Ieremia 2:1-10:14

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Mustrarea poporului

2 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ² ‘Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: Aşa vorbeşte Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără^(A), de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai^(B) în pustie, într-un pământ nesemănat. ³ Atunci, Israel^(C) era închinat Domnului, era cele dintâi roade^(D) ale lui; toţi cei ce mâncau^(E) din ele se făceau vinovaţi şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul».’ ⁴ Ascultaţi Cuvântul Domnului, casa lui Iacov şi voi, toate familiile casei lui Israel! ⁵ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Ce nelegiuire^(F) au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri^(G) şi au ajuns ei înşişi de nimic? ⁶ Ei n-au întrebat: «Unde este Domnul care ne-a scos^(H) din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustie^(I), printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domnesc seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?» ⁷ V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi^(J), ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile, dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat^(K) ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune. ⁸ Preoţii n-au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii^(L) nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii^(M) au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun^(N) ajutor. ⁹ De aceea, Mă voi mai certa^(O) cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii^(P) copiilor voştri. ¹⁰ Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva: ¹¹ şi-a schimbat^(Q) vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt^(R) dumnezei? Dar poporul Meu şi-a^(S) schimbat Slava cu ceva^(T) care nu este de niciun ajutor! ¹² Miraţi-vă^(U) de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. ¹³ Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii^(V), şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă. ¹⁴ Este Israel un rob^(W) cumpărat sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? ¹⁵ Nişte pui^(X) de lei mugesc şi strigă împotriva lui şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori. ¹⁶ Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes^(Y) îţi vor zdrobi creştetul capului. ¹⁷ Nu ţi-ai făcut^(Z) tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul, Dumnezeul tău, când te îndrepta^(AA) pe calea cea bună? ¹⁸ Şi acum, ce cauţi să te duci^(AB) în Egipt să bei apa^(AC) Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? ¹⁹ Tu singur te pedepseşti cu răutatea^(AD) ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. ²⁰ De mult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai^(AE) zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci, pe orice deal^(AF) înalt şi sub orice copac verde, te-ai întins ca o^(AG) curvă. ²¹ Te sădisem ca o vie minunată^(AH) şi de cel mai bun soi. Cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă^(AI) de viţă sălbatică?! ²² Chiar dacă te-ai spăla cu silitră^(AJ), chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea^(AK) ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. ²³ Cum^(AL) poţi să zici: «Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali?» Priveşte-ţi urma paşilor în vale^(AM) şi vezi ce ai făcut, dromaderă^(AN) iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! ²⁴ Măgăriţă sălbatică, deprinsă cu pustia, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. ²⁵ Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar^(AO) tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii^(AP) străini şi vreau să merg după ei.» ²⁶ Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor. ²⁷ Ei zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» Şi pietrei: «Tu mi-ai dat viaţa!» Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar, când sunt în nenorocire^(AQ), zic: «Scoală-Te şi scapă-ne!» ²⁸ Unde sunt^(AR) dumnezeii tăi, pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape^(AS) în vremea nenorocirii! Căci câte^(AT) cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! ²⁹ Pentru ce^(AU) vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul. ³⁰ Degeaba v-am lovit^(AV) copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat^(AW) pe prorocii voştri ca un leu nimicitor. ³¹ O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la Cuvântul Domnului, care zice: «Am fost Eu o pustie^(AX) pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă?» Pentru ce zice atunci poporul Meu: «Suntem slobozi^(AY), nu voim^(AZ) să ne întoarcem la Tine?» ³² Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat^(BA) de zile fără număr. ³³ Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi. ³⁴ Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor^(BB) nevinovaţi, pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. ³⁵ Şi, cu toate acestea^(BC), tu zici: «Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!» Iată^(BD), Mă voi certa cu tine, pentru că^(BE) zici: «N-am păcătuit!» ³⁶ Pentru ce^(BF) atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea^(BG), cum^(BH) ţi-a venit şi din Asiria! ³⁷ Tot de-acolo vei ieşi cu mâinile^(BI) pe cap, căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi şi nu vei izbuti cu ei.’ ”

