Ieremia 49-52

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

49 Asupra copiilor^(A) lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul^(B) şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui? ² De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei^(C) copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci, Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul. ³ Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă^(D) cu saci şi bociţi-vă, alergând încoace şi încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoţii^(E) şi căpeteniile sale! ⁴ Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică^(F) răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale şi^(G) ziceai: ‘Cine va veni împotriva mea?’ ⁵ Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari! ⁶ Dar, după aceea^(H), voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.” ⁷ Asupra^(I) Edomului.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu^(J) mai este înţelepciune în Teman? A pierit^(K) chibzuinţa de la oamenii pricepuţi? S-a dus înţelepciunea lor? ⁸ Fugiţi^(L), daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai^(M) Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau la vremea când îl voi pedepsi. ⁹ Oare, dacă ar veni nişte^(N) culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura! ¹⁰ Dar^(O) Eu Însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile şi^(P) nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui, vor pieri şi el nu va mai fi! ¹¹ Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă şi văduvele tale să se încreadă în Mine! ¹² Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată^(Q) că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea, şi tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea şi tu! ¹³ Căci pe Mine Însumi jur^(R), zice Domnul, că Boţra^(S) va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărâmături veşnice.” ¹⁴ Am auzit o veste^(T) de la Domnul şi un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeţi-vă şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război! ¹⁵ Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni. ¹⁶ Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale, te-a rătăcit pe tine, care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar^(U) dacă ţi-ai aşeza cuibul^(V) tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo^(W) te voi prăbuşi, zice Domnul. ¹⁷ Edomul va fi pustiit; toţi^(X) cei ce vor trece pe lângă el se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui. ¹⁸ Ca^(Y) şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit şi nimeni nu se va mai aşeza acolo… ¹⁹ Iată^(Z), vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile^(AA) îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine^(AB) este ca Mine? Cine-Mi^(AC) va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?” ²⁰ De aceea^(AD), ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat, îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa! ²¹ De vuietul căderii lor se cutremură^(AE) pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roşie… ²² Iată^(AF), ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi zboară, îşi întinde aripile peste Boţra şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.” ²³ Asupra Damascului^(AG).

Hatmanul şi Arpadul sunt roşii de ruşine, căci au auzit o veste rea şi tremură; frica lor este ca^(AH) o mare înfuriată, care nu se poate potoli. ²⁴ Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea^(AI) şi durerile, ca pe o femeie în durerile naşterii. ²⁵ „Ah, cum nu este cruţată cetatea^(AJ) slăvită, cetatea bucuriei mele^(AK)!” – ²⁶ „De aceea tinerii^(AL) ei vor cădea pe uliţe şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor. ²⁷ Voi pune foc^(AM) zidurilor Damascului şi va mistui casele împărăteşti din Ben-Hadad.” ²⁸ Asupra Chedarului^(AN) şi împărăţiilor Haţorului, pe care le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului.

Aşa vorbeşte^(AO) Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului şi nimiciţi pe fiii Răsăritului! ²⁹ Le vor lua corturile^(AP) şi turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul şi cămilele şi le vor striga: ‘Spaimă^(AQ), de jur împrejur!’ ³⁰ Fugiţi^(AR), fugiţi din toate puterile voastre, căutaţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului, zice Domnul, căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră! ³¹ Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam^(AS) liniştit, care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n-are nici porţi, nici zăvoare şi locuieşte^(AT) singur. ³² Cămilele lor vor fi de jaf şi mulţimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi^(AU) în toate vânturile pe ei, cei ce-şi rad^(AV) colţurile bărbii, şi le voi aduce pieirea din toate părţile, zice Domnul. ³³ Haţorul^(AW) va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni^(AX) nu va locui în el şi niciun om nu va şedea în el.” ³⁴ Cuvântul Domnului, care a fost spus prorocului Ieremia, asupra Elamului^(AY), la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel: ³⁵ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, voi sfărâma arcul Elamului^(AZ), puterea lui de căpetenie. ³⁶ Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile^(BA) acestea şi nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam. ³⁷ Voi face ca locuitorii Elamului să tremure înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări^(BB) cu sabia, până ce îi voi nimici. ³⁸ Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam^(BC) şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul. ³⁹ Dar în zilele de apoi^(BD) voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul’.”

