi nimeni nu le cutreieră;
    nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului şi-au luat zborul
    şi animalele câmpului au fugit.“

11 „Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre,
    într-o vizuină de şacali.
Voi preface cetăţile lui Iuda
    într-o pustie lipsită de locuitori.“

12 „Cine este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă ţara, de ce este arsă ca o pustie şi nimeni nu o mai cutreieră? 13 Iată însă ce spune Domnul: «Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu şi nu au respectat Legea Mea, 14 ci au umblat după încăpăţânarea inimii lor şi după baali[g], aşa cum i-au învăţat strămoşii lor.»“

15 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, îi voi face pe cei din poporul acesta să se hrănească cu pelin şi le voi da să bea ape otrăvite. 16 Îi voi împrăştia printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge.»“

17 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

«Luaţi aminte acum! Chemaţi bocitoarele să vină!
    Trimiteţi după femeile înţelepte să vină!
18 Să se grăbească
    şi să înalţe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
    şi pleoapele – de şiroaie de apă.
19 Strigătul de jale se aude în Sion:
    ‘Cât suntem de nenorociţi
        şi ce mare este ruşinea noastră!
Trebuie să părăsim ţara,
    căci locuinţele noastre sunt surpate.’»“

20 „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului!
    Deschideţi-vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învăţaţi-le pe fiicele voastre cântece de jale
    şi învăţaţi-vă bocete unele pe altele,
21 căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre
    şi a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
    şi tinerii din pieţe.“

22 „Spune: «Aşa vorbeşte Domnul:

‘Hoiturile oamenilor vor zăcea întinse
    precum gunoiul pe câmpii,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
    şi pe care nu-l adună nimeni.’»“

23 „Aşa vorbeşte Domnul:

«Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui,
    cel tare să nu se laude cu tăria lui,
        iar cel bogat să nu se laude cu bogăţia lui,
24 ci, cel ce se laudă să se laude
    că Mă înţelege, că Mă cunoaşte
şi că ştie că Eu sunt Domnul Care arăt îndurare[h]
    şi Care înfăptuiesc judecată şi dreptate pe pământ,
        fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea, zice Domnul.»“

25 „Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toţi cei care sunt circumcişi doar în trup: 26 pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab şi pe toţi cei ce îşi rad colţurile bărbii, care locuiesc în pustie[i]; căci toate neamurile sunt necircumcise şi toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“

Denunţarea idolatriei

10 „Ascultaţi cuvântul pe care vi-l spune Domnul, casă a lui Israel: «Aşa vorbeşte Domnul:

‘Nu învăţaţi calea celorlalte neamuri
    şi nu vă înspăimântaţi de semnele cerurilor,
        chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
Căci obiceiurile neamurilor sunt deşarte;
    ei taie un copac din pădure
        şi mâna meşterului îl lucrează cu dalta.
Îl împodobesc cu argint şi aur
    şi îl fixează cu ciocane şi cuie
        ca astfel să nu se clatine.
Asemenea unor sperietori într-un ogor de castraveţi,
    idolii lor nu pot vorbi;
ei sunt purtaţi de alţii,
    căci nu pot merge.
Să nu vă temeţi de ei,
    căci nu vă pot face nici un rău
        şi nu sunt în stare să vă facă nici un bine.’»“

„Nici unul nu este ca Tine, Doamne!
    Tu eşti mare
        şi Numele Tău este măreţ în putere.
Cine să nu se teamă de Tine,
    Împărate al neamurilor?
        Ţie Ţi se cuvine teama!
Căci printre toţi înţelepţii neamurilor
    şi în toate regatele lor
        nu este nimeni ca Tine.
Toţi laolaltă sunt proşti şi nebuni;
    ştiinţa lor este dată de idoli deşerţi din lemn.
Argintul bătut este adus din Tarşiş
    şi aurul din Ufaz;
Ceea ce meşterul şi aurarul au făcut
    este îmbrăcat apoi în albastru şi purpuriu;
        toate sunt lucrate de meşteri pricepuţi.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
    El este Dumnezeul cel Viu şi Împăratul cel Veşnic.
Când El se mânie, pământul se cutremură
    şi neamurile nu pot suferi indignarea Lui.

11 De aceea, aşa să le vorbiţi: «Aceşti zei, care nu au făcut cerurile şi pământul, vor pieri de pe faţa pământului şi de sub ceruri.»[j]

12 El însă a făcut pământul prin puterea Lui,
    a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui
        şi a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La tunetul Lui urlă apele din ceruri.
    El înalţă norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele şi ploaia
    şi scoate vântul din cămările Lui.

14 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoştinţă;
    orice aurar rămâne de ruşine cu idolii lui,
căci chipurile lui turnate sunt numai minciună
    şi nu au nici o suflare în ele.
15 Sunt fără nici o valoare, sunt o lucrare de batjocură!
    Când va veni vremea să fie pedepsiţi, vor pieri.
16 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
    căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminţia moştenirii Lui[k]
    Domnul Oştirilor este Numele Lui.“

Iminenţa exilului

17 „Adună-ţi lucrurile din ţară,
    tu care eşti sub asediu,
18 căci aşa vorbeşte Domnul:
    «Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
        pe cei ce locuiesc în ţară;
voi aduce suferinţă peste ei
    ca să poată fi prinşi.»“

19 „Vai de mine! Sunt zdrobit!
    Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: «Aceasta îmi este boala
    şi trebuie s-o îndur.»
20 Cortul meu este distrus;
    toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine şi nu mai sunt;
    nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăşi cortul
        şi să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
    şi nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au propăşit
    şi li s-au risipit toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
    un mare cutremur se apropie din ţara de nord,
ca să prefacă cetăţile lui Iuda într-un pustiu,
    într-o vizuină de şacali.