3 „El zice: ‘Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăseşte, şi ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce^(BJ) bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar şi ţara^(BK) aceea spurcată? Şi tu ai curvit^(BL) cu mulţi ibovnici, şi să^(BM) te întorci iarăşi la Mine?’ zice Domnul. ² ‘Ridică-ţi ochii spre înălţimi^(BN) şi priveşte. Unde n-ai curvit? Te ţineai^(BO) la drumuri, ca arabul în pustie, şi ai spurcat^(BP) ţara prin curviile tale şi cu răutatea ta! ³ Măcar că ploile au fost oprite^(BQ) şi ploaia de primăvară a lipsit, totuşi tu ţi-ai păstrat fruntea de curvă^(BR) şi n-ai vrut să ai ruşine! ⁴ Acum – nu-i aşa? – strigi la Mine: «Tată! Tu ai fost^(BS) Prietenul tinereţii^(BT) mele!» ⁵ Îşi va ţine El mânia^(BU) pe vecie? O va păstra El totdeauna? Iată, aşa ai vorbit, şi totuşi ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!’

Îndemnuri la pocăinţă

⁶ Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: ‘Ai văzut ce a făcut necredincioasa^(BV) Israel? S-a dus^(BW) pe orice munte înalt şi sub orice copac verde şi a curvit acolo. ⁷ Eu ziceam că, după ce a făcut^(BX) toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Şi sora^(BY) ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. ⁸ Şi, cu toate că a^(BZ) văzut că M-am despărţit^(CA) de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei şi i-am dat cartea ei de despărţire, totuşi soră-sa, vicleana^(CB) Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. ⁹ Şi astfel, prin necurăţia ei strigătoare, Israel a spurcat^(CC) ţara, a preacurvit cu piatra^(CD) şi lemnul. ¹⁰ Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima^(CE) ei, ci cu prefăcătorie’, zice Domnul. ¹¹ Domnul mi-a zis: ‘Necredincioasa Israel pare nevinovată faţă de vicleana^(CF) Iuda. ¹² Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte^(CG) şi zi: «Întoarce-te, necredincioasa Israel», zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt^(CH) milostiv, zice Domnul şi nu ţin mânie pe vecie. ¹³ Recunoaşte-ţi^(CI) numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău, că ai alergat^(CJ) încoace şi încolo la dumnezei străini^(CK), sub orice copac^(CL) verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. ¹⁴ Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, zice Domnul, căci^(CM) Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul^(CN) dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie şi vă voi aduce înapoi, în Sion. ¹⁵ Vă voi da păstori^(CO) după inima Mea şi vă vor paşte^(CP) cu pricepere şi cu înţelepciune. ¹⁶ Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui^(CQ) în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul. ¹⁷ În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în^(CR) Numele Domnului şi nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. ¹⁸ În zilele acelea, casa^(CS) lui Iuda va umbla cu casa lui Israel şi vor veni împreună din ţara de la miazănoapte^(CT) în ţara^(CU) pe care am dat-o în stăpânire părinţilor voştri. ¹⁹ Eu ziceam: «Cum să te pun printre copiii Mei şi să-ţi dau o ţară plăcută^(CV), o moştenire, podoabă între podoabele neamurilor?» Mă gândeam că Mă vei chema: «Tată^(CW)!» şi nu te vei mai abate de la Mine. ²⁰ Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, aşa Mi-aţi fost necredincioşi^(CX) voi, casa lui Israel, zice Domnul! ²¹ Un vuiet se aude pe înălţimi^(CY): sunt plânsetele şi rugăminţile de iertare ale copiilor lui Israel, căci şi-au sucit calea şi au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. ²² Întoarceţi-vă^(CZ), copii răzvrătiţi, şi vă voi ierta^(DA) abaterile’. ‘Iată-ne, venim la Tine, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru. ²³ În adevăr^(DB), zadarnic se aşteaptă mântuire de la dealuri şi de la mulţimea munţilor; în adevăr, în^(DC) Domnul, Dumnezeul nostru, este mântuirea lui Israel. ²⁴ Idolii, dimpotrivă^(DD), au mâncat rodul muncii părinţilor noştri din tinereţea noastră: oile şi boii lor, fiii şi fiicele lor. ²⁵ Să ne culcăm în ruşinea noastră şi să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit^(DE) împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi şi părinţii noştri, din tinereţea noastră şi până în ziua de azi, şi n-am ascultat^(DF) glasul Domnului, Dumnezeului nostru.’