50 Iată cuvântul rostit de Domnul asupra^(BE) Babilonului, asupra ţării haldeenilor, prin prorocul Ieremia: ² „Daţi de ştire printre neamuri, daţi de veste şi înălţaţi un steag! Vestiţi, n-ascundeţi nimic! Spuneţi: ‘Babilonul este luat! Bel^(BF) este acoperit de ruşine, Merodac este zdrobit! Idolii^(BG) lui sunt acoperiţi de ruşine, idolii lui sunt sfărâmaţi!’ ³ Căci împotriva lui se suie un neam^(BH) de la^(BI) miazănoapte, care-i va preface ţara într-o pustie şi nu va mai fi locuită; atât oamenii, cât şi dobitoacele fug şi se duc. ⁴ În zilele acelea, în vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel şi copiii lui Iuda^(BJ) se vor întoarce împreună; vor merge^(BK) plângând şi vor căuta^(BL) pe Domnul, Dumnezeul lor. ⁵ Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el şi vor zice: ‘Veniţi să ne alipim de Domnul printr-un legământ^(BM) veşnic care să nu fie uitat niciodată!’ ⁶ Poporul Meu era o turmă de oi^(BN) pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere^(BO) munţii; treceau de pe munţi pe dealuri, uitându-şi staulul. ⁷ Toţi cei ce-i găseau îi mâncau^(BP) şi vrăjmaşii lor^(BQ) ziceau: ‘Noi nu^(BR) suntem vinovaţi, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locaşul neprihănirii^(BS), împotriva Domnului, Nădejdea^(BT) părinţilor lor.’ ⁸ Fugiţi^(BU) din Babilon, ieşiţi din ţara haldeenilor, şi mergeţi ca nişte ţapi în fruntea turmei! ⁹ Căci iată^(BV) că voi ridica şi voi aduce împotriva Babilonului o mulţime de neamuri mari din ţara de la miazănoapte; se vor înşirui^(BW) în şiruri de bătaie împotriva lui şi vor pune stăpânire pe el; săgeţile lui sunt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mâinile^(BX) goale. ¹⁰ Astfel va fi dată pradă jafului Haldeea, şi toţi^(BY) cei ce o vor jefui se vor sătura de jaf, zice Domnul. ¹¹ Căci voi v-aţi bucurat^(BZ) şi v-aţi veselit când Mi-aţi jefuit moştenirea Mea! Da, săreaţi ca o juncană^(CA) în iarbă, nechezaţi ca nişte armăsari focoşi! ¹² Mama voastră este acoperită de ruşine, cea care v-a născut roşeşte de ruşine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pământ uscat şi fără apă! ¹³ Din pricina mâniei Domnului nu va mai fi locuită şi va fi^(CB) o pustietate. Toţi^(CC) cei ce vor trece pe lângă Babilon se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui. ¹⁴ Înşiruiţi-vă^(CD) de bătaie împrejurul Babilonului voi, toţi^(CE) arcaşii! Trageţi împotriva lui, nu faceţi economie de săgeţi! Căci a păcătuit împotriva Domnului. ¹⁵ Scoateţi din toate părţile un strigăt de război împotriva lui! El întinde^(CF) mâinile; temeliile i se prăbuşesc; zidurile^(CG) i se surpă. Căci este răzbunarea^(CH) Domnului. Răzbunaţi-vă pe el! Faceţi-i cum^(CI) a făcut şi el! ¹⁶ Nimiciţi cu desăvârşire din Babilon pe cel ce seamănă şi pe cel ce mânuieşte secera la vremea secerişului! Înaintea sabiei nimicitorului, fiecare^(CJ) să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre ţara lui. ¹⁷ Israel este o oaie rătăcită^(CK) pe care au gonit-o^(CL) leii; împăratul^(CM) Asiriei a mâncat-o cel dintâi şi acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar^(CN), împăratul Babilonului.” ¹⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui cum am pedepsit pe împăratul Asiriei. ¹⁹ Voi aduce înapoi^(CO) pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan şi îşi va potoli foamea pe muntele lui Efraim şi în Galaad. ²⁰ În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea^(CP) lui Israel, şi nu va mai fi şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi, căci voi ierta rămăşiţa^(CQ) pe care o voi lăsa. ²¹ Suie-te împotriva ţării de două ori răzvrătită^(CR), împotriva locuitorilor ei şi pedepseşte-i! Urmăreşte-i, măcelăreşte-i, nimiceşte-i, zice Domnul, şi împlineşte în totul poruncile^(CS) Mele! ²² Strigăte