Ieremia 27-31

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Sfatul lui Ieremia

27 La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul^(A) lui Iuda, a fost rostit către Ieremia, din partea Domnului, următorul cuvânt: ² Aşa mi-a vorbit Domnul: „Fă-ţi nişte legături şi nişte juguri şi puneţi-le^(B) la gât. ³ Trimite-le împăratului Edomului, împăratului Moabului, împăratului copiilor lui Amon, împăratului Tirului şi împăratului Sidonului, prin trimişii care au venit la Ierusalim, la Zedechia, împăratul lui Iuda. ⁴ Şi spune-le să spună stăpânilor lor: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, împăratul lui Israel. Iată ce să spuneţi stăpânilor voştri: ⁵ ‘Eu am^(C) făcut pământul, pe oameni şi dobitoacele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu întins, şi dau^(D) pământul cui Îmi place. ⁶ Acum^(E) dau toate aceste ţări în mâinile robului^(F) Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi dau chiar şi fiarele^(G) câmpului ca să-i fie supuse. ⁷ Toate^(H) neamurile vor fi supuse lui, fiului său şi fiului fiului său, până va veni şi vremea^(I) ţării lui şi o vor supune^(J) neamuri puternice şi împăraţi mari. ⁸ Dar, dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui. ⁹ De aceea, să n-ascultaţi pe prorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe cititorii voştri în stele şi pe vrăjitorii voştri, care vă zic: «Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!» ¹⁰ Căci^(K) ei vă prorocesc minciuni, ca să fiţi depărtaţi din ţara voastră, ca să vă izgonesc şi să pieriţi. ¹¹ Dar, pe poporul care îşi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului şi care-i va fi supus, îl voi lăsa în ţara lui, zice Domnul, ca s-o lucreze şi să locuiască în ea’.” ¹² Am spus întocmai aceleaşi lucruri lui Zedechia^(L), împăratul lui Iuda: „Plecaţi-vă grumazul sub jugul împăratului Babilonului, supuneţi-vă lui şi poporului lui, şi veţi trăi. ¹³ Pentru ce să muriţi^(M), tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărât Domnul asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului? ¹⁴ N-ascultaţi de cuvintele prorocilor care vă zic: ‘Nu veţi fi supuşi împăratului Babilonului!’ Căci ei vă prorocesc^(N) minciuni.” ¹⁵ „Nu i-am trimis Eu, zice Domnul, ci prorocesc minciuni în Numele Meu, ca să vă izgonesc şi să pieriţi, voi şi prorocii care vă prorocesc!” ¹⁶ Am vorbit şi preoţilor şi întregului popor şi le-am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘N-ascultaţi de cuvintele prorocilor voştri, care vă prorocesc şi zic: «Iată că uneltele^(O) Casei Domnului vor fi aduse în curând din Babilon!» Căci ei vă prorocesc minciuni. ¹⁷ Nu-i ascultaţi; supuneţi-vă împăratului Babilonului, şi veţi trăi. Pentru ce să ajungă cetatea aceasta o dărâmătură? ¹⁸ Dacă sunt ei proroci şi dacă este cu ei Cuvântul Domnului, să mijlocească la Domnul oştirilor, pentru ca uneltele care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda şi în Ierusalim să nu se ducă în Babilon.’ ¹⁹ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor cu privire la stâlpi^(P), la marea de aramă, la temelii şi la toate celelalte unelte care au mai rămas în cetatea aceasta ²⁰ şi care n-au fost ridicate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, când a luat robi din Ierusalim^(Q) în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi mai-marii lui Iuda şi ai Ierusalimului; ²¹ aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre uneltele, care au mai rămas în Casa Domnului, în casa împăratului lui Iuda şi în Ierusalim: ²² ‘Ele vor fi duse^(R) în Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta^(S) Eu, zice Domnul, când le voi ridica^(T) iarăşi şi le voi aduce înapoi în locul acesta’.”