4 ‘Israele, de te vei întoarce, dacă te vei întoarce^(DG) la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urâciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. ² Dacă^(DH) vei jura: «Viu este Domnul!» cu adevăr^(DI), cu neprihănire şi cu dreptate, atunci neamurile^(DJ) vor fi binecuvântate în El şi se vor făli^(DK) cu El ³ Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă^(DL) un ogor nou şi nu semănaţi între^(DM) spini! ⁴ Tăiaţi-vă împrejur^(DN) pentru Domnul, tăiaţi-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca un foc şi să se aprindă fără să se poată stinge din pricina răutăţii faptelor voastre!»

O năvălire străină

⁵ Daţi de ştire în Iuda, vestiţi la Ierusalim şi spuneţi: «Sunaţi din trâmbiţă în ţară!» Strigaţi în gura mare şi ziceţi: «Strângeţi-vă^(DO) şi haidem în cetăţile întărite!» ⁶ Înălţaţi un steag spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi! Căci de la miazănoapte^(DP) aduc nenorocirea şi un mare prăpăd. ⁷ Leul se aruncă^(DQ) din tufarul său, nimicitorul^(DR) neamurilor a pornit, şi-a părăsit locul, ca să-ţi pustiască^(DS) ţara, să-ţi dărâme cetăţile şi nimeni să nu mai locuiască în ele.’ ⁸ De aceea, acoperiţi-vă^(DT) cu saci, plângeţi şi gemeţi, căci mânia aprinsă a Domnului nu se abate de la noi. ⁹ ‘În ziua aceea, zice Domnul, împăratul şi căpeteniile îşi vor pierde inima, preoţii vor rămâne încremeniţi şi prorocii uimiţi.’ ¹⁰ Eu am zis: ‘Ah, Doamne, Dumnezeule! Ai înşelat^(DU) în adevăr pe poporul acesta şi Ierusalimul când^(DV) ai zis: «Veţi avea pace!» Şi totuşi sabia le ameninţă viaţa.’ ¹¹ În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: ‘Un vânt^(DW) arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul. ¹² Ci un vânt năpraznic vine de acolo până la Mine! Acum le voi^(DX) rosti hotărârea!’ ¹³ ‘Iată, nimicitorul înaintează ca norii; carele lui^(DY) sunt ca un vârtej, caii^(DZ) lui sunt mai uşori decât vulturii. Vai de noi, căci suntem prăpădiţi! – ¹⁴ Curăţeşte-ţi inima^(EA) de rău, Ierusalime, ca să fii mântuit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta? ¹⁵ Căci un glas care porneşte de la Dan^(EB) şi vesteşte nenorocirea o vesteşte de la muntele lui Efraim.’ ¹⁶ ‘Spuneţi lucrul acesta neamurilor, faceţi-l cunoscut Ierusalimului. Vin nişte împresurători dintr-o ţară^(EC) depărtată şi strigă împotriva cetăţilor lui Iuda. ¹⁷ Ca cei ce păzesc un ogor^(ED), ei înconjoară Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea’, zice Domnul. ¹⁸ ‘Acesta este rodul căilor şi faptelor tale^(EE), este vina răutăţii tale, dacă este aşa de amar şi te pătrunde până la inimă. ¹⁹ Măruntaiele^(EF) mele! Măruntaiele mele! Cum mă doare înăuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot să tac! Căci auzi, suflete, sunetul trâmbiţei şi strigătul de război. ²⁰ Se vesteşte dărâmare^(EG) peste dărâmare, căci toată ţara este pustiită; colibele^(EH) îmi sunt pustiite deodată şi corturile, într-o clipă! ²¹ Până când voi vedea steagul fâlfăind şi voi auzi sunetul trâmbiţei?’ ²² ‘Căci poporul Meu este nebun, nu Mă cunoaşte; sunt nişte copii fără minte şi lipsiţi de pricepere; sunt meşteri^(EI) să facă răul, dar nu ştiu să facă binele.’ ²³ ‘Mă uit la pământ^(EJ), şi iată că este pustiu^(EK) şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! ²⁴ Mă uit^(EL) la munţi, şi iată că sunt zguduiţi şi toate dealurile se clatină! ²⁵ Mă uit, şi iată că nu este niciun om şi toate păsările cerurilor^(EM) au fugit! ²⁶ Mă uit, şi, iată, Carmelul este un pustiu şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului şi înaintea mâniei Lui aprinse!’ ²⁷ Căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici^(EN) de tot. ²⁸ Din pricina aceasta ţara^(EO) este în jale şi cerurile^(EP) sus sunt întunecate, căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta, şi nu-Mi pare rău^(EQ) de el, nu Mă voi întoarce. ²⁹ La vuietul călăreţilor şi arcaşilor, toate cetăţile fug; se ascund în păduri şi se suie pe stânci; toate cetăţile sunt părăsite, nu mai au locuitori. ³⁰ Şi tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cârmâz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îţi vei sulimeni^(ER) ochii, dar degeaba te vei înfrumuseţa: ibovnicii tăi^(ES) te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa. ³¹ Căci Eu aud nişte ţipete ca ale unei femei în chinurile naşterii, ţipete de durere ca la cea dintâi facere. Este glasul fiicei Sionului, care suspină şi întinde^(ET) mâinile zicând: «Nenorocita de mine! Mor din pricina ucigaşilor!»’