Rugăciunea lui Ieremia

23 Ştiu, Doamne, că viaţa unui om nu-i aparţine,
    nici nu stă în puterea unui om ca atunci când umblă să-şi conducă paşii.
24 Disciplinează-mă, Doamne, dar numai cu măsură;
    nu în mânia Ta,
        ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ţi furia asupra neamurilor
    care nu Te cunosc
        şi asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău,
căci ele l-au mâncat pe Iacov,
    l-au devorat, i-au pus capăt
        şi i-au distrus locuinţa.“

Legământul este încălcat

11 Iată Cuvântul care a venit la Ieremia din partea Domnului:

– Ascultă cuvintele acestui legământ şi vorbeşte-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului. Spune-le că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat este omul care nu ascultă de cuvintele acestui legământ, pe care l-am poruncit strămoşilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din cuptorul de fier. Eu le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit şi astfel veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru; atunci Îmi voi împlini jurământul pe care l-am făcut faţă de strămoşii voştri, potrivit căruia le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.»“

Eu am răspuns:

– Amin, Doamne!

Domnul mi-a zis:

– Vesteşte toate aceste cuvinte în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului şi zi: „Ascultaţi de cuvintele acestui legământ şi împliniţi-le! Din ziua când i-am scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului şi până în ziua de azi, i-am avertizat iarăşi şi iarăşi şi le-am zis: «Ascultaţi de glasul Meu!» Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare în încăpăţânarea inimii lor rele. De aceea am adus asupra lor toate cuvintele acestui legământ, pe care li le poruncisem să le împlinească şi nu le-au împlinit.“

Apoi Domnul mi-a zis:

– Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. 10 Ei s-au întors la nelegiuirile cele dintâi ale strămoşilor lor, care au refuzat să asculte cuvintele Mele, şi s-au dus după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi Casa lui Iuda au rupt legământul Meu, pe care-l încheiasem cu strămoşii lor. 11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, voi aduce peste ei o mare nenorocire de care nu vor putea scăpa. Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta! 12 Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să-i cheme pe zeii cărora le aduc tămâie, dar aceştia nu-i vor izbăvi în timpul nenorocirii. 13 «Iuda, ai tot atâţia zei, câte cetăţi ai! Şi câte străzi are Ierusalimul, tot atâtea altare aţi înălţat şi voi ruşinii, altare de tămâiere în cinstea lui Baal[l] 14 Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru el, căci nu-i voi asculta când Mă vor chema în ziua nenorocirii lor.“

15 „Ce face preaiubitul Meu în Casa Mea,
    în timp ce face[m] o mulţime de planuri[n] rele?
Ar putea oare carnea sfântă a jertfelor
    să îndepărteze de la tine pedeapsa?
        Căci atunci când faci răul, tu te bucuri!“
16 Domnul te-a numit: «Măslin verde, înfloritor
    şi cu fructe frumoase.»
Dar, prin vuietul unei mari trosnituri,
    El îi va da foc,
        şi ramurile lui vor fi zdrobite.

17 Domnul Oştirilor, Care te-a plantat, a decretat nenorocirea împotriva ta, din cauza răutăţii Casei lui Israel şi a Casei lui Iuda, care M-au provocat la mânie, arzând tămâie pentru Baal.“

Complot împotriva lui Ieremia

18 Domnul m-a înştiinţat şi eu am ştiut. Tu mi-ai arătat atunci faptele lor. 19 Dar eu eram ca un miel blând, dus la măcelărie şi nu ştiam planurile rele pe care ei le făceau împotriva mea, când ziceau:

«Să distrugem pomul cu rodul lui,
    să-l ştergem de pe pământul celor vii,
        ca să nu i se mai amintească numele.»
20 Dar, Doamne al Oştirilor, Tu, Care judeci cu dreptate,
    Care cercetezi inima[o] şi mintea,
lasă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor,
    căci Ţie Ţi-am încredinţat cauza mea!“

21 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care caută să-ţi ia viaţa zicând: «Nu profeţi în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!» 22 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: «Îi voi pedepsi – tinerii lor vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foame. 23 Nici măcar o rămăşiţă nu le va fi lăsată, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot, în anul când vor fi pedepsiţi.»“

Footnotes

  1. Ieremia 8:7 Identificarea exactă a acestei păsări nu este sigură
  2. Ieremia 8:13 Sensul în ebraică al ultimelor două versuri este nesigur
  3. Ieremia 8:18 Sensul termenului ebraic în acest context este nesigur; sensul termenului este acela de: licărire, voioşie
  4. Ieremia 9:3 Sau: nu pentru adevăr
  5. Ieremia 9:4 Sau: un Iacov înşelător
  6. Ieremia 9:6 Probabil cu referire la Ieremia
  7. Ieremia 9:14 Vezi nota de la 2:23
  8. Ieremia 9:24 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  9. Ieremia 9:26 Sau: pe toţi cei de departe, locuitorii pustiei
  10. Ieremia 10:11 Versetul acesta este scris în aramaică
  11. Ieremia 10:16 Sau: căci El este făcătorul a toate, / şi al lui Israel, seminţia moştenirii Lui.
  12. Ieremia 11:13 Zeul canaanit al fertilităţii; peste tot în carte
  13. Ieremia 11:15 Sau: în care a făcut
  14. Ieremia 11:15 Sau: fapte
  15. Ieremia 11:20 Lit.: rinichii