Prorocia lui Ieremia împotriva lui Hanania

28 În acelaşi^(U) an, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, în luna a cincea a anului al patrulea, Hanania, fiul lui Azur, proroc din Gabaon, mi-a zis în Casa Domnului, în faţa preoţilor şi a întregului popor: ² „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Eu sfărâm jugul^(V) împăratului Babilonului! ³ Peste doi^(W) ani, voi aduce înapoi în locul acesta toate uneltele Casei Domnului, pe care le-a ridicat Nebucadneţar, împăratul Babilonului, din locul acesta şi le-a dus în Babilon. ⁴ Şi voi aduce înapoi, în locul acesta, zice Domnul, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi pe toţi prinşii de război ai lui Iuda, care s-au dus în Babilon, căci voi sfărâma jugul împăratului Babilonului’.” ⁵ Prorocul Ieremia a răspuns prorocului Hanania în faţa preoţilor şi a întregului popor, care stăteau în Casa Domnului. ⁶ Ieremia, prorocul, a zis: „Amin!^(X) Aşa să facă Domnul! Să împlinească Domnul cuvintele pe care le-ai prorocit tu şi să aducă înapoi din Babilon în locul acesta uneltele Casei Domnului şi pe toţi prinşii de război! ⁷ Numai ascultă cuvântul pe care-l rostesc eu în auzul tău şi în auzul întregului popor: ⁸ ‘Prorocii care au fost înaintea mea şi înaintea ta din vremurile străvechi au prorocit război, foamete şi ciumă împotriva unor ţări puternice şi împotriva unor împărăţii mari. ⁹ Dar, dacă un proroc^(Y) proroceşte pacea, numai după împlinirea celor ce proroceşte se va cunoaşte că este cu adevărat trimis de Domnul’.” ¹⁰ Atunci, prorocul Hanania a ridicat jugul^(Z) de pe grumazul prorocului Ieremia şi l-a sfărâmat. ¹¹ Şi Hanania a zis în faţa întregului popor: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Aşa voi sfărâma peste doi ani de pe^(AA) grumazul tuturor neamurilor jugul lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului!’ ” Prorocul Ieremia a plecat. ¹² După ce a sfărâmat prorocul Hanania jugul de pe grumazul prorocului Ieremia, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: ¹³ „Du-te şi spune lui Hanania: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Ai sfărâmat un jug de lemn, dar cu aceasta ai făcut în locul lui un jug de fier!» ¹⁴ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pun un jug de fier^(AB) pe grumazul tuturor acestor neamuri, ca să fie subjugate de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i vor sluji şi-i dau chiar^(AC) şi fiarele câmpului!»’ ” ¹⁵ Şi prorocul Ieremia a zis prorocului Hanania: „Ascultă, Hanania! Domnul nu te-a trimis, ci tu^(AD) insufli poporului o încredere mincinoasă. ¹⁶ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, te izgonesc de pe pământ şi vei muri chiar în anul acesta, căci cuvintele tale sunt o răzvrătire^(AE) împotriva Domnului’.” ¹⁷ Şi prorocul Hanania a murit chiar în anul acela, în luna a şaptea.