de război^(CT) răsună în ţară şi prăpădul este mare. ²³ Cum s-a rupt şi s-a sfărâmat ciocanul^(CU) întregului pământ! Babilonul este nimicit în mijlocul neamurilor! ²⁴ Ţi-am întins o cursă, şi ai fost prins, Babilonule, fără^(CV) să te aştepţi. Ai fost ajuns, apucat, pentru că ai luptat împotriva Domnului. ²⁵ Domnul Şi-a deschis casa de arme şi a scos din ea armele^(CW) mâniei Lui, căci aceasta este o lucrare a Domnului, Dumnezeul oştirilor, în ţara haldeenilor. ²⁶ Pătrundeţi din toate părţile în Babilon, deschideţi-i grânarele, faceţi-le nişte mormane ca nişte grămezi de snopi şi nimiciţi-le. Nimic să nu mai rămână din el! ²⁷ Ucideţi-i toţi taurii^(CX) şi înjunghiaţi-i! Vai de ei! Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii^(CY) lor! ²⁸ Ascultaţi strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din ţara Babilonului, ca să vestească^(CZ) în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său! ²⁹ Chemaţi împotriva Babilonului pe arcaşi, voi toţi^(DA) care încordaţi arcul! Tăbărâţi în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiţi-i^(DB) după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el! Căci^(DC) s-a semeţit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel! ³⁰ De aceea^(DD), tinerii lui vor cădea pe uliţe şi toţi oamenii lui de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul. ³¹ Iată, am necaz pe tine, îngâmfatule, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, căci ţi-a sosit ziua^(DE), vremea pedepsirii tale! ³² Îngâmfatul acela se va poticni şi va cădea şi nimeni nu-l va ridica, voi pune^(DF) foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.” ³³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Copiii lui Israel şi copiii lui Iuda sunt apăsaţi împreună; toţi cei ce i-au dus robi îi opresc şi nu vor să le dea drumul. ³⁴ Dar^(DG) puternic este Răzbunătorul lor, El, al cărui Nume^(DH) este Domnul oştirilor. El le va apăra pricina, ca să dea odihnă ţării şi să facă pe locuitorii Babilonului să tremure. ³⁵ Sabia împotriva haldeenilor, zice Domnul, împotriva locuitorilor Babilonului, împotriva căpeteniilor^(DI) şi înţelepţilor^(DJ) lui! ³⁶ Sabia împotriva prorocilor minciunii^(DK), ca să ajungă ca nişte oameni fără minte! Sabia împotriva vitejilor lui, ca să rămână încremeniţi! ³⁷ Sabia împotriva cailor şi carelor lui, împotriva oamenilor^(DL) de tot felul care sunt în mijlocul lui, ca să ajungă^(DM) ca femeile! Sabia împotriva vistieriilor lui, ca să fie jefuite! ³⁸ Seceta^(DN) peste apele lui, ca să sece! Căci este o ţară de idoli^(DO) şi au înnebunit cu idolii lor. ³⁹ De aceea^(DP), fiarele pustiei se vor aşeza acolo împreună cu şacalii şi struţii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veşnic va rămâne nelocuit^(DQ). ⁴⁰ Ca^(DR) şi Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, aşa nu va mai fi locuit nici el şi nimeni nu se va mai aşeza acolo. – ⁴¹ Iată^(DS), vine un popor de la miazănoapte şi un neam mare şi nişte împăraţi puternici se ridică de la marginile pământului. ⁴² Poartă^(DT) arc şi suliţă, sunt^(DU) necruţători şi fără milă; glasul^(DV) le mugeşte ca marea; sunt călări pe cai, ca un om gata de luptă împotriva ta, fiica Babilonului! ⁴³ Împăratul Babilonului aude vestea, mâinile i se slăbesc şi îl apucă groaza^(DW), ca durerea pe o femeie care naşte… ⁴⁴ Iată, vrăjmaşul^(DX) se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată îi voi izgoni de acolo şi voi pune peste ei pe acela pe care l-am ales. Căci cine^(DY) este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Şi care căpetenie Îmi va sta împotrivă?” ⁴⁵ De aceea, ascultaţi hotărârea^(DZ) pe care a luat-o Domnul împotriva Babilonului şi planurile pe care le-a făcut El împotriva ţării haldeenilor: „Cu adevărat, îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat, le vor pustii locuinţa. ⁴⁶ De strigătul^(EA) luării Babilonului se cutremură pământul şi se aude un strigăt de durere printre neamuri.”