5 ‘Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, întrebaţi şi căutaţi^(EU) în pieţe, dacă se găseşte un om, dacă^(EV) este vreunul care să înfăptuiască ce este drept, care să se ţină de adevăr, şi voi ierta^(EW) Ierusalimul. ² Chiar când^(EX) zic: «Viu^(EY) este Domnul!» ei jură^(EZ) strâmb.’ ³ Doamne, nu văd ochii Tăi^(FA) adevărul? Tu-i loveşti^(FB), şi ei nu simt nimic; îi nimiceşti, şi nu vor să ia învăţătură; iau o înfăţişare mai tare decât stânca, nu vor^(FC) să se întoarcă la Tine. ⁴ Eu ziceam: ‘Numai cei mici sunt aşa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc^(FD) calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!’ ⁵ Mă voi duce deci la cei mari şi le voi vorbi, căci ei^(FE) cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor! Dar toţi au sfărâmat^(FF) jugul şi au rupt legăturile. ⁶ De aceea îi omoară leul^(FG) din pădure şi-i nimiceşte lupul^(FH) din pustie. Stă la pândă pardosul^(FI) înaintea cetăţilor lor; toţi cei ce vor ieşi din ele vor fi sfâşiaţi, căci fărădelegile lor sunt multe, abaterile lor s-au înmulţit! ⁷ ‘Cum să te iert? zice Domnul. Copiii tăi M-au părăsit şi jură^(FJ) pe dumnezei care^(FK) n-au fiinţă. Şi, după ce le-am primit^(FL) jurămintele, se dedau la preacurvie şi aleargă cu grămada în casa curvei! ⁸ Ca nişte cai^(FM) bine hrăniţi, care aleargă încoace şi încolo, fiecare nechează^(FN) după nevasta aproapelui său. ⁹ Să^(FO) nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu^(FP) pe un asemenea popor? ¹⁰ Suiţi-vă^(FQ) pe zidurile ei şi dărâmaţi, dar^(FR) nu nimiciţi de tot! Luaţi-i butucii aceştia, căci nu sunt ai Domnului! ¹¹ Căci casa^(FS) lui Israel şi casa lui Iuda Mi-au fost necredincioase, zice Domnul. ¹² Ei tăgăduiesc^(FT) pe Domnul şi zic: «Nu^(FU) este El! Şi nu^(FV) va veni nenorocirea peste noi; nu vom vedea nici sabia, nici foametea. ¹³ Prorocii sunt vânt, şi nu Dumnezeu vorbeşte în ei.» Aşa să li se facă şi lor!’ ¹⁴ De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată^(FW), Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta. ¹⁵ Iată, aduc de departe un neam împotriva voastră, casă a lui Israel, zice Domnul, un neam^(FX) tare, un neam^(FY) străvechi, un neam a cărui limbă n-o cunoşti şi ale cărui vorbe nu le pricepi. ¹⁶ Tolba lui cu săgeţi este ca un mormânt deschis; toţi sunt nişte viteji. ¹⁷ El îţi va mânca secerişul^(FZ) şi pâinea, îţi va mânca fiii şi fiicele, îţi va mânca oile şi boii, îţi va mânca via şi smochinul şi îţi va trece prin sabie cetăţile întărite, în care te încrezi. ¹⁸ Dar, şi în zilele acelea, zice Domnul, nu vă voi nimici^(GA) de tot. ¹⁹ Dacă veţi întreba atunci: «Pentru ce^(GB) ne-a făcut toate acestea Domnul, Dumnezeul nostru?» Aşa le vei răspunde: «După cum voi M-aţi părăsit^(GC) şi aţi slujit unor dumnezei străini în ţara voastră, tot aşa acum veţi sluji^(GD) unor străini într-o ţară care nu este a voastră!» ²⁰ Spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, vestiţi-l în Iuda şi ziceţi: ²¹ «Ascultaţi lucrul acesta, popor^(GE) fără minte şi fără inimă, care are ochi, şi nu vede, urechi, şi n-aude!» ²² Nu voiţi să vă temeţi^(GF) de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus mării^(GG) ca hotar nisipul, hotar veşnic, pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. ²³ Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală şi pleacă ²⁴ şi nu zic în inima lor: «Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie^(GH) la vreme, ploaie timpurie^(GI) şi târzie, şi ne păstrează^(GJ) săptămânile hotărâte pentru seceriş.» ²⁵ Din pricina nelegiuirilor voastre^(GK) n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi. ²⁶ Căci în poporul Meu sunt oameni răi; ei pândesc^(GL) ca păsărarul care întinde laţuri, întind curse şi prind oameni. ²⁷ Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi. ²⁸ Se îngraşă^(GM), lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina^(GN), pricina orfanului, ca să le meargă bine^(GO), nu fac dreptate celor lipsiţi. ²⁹ Să nu pedepsesc^(GP) Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor? ³⁰ Grozave lucruri, urâcioase^(GQ) lucruri se fac în ţară. ³¹ Prorocii prorocesc neadevăruri^(GR), preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac^(GS) aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?’