Scrisoare către prinşii de război

29 Iată cuprinsul epistolei pe care a trimis-o prorocul Ieremia din Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor, prorocilor şi întregului popor pe care-i dusese în robie Nebucadneţar, din Ierusalim la Babilon, ² după ce împăratul Ieconia^(AF), împărăteasa, famenii dregători, căpeteniile lui Iuda şi ale Ierusalimului, lemnarii şi fierarii au părăsit Ierusalimul. ³ Le-a trimis-o prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, trimişi la Babilon de Zedechia, împăratul lui Iuda, la Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Ea cuprindea următoarele: ⁴ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război pe care i-am dus din Ierusalim la Babilon: ⁵ ‘Zidiţi^(AG) case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor! ⁶ Luaţi-vă neveste şi faceţi fii şi fiice; însuraţi-vă fiii şi măritaţi-vă fetele, să facă fii şi fiice, ca să vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, şi să nu vă împuţinaţi. ⁷ Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă^(AH) Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!’ ⁸ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Nu vă lăsaţi^(AI) amăgiţi de prorocii voştri, care sunt în mijlocul vostru, nici de ghicitorii voştri; n-ascultaţi nici de visătorii voştri, ale căror vise voi le pricinuiţi! ⁹ Căci ei^(AJ) vă prorocesc minciuni în Numele Meu. Eu nu i-am trimis’, zice Domnul. ¹⁰ Dar iată ce zice Domnul: ‘De îndată ce vor trece şaptezeci^(AK) de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. ¹¹ Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. ¹² Voi Mă veţi chema^(AL), şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. ¹³ Mă veţi^(AM) căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată^(AN) inima. ¹⁴ Mă voi lăsa^(AO) să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război; vă voi strânge^(AP) din toate neamurile şi din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie. ¹⁵ Totuşi voi ziceţi: «Dumnezeu ne-a ridicat proroci în Babilon!»’ ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul asupra împăratului care şade pe scaunul de domnie al lui David, asupra întregului popor care locuieşte în cetatea aceasta, asupra fraţilor voştri care n-au mers cu voi în robie, ¹⁷ aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, voi trimite între ei sabie^(AQ), foamete şi ciumă şi-i voi face ca nişte smochine^(AR) grozave care, de rele ce sunt, nu se pot mânca. ¹⁸ Îi voi urmări^(AS) cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, îi voi face o pricină de spaimă pentru toate împărăţiile pământului, de blestem^(AT), de pustiire, de batjocură şi de ocară printre toate neamurile pe unde îi voi izgoni, ¹⁹ pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, ei, cărora în nenumărate rânduri le-am trimis^(AU) pe robii Mei, prorocii, dar n-aţi vrut să ascultaţi, zice Domnul’. ²⁰ Voi însă ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi prinşii de război pe care v-am trimis din Ierusalim în Babilon! ²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, despre Ahab, fiul lui Colaia, şi despre Zedechia, fiul lui Maaseia, care vă prorocesc minciuni în Numele Meu: ‘Iată, îi dau în mâinile lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi-i va omorî sub ochii voştri. ²² Vor sluji ca prilej de blestem^(AV) între toţi prinşii de război ai lui Iuda care sunt la Babilon. Şi se va zice: «Să-ţi facă Domnul ca lui Zedechia şi ca lui Ahab, pe care^(AW) împăratul Babilonului i-a fript în foc!» ²³ Şi lucrul acesta se va întâmpla pentru că au făcut o^(AX) mişelie în Israel, preacurvind cu nevestele aproapelui lor, şi pentru că au spus minciuni în Numele Meu, când Eu nu le dădusem nicio poruncă. Ştiu lucrul acesta şi sunt martor, zice Domnul.’ ²⁴ Iar lui Şemaia, Nehelamitul, să-i spui: ²⁵ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Tu ai trimis în numele tău întregului popor din Ierusalim, lui^(AY) Ţefania, fiul lui Maaseia, preotul, şi tuturor preoţilor, o scrisoare cu următorul cuprins: ²⁶ ‘Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să priveghezi^(AZ) în Casa Domnului peste toţi nebunii^(BA) şi peste toţi cei ce se dau drept proroci, ca să-i arunci în butuci^(BB) şi în fiare. ²⁷ Acum, pentru ce nu pedepseşti pe Ieremia din Anatot, care proroceşte printre voi? ²⁸ Ba încă a trimis chiar să ne spună în Babilon: «Robia va fi lungă; zidiţi^(BC) case şi locuiţi-le; sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor!»’.” ²⁹ (Preotul Ţefania citise în adevăr scrisoarea aceasta în faţa prorocului Ieremia.) ³⁰ Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: ³¹ „Trimite să spună tuturor celor din robie: ‘Aşa vorbeşte Domnul despre Şemaia, Nehelamitul: «Pentru că Şemaia vă proroceşte fără^(BD) să-l fi trimis Eu şi vă insuflă o încredere mincinoasă, ³² iată ce zice Domnul: Voi pedepsi pe Şemaia, Nehelamitul, şi sămânţa lui: niciunul din ai lui nu va locui în mijlocul poporului acestuia şi nu va vedea binele pe care-l voi face poporului Meu, zice Domnul, căci^(BE) el a propovăduit răzvrătire împotriva Domnului»’.”