51 Aşa vorbeşte Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Haldeii un vânt^(EB) nimicitor. ² Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători^(EC) care-l vor vântura şi-i vor goli ţara. Vor veni din toate părţile asupra lui în ziua^(ED) nenorocirii. ³ Să se întindă arcul împotriva celui ce^(EE) îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte în platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată^(EF) oştirea lui! ⁴ Să cadă ucişi în ţara haldeenilor, străpunşi^(EG) de lovituri pe uliţele Babilonului! ⁵ Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, şi ţara haldeenilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel. ⁶ Fugiţi^(EH) din Babilon şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme^(EI) de răzbunare pentru Domnul! El îi va^(EJ) răsplăti după faptele lui. ⁷ Babilonul^(EK) era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul; neamurile au băut^(EL) din vinul lui, de aceea au fost neamurile ca într-o^(EM) nebunie. ⁸ Deodată cade^(EN) Babilonul şi este zdrobit! Văitaţi-l^(EO), aduceţi leac alinător^(EP) pentru rana lui; poate că se va vindeca!” ⁹ „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l^(EQ) şi haidem fiecare în ţara noastră, căci pedeapsa^(ER) lui a ajuns până la ceruri şi se înalţă până la nori.” ¹⁰ „Domnul scoate^(ES) la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim^(ET) în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.” ¹¹ „Ascuţiţi^(EU) săgeţile, prindeţi scuturile! Domnul^(EV) a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea^(EW) să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea^(EX) Domnului, răzbunarea pentru Templul Său. ¹² Înălţaţi^(EY) un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriţi-i străjile, puneţi caraule, întindeţi curse! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.” ¹³ „Ţie^(EZ), care locuieşti lângă ape mari şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt!” ¹⁴ Domnul^(FA) oştirilor a jurat pe Sine Însuşi: „Da, te voi umple de oameni ca^(FB) de nişte lăcuste, şi vor scoate^(FC) strigăte de război împotriva ta.” ¹⁵ El a făcut^(FD) pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins^(FE) cerurile cu priceperea Lui. ¹⁶ De glasul^(FF) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(FG) norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie şi scoate vântul din cămările lui. ¹⁷ Atunci, orice om^(FH) se vede cât este de prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de chipurile lui cioplite, căci idolii^(FI) lui nu sunt decât minciună şi n-au nicio suflare în ei! ¹⁸ Sunt o nimica^(FJ) toată şi o lucrare de râs: când le vine pedeapsa, pier cu desăvârşire! ¹⁹ Dar Cel ce este^(FK) partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui. ²⁰ „Tu^(FL) Mi-ai fost un ciocan şi o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărăţii prin tine. ²¹ Prin tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; ²² prin tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el. Prin tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; prin tine am sfărâmat pe bătrân^(FM) şi pe copil; prin tine am sfărâmat pe tânăr şi pe fată. ²³ Prin tine am sfărâmat pe păstor şi turma lui; prin tine am sfărâmat pe plugar şi boii lui; prin tine am sfărâmat pe cârmuitori şi pe căpeteniile lui. ²⁴ Dar acum, voi răsplăti^(FN) Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii tot răul pe care l-au făcut Sionului sub ochii voştri, zice Domnul. ²⁵ Iată, am necaz pe tine, munte^(FO) nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor şi te voi preface^(FP) într-un munte aprins. ²⁶ Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii, căci vei fi^(FQ) o dărâmătură veşnică”, zice Domnul… ²⁷ „Înălţaţi^(FR) un steag pe pământ! Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri! Pregătiţi^(FS) neamurile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile^(FT) Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi căpetenii de oaste împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste zbârlite! ²⁸ Pregătiţi împotriva lui pe neamuri, pe împăraţii^(FU) Mediei, pe cârmuitorii lui şi pe toate căpeteniile lui şi toată ţara de sub stăpânirea lor! ²⁹ Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte şi El va face^(FV) din ţara Babilonului un pustiu nelocuit. ³⁰ Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetăţui; puterea le este sleită şi au ajuns^(FW) ca nişte femei. Vrăjmaşii pun foc locuinţelor lor şi le sfărâmă^(FX) zăvoarele! ³¹ Se întâlnesc alergătorii^(FY), se încrucişează solii ca să vestească împăratului Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile, ³² că trecătorile^(FZ) sunt luate, bălţile cu trestie sunt uscate de foc şi oamenii de război, îngroziţi.” ³³ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Fiica Babilonului este ca^(GA) o arie pe vremea când este călcată cu picioarele^(GB): încă o clipă, şi va^(GC) veni pentru ea vremea secerişului.” ³⁴ „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a mâncat^(GD), m-a nimicit; m-a făcut ca un vas gol; m-a înghiţit ca un balaur, şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump şi m-a izgonit. ³⁵ Silnicia făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea sfâşiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii”, zice Ierusalimul. ³⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, îţi voi apăra pricina^(GE) şi te voi răzbuna! Voi seca^(GF) marea Babilonului şi-i voi usca izvorul. ³⁷ Babilonul^(GG) va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un pustiu^(GH) şi o batjocură şi nu va mai avea locuitori. ³⁸ Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei. ³⁹ Când vor fi încălziţi de vin, le voi da să bea şi-i voi îmbăta^(GI), ca să se veselească şi apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul. ⁴⁰ Îi voi pogorî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi nişte ţapi. ⁴¹ Cum s-a luat Şeşacul^(GJ)! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă^(GK) umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! ⁴² Marea s-a înălţat peste Babilon; Babilonul a fost acoperit de mulţimea^(GL) valurilor sale. ⁴³ Cetăţile^(GM) lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi pe unde niciun om nu trece. ⁴⁴ Voi pedepsi^(GN) pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit, şi neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar şi zidul^(GO) Babilonului va cădea! ⁴⁵ Ieşiţi^(GP) din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului! ⁴⁶ Să nu vi se tulbure inima şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile^(GQ) care se răspândesc în ţară, căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni silnicia şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor. ⁴⁷ De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi^(GR) idolii Babilonului. Atunci toată ţara lui va fi acoperită de ruşine şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui. ⁴⁸ Cerurile şi pământul^(GS), cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii^(GT) se vor arunca de la miazănoapte asupra lui”, zice Domnul. ⁴⁹ „Chiar şi Babilonul va cădea, o, morţi ai lui Israel, cum a făcut şi el să cadă morţii din toată ţara. ⁵⁰ Cei care aţi scăpat^(GU) de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Cei din pământul depărtat, gândiţi-vă la Domnul, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre!” ⁵¹ „Ne ruşinam^(GV) când auzeam ocara; ne ascundeam feţele de ruşine când au venit nişte străini în Sfântul Locaş al Casei Domnului.” ⁵² „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când^(GW) îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii. ⁵³ Chiar dacă Babilonul^(GX) s-ar înălţa până la ceruri, chiar dacă ar face cu neputinţă de ajuns cetăţuile lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui”, zice Domnul… ⁵⁴ Răsună strigăte^(GY) din Babilon şi un mare prăpăd în ţara haldeenilor. ⁵⁵ Căci Domnul pustieşte Babilonul şi face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca nişte ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. ⁵⁶ Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinşi şi li se sfărâmă arcurile. Căci Domnul^(GZ) este un Dumnezeu care răsplăteşte! El va da negreşit fiecăruia plata cuvenită lui! ⁵⁷ „Şi anume, voi îmbăta^(HA) pe voievozii şi înţelepţii lui, pe cârmuitorii, pe căpeteniile şi vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi”, zice Împăratul^(HB), al cărui Nume este Domnul oştirilor. ⁵⁸ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile^(HC) cele largi ale Babilonului vor fi surpate şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel, popoarele muncesc degeaba^(HD) şi neamurile se trudesc pentru foc!” ⁵⁹ Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraş. ⁶⁰ Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului. ⁶¹ Ieremia a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea ⁶² şi să zici: ‘Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit şi că n-are să mai^(HE) fie locuit nici de oameni, nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.’ ⁶³ Şi când vei isprăvi citirea cărţii acesteia, să^(HF) legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat ⁶⁴ şi să zici: ‘Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din nenorocirile pe care le voi aduce asupra lui; vor^(HG) cădea sleiţi de puteri!’ ”

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

Împresurarea şi luarea Ierusalimului

52 Zedechia avea douăzeci şi unu^(HH) de ani când a ajuns împărat şi a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mamă-sa se chema Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. ² El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuse Ioiachim. ³ Şi lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului şi împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Faţa Lui. Şi Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului. ⁴ În al nouălea an^(HI) al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadneţar, împăratul Babilonului, cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui şi au ridicat şanţuri de apărare de jur împrejurul lui. ⁵ Cetatea a stat împresurată până în anul al unsprezecelea al împăratului Zedechia. ⁶ În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, aşa că poporul ţării nu mai avea pâine deloc. ⁷ Atunci s-a făcut o spărtură în cetate, şi toţi oamenii de război au fugit şi au ieşit din cetate noaptea, pe drumul porţii dintre cele două ziduri de lângă grădina împăratului, pe când înconjurau haldeenii cetatea. Fugarii au apucat pe drumul câmpiei. ⁸ Dar oastea haldeenilor a urmărit pe împărat şi au ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, după ce toată oştirea lui se risipise de la el. ⁹ Au pus mâna pe împărat^(HJ) şi l-au dus la împăratul Babilonului la Ribla, în ţara Hamatului, şi el a rostit o hotărâre împotriva lui. ¹⁰ Împăratul Babilonului a pus să junghie^(HK) pe fiii lui Zedechia în faţa lui; a pus să taie la Ribla şi pe toate căpeteniile lui Iuda. ¹¹ Apoi a pus să scoată ochii lui Zedechia şi a pus să-l lege cu lanţuri de aramă. Apoi împăratul Babilonului l-a dus la Babilon şi l-a ţinut în temniţă