6 ‘Fugiţi, copii ai lui Beniamin, fugiţi din mijlocul Ierusalimului, sunaţi din trâmbiţă la Tecoa, ridicaţi un semn la Bet-Hacherem^(GT)! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire^(GU) şi un mare prăpăd. ² Pe frumoasa şi subţirica fiică a Sionului o nimicesc! ³ La ea vin păstorii cu turmele lor, îşi întind corturile^(GV) în jurul ei şi îşi paşte fiecare partea lui.’ ⁴ ‘Pregătiţi-vă^(GW) s-o bateţi! Haidem! Să ne suim ziua nămiaza^(GX) mare!… Vai de noi, căci ziua scade şi umbrele de seară se lungesc. ⁵ Haidem să ne suim noaptea! Şi să-i dărâmăm casele împărăteşti!’ ⁶ Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Tăiaţi copaci şi ridicaţi şanţuri împotriva Ierusalimului! Aceasta este cetatea care trebuie pedepsită, căci în mijlocul ei este numai apăsare. ⁷ Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână^(GY), aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie^(GZ) şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile. ⁸ Ia învăţătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez^(HA) de tine şi să fac din tine un pustiu, o ţară nelocuită!’ ⁹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Vor culege rămăşiţele lui Israel cum se culeg ciorchinii rămaşi dintr-o vie. Puneţi din nou mâna pe ea, ca şi culegătorul pe mlădiţe.’ ¹⁰ Cui să vorbesc şi pe cine să iau martor ca să m-asculte? Urechea lor^(HB) este netăiată împrejur şi nu sunt în stare să ia aminte. Iată^(HC), Cuvântul Domnului este o ocară pentru ei şi nu le place de el. ¹¹ Eu sunt aşa de plin^(HD) de mânia Domnului, că n-o pot opri. ‘Toarnă-o peste^(HE) copilul de pe uliţă şi peste adunările tinerilor. Căci şi bărbatul, şi nevasta vor fi prinşi, şi bătrânul, şi cel încărcat de zile. ¹² Casele^(HF) lor vor trece în stăpânirea altora, ogoarele şi nevestele lor, de asemenea, când Îmi voi întinde mâna asupra locuitorilor ţării, zice Domnul. ¹³ Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de^(HG) câştig; de la proroc până la preot, toţi înşală. ¹⁴ Leagă în chip uşuratic^(HH) rana fiicei poporului Meu, zicând^(HI): «Pace! Pace!» Şi totuşi nu este pace! ¹⁵ Sunt daţi de ruşine^(HJ), căci săvârşesc urâciuni, şi totuşi nu roşesc şi nu ştiu de ruşine. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad, vor fi răsturnaţi, când îi voi pedepsi’, zice Domnul. ¹⁶ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi^(HK), care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi^(HL) odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ ¹⁷ Am pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare aminte^(HM)!’ ¹⁸ ‘De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! ¹⁹ Ascultă^(HN) şi tu, pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul^(HO) gândurilor lui, căci n-au luat aminte la Cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea. ²⁰ Ce nevoie am^(HP) Eu de tămâia care vine din Seba^(HQ), de trestia mirositoare dintr-o ţară depărtată? Arderile^(HR) voastre de tot nu-Mi plac şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri.’ ²² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miazănoapte^(HS), un neam mare se ridică de la marginile pământului. ²³ Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca^(HT) marea; sunt călare pe cai şi gata de luptă, ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului! ²⁴ La vuietul apropierii lor, mâinile ni se slăbesc, ne apucă groaza^(HU), ca durerea unei femei care naşte.’ ²⁵ Nu ieşiţi în ogoare şi nu mergeţi pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmaşului, răspândind spaima de jur împrejur! ²⁶ Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac^(HV) şi tăvăleşte-te^(HW) în cenuşă, jeleşte-te^(HX) ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi. ²⁷ ‘Te pusesem de pază^(HY) peste poporul Meu, ca o cetăţuie, ca să le cunoşti şi să le cercetezi calea. ²⁸ Toţi sunt nişte^(HZ) răzvrătiţi, nişte bârfitori^(IA), aramă^(IB) şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. ²⁹ Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte.’ ³⁰ De aceea se vor numi argint^(IC) lepădat, căci Domnul i-a lepădat.”