Întoarcerea din robie

30 Iată Cuvântul rostit lui Ieremia din partea Domnului: ² „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Scrie într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am spus. ³ Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi^(BF) prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi^(BG) în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor stăpâni’.” ⁴ Iată însă cuvintele pe care le-a rostit Domnul asupra lui Israel şi asupra lui Iuda: ⁵ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Auzim strigăte de groază; e spaimă, nu este pace! ⁶ Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie^(BH) la facere? Pentru ce s-au îngălbenit toate feţele? ⁷ Vai, căci^(BI) ziua aceea este mare. Niciuna n-a fost^(BJ) ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbăvit din ea. ⁸ În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile, şi străinii nu-l vor mai supune. ⁹ Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor^(BK) David, pe care li-l voi scula^(BL). ¹⁰ De aceea, nu^(BM) te teme, robul Meu Iacov, zice Domnul, şi nu te speria, Israele! Căci te voi izbăvi din^(BN) ţara cea depărtată şi îţi voi izbăvi sămânţa din ţara în care este roabă; Iacov se va întoarce iarăşi, va avea odihnă şi linişte şi nu-l va mai tulbura nimeni. ¹¹ Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi nimici^(BO) pe toate neamurile printre care te-am risipit, dar pe tine^(BP) nu te voi nimici; te voi pedepsi cu dreptate^(BQ), nu pot să te las nepedepsit’.” ¹² „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Lovitura^(BR) ta este de nevindecat şi rana ta este usturătoare. ¹³ Niciunul nu-ţi apără pricina, ca să-ţi lege rana; nu-i niciun leac^(BS), niciun mijloc de vindecare! ¹⁴ Toţi cei ce te iubeau^(BT) te uită, niciunuia nu-i pasă de tine, căci te-am lovit cum lovesc pe un vrăjmaş^(BU), te-am pedepsit cu putere^(BV) din pricina mulţimii^(BW) nelegiuirilor tale şi a marelui număr al păcatelor tale. ¹⁵ De ce te^(BX) plângi de rana ta, de durerea pe care ţi-o pricinuieşte boala ta? Pentru mulţimea nelegiuirilor tale, pentru marele număr al păcatelor tale, te-am făcut să suferi aceste lucruri! ¹⁶ Totuşi toţi cei ce te mănâncă^(BY) vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi, toţi, vor merge în robie; cei ce te jefuiesc vor fi jefuiţi şi voi da pradă pe toţi cei ce te pradă. ¹⁷ Dar^(BZ) te voi vindeca şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit, Sionul acela de care nimănui nu-i pasă».’ ” ¹⁸ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, aduc înapoi^(CA) pe prinşii de război ai corturilor lui Iacov şi Mi-e milă^(CB) de locaşurile lui; cetatea va fi zidită iarăşi pe dealurile ei şi casa împărătească va fi locuită iarăşi cum era. ¹⁹ Din mijlocul^(CC) lor se vor înălţa mulţumiri şi strigăte de bucurie; Îi voi^(CD) înmulţi şi nu se vor împuţina; îi voi cinsti şi nu vor fi dispreţuiţi. ²⁰ Fiii lui vor fi ca altădată^(CE), adunarea lui va rămâne înaintea Mea şi voi pedepsi pe toţi asupritorii lui. ²¹ Căpetenia lui va fi din mijlocul lui şi^(CF) stăpânitorul lui va ieşi din mijlocul lui; îl voi apropia^(CG), şi va veni la Mine, căci cine ar îndrăzni să se apropie din capul lui de Mine? zice Domnul. ²² Voi veţi fi poporul^(CH) Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru’.” ²³ „Iată furtuna^(CI) Domnului, urgia izbucneşte, se năpusteşte vijelia şi cade peste capul celor răi! ²⁴ Mânia aprinsă a Domnului nu se va potoli până ce va împlini şi va înfăptui gândurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în^(CJ) cursul vremurilor.”

