6 ‘Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem^(A)! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire^(B) şi un mare prăpăd. ² Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc! ³ La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile^(C) în jurul ei şi îşi paşte fiecare partea lui.’ ⁴ ‘Pregătiţi-vă^(D) s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza^(E) mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc. ⁵ Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!’ ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. ⁷ Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână^(F), aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie^(G) şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. ⁸ Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez^(H) de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!’ ⁹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămaşi dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.’ ¹⁰ Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor^(I) este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată^(J), Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. ¹¹ Eu sunt aşa de plin^(K) de mânia Domnului, că n-o pot opri. ‘Toarnă-o peste^(L) copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul, şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile. ¹² Casele^(M) lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul. ¹³ Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de^(N) câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală. ¹⁴ Leagă în chip uşuratic^(O) rana fiicei poporului Meu, zicând^(P): «Pace! Pace!» Şi totuşi nu este pace! ¹⁵ Sunt daţi de ruşine^(Q), căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi’, zice Domnul. ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi^(R), care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi^(S) odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ ¹⁷ Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte^(T)!’ ¹⁸ ‘De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! ¹⁹ Ascultă^(U) şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul^(V) gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea. ²⁰ Ce nevoie am^(W) Eu de tămâia care vine din Seba^(X), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(Y) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.’ ²² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte^(Z), un neam mare se ridică de la marginile pământului. ²³ Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca^(AA) marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului! ²⁴ La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^(AB), ca durerea unei femei care naşte.’ ²⁵ Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur! ²⁶ Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac^(AC) şi tăvăleşte-te^(AD) în cenuşă, jeleşte-te^(AE) ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi. ²⁷ ‘Te pusesem de pază^(AF) peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. ²⁸ Toţi sunt nişte^(AG) răzvrătiţi, nişte bârfitori^(AH), aramă^(AI) şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. ²⁹ Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.’ ³⁰ De aceea se vor numi argint^(AJ) lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”