¹⁴ Toţi cei ce te iubeau^(A) te uită, niciunuia nu-i pasă de tine, căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş^(B), te-am pedepsit cu putere^(C) din pricina mulţimii^(D) nelegiuirilor tale şi a marelui număr al păcatelor tale. ¹⁵ De ce te^(E) plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri!

⁷ Tu, Doamne, eşti^(A) drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate ţările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine!

¹⁶ Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta^(A), abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele^(B) Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre şi din pricina nelegiuirilor^(C) părinţilor noştri sunt Ierusalimul^(D) şi poporul Tău de ocara^(E) tuturor celor ce ne înconjoară.