31 „În vremea^(CK) aceea, zice Domnul, Eu voi fi^(CL) Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, şi ei vor fi poporul meu.” ² „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Poporul celor ce-au scăpat de sabie a căpătat trecere în pustie: Israel merge^(CM) spre locul lui de odihnă’.” ³ „Domnul mi Se arată de departe: ‘Te iubesc^(CN) cu o iubire^(CO) veşnică, de aceea îţi păstrez^(CP) bunătatea Mea! ⁴ Te voi aşeza^(CQ) din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele^(CR) tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase. ⁵ Vei sădi^(CS) iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei ce le vor sădi le vor culege şi roadele. ⁶ Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: «Sculaţi-vă^(CT) să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru!» ⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: Strigaţi^(CU) de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude şi ziceţi: «Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!» ⁸ Iată, îi aduc înapoi din ţara^(CV) de la miazănoapte, îi adun^(CW) de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici! ⁹ Plângând vin^(CX) şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la^(CY) râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întâiul Meu născut^(CZ)’.” ¹⁰ „Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna^(DA) şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma. ¹¹ Căci Domnul^(DB) răscumpără pe Iacov şi-l izbăveşte din^(DC) mâna unuia mai tare decât el.’ ¹² Ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile^(DD) Sionului; vor alerga la bunătăţile^(DE) Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi şi boi; sufletul le va fi ca o grădină bine^(DF) udată şi nu vor mai^(DG) tânji. ¹³ Atunci, fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrânii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie, şi-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor. ¹⁴ Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele, zice Domnul.” ¹⁵ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Un ţipăt^(DH) se aude la Rama^(DI), plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai^(DJ) sunt!’ ” ¹⁶ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi, căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce^(DK) iarăşi din ţara vrăjmaşului. ¹⁷ Este nădejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor! ¹⁸ Aud pe Efraim bocindu-se: «M-ai pedepsit şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă^(DL) Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu! ¹⁹ După ce m-am întors^(DM), m-am căit şi, după ce mi-am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele.» ²⁰ Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde^(DN) inima în Mine pentru el şi voi avea milă^(DO) negreşit de el, zice Domnul. ²¹ Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia^(DP) seama la cale, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care sunt ale tale! ²² Până când^(DQ) vei fi pribeagă, fiică rătăcită^(DR)? Căci Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peţi pe bărbat’.”

Israel şi Iuda vor propăşi împreună

²³ „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: «Domnul^(DS) să te binecuvânteze, locaş al neprihănirii, munte^(DT) sfânt!» ²⁴ Iuda va locui acolo fără teamă în toate^(DU) cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele la păşune. ²⁵ Căci voi răcori sufletul însetat şi voi sătura orice suflet lihnit de foame’.” ²⁶ (La aceste lucruri m-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.) ²⁷ „Iată vin zile, zice Domnul, când voi însămânţa^(DV) casa lui Israel şi casa lui Iuda cu o sămânţă de oameni şi o sămânţă de dobitoace. ²⁸ Şi cum am vegheat^(DW) asupra lor ca să-i smulg^(DX), să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor că să-i zidesc şi să-i^(DY) sădesc, zice Domnul. ²⁹ În zilele^(DZ) acelea, nu se va mai zice: ‘Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii’, ³⁰ ci fiecare^(EA) va muri pentru nelegiuirea lui; oricărui om care va mânca aguridă i se vor sterpezi dinţii!

Legământul cel nou

³¹ Iată^(EB), vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. ³² Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua^(EC) când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. ³³ Ci iată legământul^(ED) pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi^(EE) pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul^(EF) lor, iar ei vor fi poporul Meu. ³⁴ Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi^(EG) Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta^(EH) nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”

Primirea lui Israel tot atât de sigură ca legile ţării

³⁵ „Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele^(EI) să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă^(EJ) marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul^(EK) oştirilor: ³⁶ ‘Dacă vor înceta aceste legi^(EL) dinaintea Mea, zice Domnul, şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!’ ” ³⁷ „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă cerurile sus^(EM) pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut, zice Domnul. ³⁸ Iată, vin zile, zice Domnul, când cetatea va fi zidită iarăşi în cinstea Domnului, de la turnul lui Hananeel^(EN) până la Poarta Unghiului. ³⁹ Frânghia^(EO) de măsurat va trece încă pe dinaintea ei până la dealul Gareb şi de acolo va face un ocol înspre Goat. ⁴⁰ Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porţii^(EP) cailor la răsărit, vor fi închinate^(EQ) Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite’.”