Începutul istoriei celor doi ani dinaintea dărâmării Ierusalimului

32 Iată cuvântul spus lui Ieremia din partea Domnului în al zecelea^(A) an al lui Zedechia, împăratul lui Iuda. Acesta era anul al optsprezecelea al lui Nebucadneţar. ² Oastea împăratului Babilonului împresura pe atunci Ierusalimul şi prorocul Ieremia era închis în curtea^(B) temniţei, care ţinea de casa împăratului lui Iuda. ³ Zedechia, împăratul lui Iuda, pusese să-l închidă şi-i zisese: „Pentru ce proroceşti şi zici: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Iată^(C), dau cetatea aceasta în mâinile împăratului Babilonului, şi o va lua; ⁴ Zedechia, împăratul lui Iuda, nu va^(D) scăpa de haldeeni, ci va fi dat în mâinile împăratului Babilonului, îi va vorbi gură către gură şi se vor vedea faţă în faţă. ⁵ Împăratul Babilonului va duce pe Zedechia la Babilon, unde va rămâne până când^(E) Îmi voi aduce Eu aminte de el, zice Domnul. Chiar dacă^(F) vă bateţi împotriva haldeenilor, nu veţi avea izbândă.» ’?” ⁶ Ieremia a zis: „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁷ ‘Iată că Hanameel, fiul unchiului tău Şalum, va veni la tine să-ţi spună: «Cumpără ogorul meu care este la Anatot, căci tu ai drept^(G) de răscumpărare ca să-l cumperi».’ ⁸ Şi Hanameel, fiul unchiului meu, a venit la mine, după Cuvântul Domnului, în curtea temniţei şi mi-a zis: ‘Cumpără ogorul meu, care este la Anatot, în ţara lui Beniamin, căci tu ai drept de moştenire şi de răscumpărare. Cumpără-l!’ Am cunoscut că era Cuvântul Domnului. ⁹ Şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ogorul de la Anatot şi i-am cântărit^(H) argintul – şaptesprezece sicli de argint. ¹⁰ Am scris un zapis, pe care l-am pecetluit, am pus martori şi am cântărit argintul într-o cumpănă. ¹¹ Am luat apoi zapisul de cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege şi obiceiuri şi pe cel ce era deschis ¹² şi am dat zapisul de cumpărare lui^(I) Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, în faţa martorilor^(J) care iscăliseră zapisul de cumpărare şi în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei. ¹³ Şi am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: ¹⁴ ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit şi cel deschis, şi pune-le într-un vas de pământ, ca să se păstreze multă vreme!»’ ¹⁵ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iarăşi^(K) se vor mai cumpăra case, ogoare şi vii în ţara aceasta.’ ¹⁶ După ce am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, am făcut Domnului această rugăciune: ¹⁷ ‘Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut^(L) cerurile şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins: nimic nu este de mirat^(M) din partea Ta! ¹⁸ Tu dai îndurare până la al miilea^(N) neam de oameni şi pedepseşti nelegiuirea părinţilor în sânul copiilor lor după ei. Tu eşti Dumnezeul cel mare, cel puternic^(O), al cărui Nume este Domnul^(P) oştirilor! ¹⁹ Tu eşti mare^(Q) la sfat şi puternic la faptă, Tu ai ochii^(R) deschişi asupra tuturor căilor copiilor oamenilor, ca să^(S) dai fiecăruia după căile lui, după rodul faptelor lui. ²⁰ Tu ai făcut minuni şi semne mari în ţara Egiptului şi până în ziua de azi şi în Israel şi printre oameni şi Ţi-ai făcut un Nume^(T) aşa cum este astăzi. ²¹ Ai scos^(U) din ţara Egiptului pe poporul tău Israel, cu minuni şi semne mari, cu mână tare şi cu braţ întins şi cu o mare groază. ²² Tu le-ai dat ţara^(V) aceasta pe care juraseşi părinţilor lor că le-o vei da, ţară în care curge lapte şi miere. ²³ Ei au venit şi au luat-o în stăpânire. Dar n-au^(W) ascultat de glasul Tău, n-au păzit Legea Ta şi n-au făcut tot ce le porunciseşi să facă. Şi atunci ai trimis peste ei toate aceste nenorociri! ²⁴ Iată, şanţurile de apărare se înalţă împotriva cetăţii şi o ameninţă; cetatea va fi^(X) dată în mâinile haldeenilor, care luptă împotriva ei, biruită de sabie^(Y), de foamete şi de ciumă. Ce ai spus Tu s-a întâmplat: Tu Însuţi vezi! ²⁵ Şi totuşi, Doamne, Dumnezeule, Tu mi-ai zis: «Cumpără-ţi un ogor cu argint şi pune şi martori!», când totuşi cetatea este^(Z) dată în mâinile haldeenilor!’ ” ²⁶ Cuvântul Domnului a vorbit atunci lui Ieremia astfel: ²⁷ „Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul^(AA) oricărei făpturi. Este ceva de mirat^(AB) din partea Mea?” ²⁸ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Iată, dau^(AC) cetatea aceasta în mâinile haldeenilor şi în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi o va lua. ²⁹ Haldeenii, care luptă împotriva cetăţii acesteia vor intra, îi vor pune^(AD) foc şi o vor arde, împreună cu casele pe acoperişul^(AE) cărora au adus tămâie lui Baal şi au turnat jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie. ³⁰ Căci copiii lui Israel şi copiii lui Iuda n-au făcut din tinereţea lor decât ce este rău^(AF) înaintea Mea; copiii lui Israel numai M-au mâniat întruna cu lucrarea mâinilor lor, zice Domnul. ³¹ Căci cetatea aceasta Îmi aţâţă mânia şi urgia din ziua când s-a zidit şi până azi, de aceea vreau s-o iau^(AG) dinaintea Feţei Mele, ³² din pricina tot răului pe care l-au făcut copiii lui Israel şi copiii lui Iuda ca să Mă mânie, ei^(AH), împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. ³³ Mi-au întors^(AI) spatele, nu s-au uitat la Mine; i-am învăţat^(AJ), i-am învăţat întruna, dar n-au ascultat şi nu s-au învăţat. ³⁴ Ci şi-au pus urâciunile^(AK) idoleşti în Casa peste care este chemat Numele Meu şi au spurcat-o. ³⁵ Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin^(AL) foc lui Moloh^(AM) pe fiii şi fiicele lor; lucru pe care nu^(AN) li-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.” ³⁶ „Şi acum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cetatea aceasta, despre care ziceţi: ‘Va^(AO) fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă’: ³⁷ ‘Iată, îi voi strânge^(AP) din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în^(AQ) linişte acolo. ³⁸ Ei vor^(AR) fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. ³⁹ Le voi da o inimă^(AS) şi o cale ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. ⁴⁰ Voi încheia^(AT) cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica^(AU) de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. ⁴¹ Mă voi^(AV) bucura să le fac bine, îi voi sădi^(AW) cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu’.” ⁴² „Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘După cum^(AX) am adus peste poporul acesta toate aceste mari nenorociri, tot aşa voi aduce peste ei tot binele pe care li-l făgăduiesc. ⁴³ Se vor cumpăra^(AY) iarăşi ogoare în ţara aceasta, despre^(AZ) care ziceţi că este o pustie fără oameni şi fără dobitoace şi că este dată în mâinile haldeenilor. ⁴⁴ Se vor cumpăra iarăşi ogoare pe argint, se vor scrie zapisuri, se vor pecetlui, se vor pune martori în ţara^(BA) lui Beniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, în cetăţile lui Iuda, în cetăţile de la munte, în cetăţile de la câmpie şi în cetăţile de la miazăzi, căci voi aduce^(BB) înapoi pe prinşii lor de război, zice Domnul’.”