până în ziua morţii lui. ¹² În ziua^(HL) a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an^(HM) al domniei lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit^(HN) la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului. ¹³ El a ars Casa Domnului, casa împăratului şi toate casele Ierusalimului; a dat foc tuturor caselor mai mari. ¹⁴ Toată oastea haldeenilor care era cu căpetenia străjerilor a dărâmat, de asemenea, toate zidurile dimprejurul Ierusalimului. ¹⁵ Nebuzaradan^(HO), căpetenia străjerilor, a luat prinşi de război o parte din cei mai săraci din popor, pe aceia din popor care rămăseseră în cetate, pe cei ce se supuseseră împăratului Babilonului, cealaltă rămăşiţă a mulţimii. ¹⁶ Totuşi Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a lăsat ca vieri şi ca plugari pe unii din cei mai săraci din ţară. ¹⁷ Haldeenii au sfărâmat^(HP) stâlpii^(HQ) de aramă care erau în Casa Domnului, temeliile, marea de aramă care era în Casa Domnului şi toată arama lor au dus-o în Babilon. ¹⁸ Au luat oalele^(HR), lopeţile, cuţitele, potirele, ceştile şi toate uneltele de aramă cu care se făcea slujba. ¹⁹ Căpetenia străjerilor a mai luat şi lighenele, tămâietoarele, potirele, cenuşarele, sfeşnicele, ceştile şi paharele, tot ce era de aur şi ce era de argint. ²⁰ Cei doi stâlpi, marea şi cei doisprezece boi de aramă care slujeau drept temelie şi pe care-i făcuse împăratul Solomon pentru Casa Domnului, toate aceste unelte de aramă^(HS) aveau o greutate care nu se putea cântări. ²¹ Înălţimea unuia din stâlpi^(HT) era de optsprezece coţi şi un fir de doisprezece coţi îl cuprindea; era gol şi gros de patru degete; ²² deasupra lui era un acoperiş de aramă, şi înălţimea unui acoperiş era de cinci coţi; împrejurul acoperişului era o reţea şi rodii, toate de aramă; tot aşa era şi al doilea stâlp şi avea şi el rodii. ²³ Erau nouăzeci şi şase de rodii de fiecare parte şi toate rodiile^(HU) dimprejurul reţelei erau în număr de o sută. ²⁴ Căpetenia^(HV) străjerilor a luat pe marele preot Seraia, pe^(HW) Ţefania, al doilea preot, şi pe cei trei uşieri. ²⁵ Şi din cetate a luat pe un famen care avea sub porunca lui pe oamenii de război, şapte oameni din cei ce făceau parte din sfetnicii împăratului şi care au fost găsiţi în cetate, apoi pe logofătul căpeteniei oştirii, care era însărcinat să scrie la oaste poporul din ţară, şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate. ²⁶ Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, i-a luat şi i-a dus la împăratul Babilonului la Ribla. ²⁷ Împăratul Babilonului i-a lovit şi i-a omorât la Ribla, în ţara Hamatului. Astfel a fost dus rob Iuda departe de ţara lui. ²⁸ Iată poporul^(HX) pe care l-a dus Nebucadneţar în robie: în al şaptelea^(HY) an – trei mii douăzeci şi trei^(HZ) de iudei; ²⁹ în al optsprezecelea an^(IA) al lui Nebucadneţar, a luat din Ierusalim opt sute treizeci şi doi de inşi; ³⁰ în al douăzeci şi treilea an al lui Nebucadneţar, Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat şapte sute patruzeci şi cinci de iudei; de toţi: patru mii şase sute de inşi. ³¹ În al treizeci şi şaptelea^(IB) an al robiei lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în a douăzeci şi cincea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul întâi^(IC) al domniei lui, a înălţat capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, şi l-a scos din temniţă. ³² I-a vorbit cu bunătate şi i-a aşezat scaunul lui de domnie mai presus de scaunul de domnie al împăraţilor care erau cu el la Babilon. ³³ A pus să-i schimbe hainele de temniţă şi Ioiachin a mâncat^(ID) totdeauna la masa împăratului în tot timpul vieţii sale. ³⁴ Împăratul Babilonului a purtat grijă necontenită de hrana lui zilnică, până în ziua morţii lui, în tot timpul vieţii sale.