Mustrări şi ameninţări

7 Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea^(ID) Domnului: ² „Şezi la poarta Casei Domnului, vesteşte acolo cuvântul acesta şi spune: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda care intraţi pe aceste porţi ca să vă închinaţi înaintea Domnului!’ ³ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Îndreptaţi-vă căile^(IE) şi faptele, şi vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta. ⁴ Nu vă hrăniţi^(IF) cu nădejdi înşelătoare, zicând: «Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!» ⁵ Căci numai dacă vă veţi îndrepta căile şi faptele, dacă veţi înfăptui dreptatea^(IG) unii faţă de alţii, ⁶ dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă, dacă nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi dacă nu veţi merge^(IH) după alţi dumnezei, spre nenorocirea voastră, ⁷ numai aşa^(II) vă voi lăsa să locuiţi în locul acesta, în ţara^(IJ) pe care am dat-o părinţilor voştri, din veşnicie în veşnicie. ⁸ Dar iată că voi vă hrăniţi^(IK) cu nădejdi înşelătoare^(IL), care nu slujesc la nimic. ⁹ Cum? Furaţi^(IM), ucideţi, preacurviţi, juraţi strâmb, aduceţi tămâie lui Baal, mergeţi după alţi dumnezei^(IN) pe care nu-i cunoaşteţi… ¹⁰ Şi apoi veniţi^(IO) să vă înfăţişaţi înaintea Mea, în Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu^(IP), şi ziceţi: «Suntem izbăviţi!», ca iarăşi să faceţi toate aceste urâciuni! ¹¹ Este Casa aceasta^(IQ), peste care este chemat Numele Meu, o peşteră^(IR) de tâlhari înaintea voastră? Eu Însumi văd lucrul acesta, zice Domnul! ¹² Duceţi-vă dar la locul^(IS) care-Mi fusese închinat la Silo, unde^(IT) pusesem să locuiască odinioară Numele Meu, şi vedeţi ce i-am făcut^(IU) din pricina răutăţii poporului Meu Israel! ¹³ Şi acum, fiindcă aţi făcut toate aceste fapte, zice Domnul, fiindcă v-am vorbit dis-de-dimineaţă^(IV), şi n-aţi ascultat, fiindcă v-am chemat^(IW), şi n-aţi răspuns, ¹⁴ voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneţi încrederea, şi locului pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo^(IX). ¹⁵ Şi vă voi lepăda de la Faţa Mea, cum^(IY) am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa^(IZ) lui Efraim!’ ¹⁶ Tu însă nu mijloci^(JA) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu stărui pe lângă Mine; căci^(JB) nu te voi asculta! ¹⁷ Nu vezi ce fac ei în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului? ¹⁸ Copiii^(JC) strâng lemne, părinţii aprind focul şi femeile frământă plămădeala ca să pregătească turte împărătesei cerului şi să toarne jertfe de băutură altor dumnezei^(JD), ca să Mă mânie. ¹⁹ Pe Mine Mă mânie ei^(JE) oare? zice Domnul. Nu, pe ei înşişi, spre ruşinea lor?’ ²⁰ De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‘Iată, mânia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe câmp şi peste roadele pământului, şi va arde, şi nu se va stinge.’ ²¹ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Adăugaţi^(JF) arderile voastre de tot la jertfele voastre şi mâncaţi-le carnea! ²² Căci n-am vorbit^(JG) nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nicio poruncă cu privire la arderi-de-tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului. ²³ Ci iată porunca pe care le-am dat-o: «Ascultaţi glasul^(JH) Meu, şi Eu voi fi^(JI) Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!» ²⁴ Dar^(JJ) ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat^(JK) sfaturile şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi^(JL) şi n-au mers înainte. ²⁵ Din ziua când au ieşit părinţii voştri din Egipt până în ziua de azi, v-am trimis^(JM) pe toţi slujitorii Mei, prorocii, i-am trimis în fiecare zi, de^(JN) dimineaţă. ²⁶ Dar ei nu M-au ascultat^(JO), n-au luat aminte, şi-au înţepenit^(JP) gâtul şi au făcut^(JQ) mai rău decât părinţii lor. ²⁷ Şi, chiar dacă le vei spune^(JR) toate aceste lucruri, tot nu te vor asculta şi, dacă vei striga la ei, nu-ţi vor răspunde. ²⁸ De aceea, spune-le: «Acesta este poporul care n-ascultă glasul Domnului, Dumnezeului său, şi care nu^(JS) vrea să ia învăţătură; s-a dus adevărul^(JT), a fugit din gura lor.» ²⁹ Acum, tunde-ţi^(JU) părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă şi îndepărtează neamul de oameni care I-a aţâţat urgia. ³⁰ Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea, zice Domnul, şi-au aşezat urâciunile^(JV) lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. ³¹ Au zidit şi locuri înalte la Tofet^(JW), în valea Ben-Hinom, ca să-şi ardă^(JX) în foc fiii şi fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem^(JY) şi nici nu-Mi trecuse prin minte. ³² De aceea, iată^(JZ), vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice Tofet şi valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului şi se vor îngropa^(KA) morţii la Tofet, din lipsă de loc. ³³ Trupurile moarte^(KB) ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului şi a fiarelor pământului, şi nimeni nu le va speria. ³⁴ Voi face astfel să înceteze^(KC) în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului strigătele de bucurie şi strigătele de veselie, cântecele mirelui şi cântecele miresei, căci ţara^(KD) va ajunge un pustiu!’

8 ‘În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraţilor lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor, oasele prorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului. ² Le vor întinde în faţa Soarelui, în faţa Lunii şi în faţa întregii oştiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit^(KE), pe care i-au urmat, pe care i-au căutat şi înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge^(KF), nici nu le vor mai îngropa, şi se vor face gunoi^(KG) pe pământ. ³ Toţi cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori mai degrabă moartea^(KH) decât viaţa, în toate locurile unde îi voi izgoni’, zice Domnul oştirilor. ⁴ Spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai scoală? Sau cine se abate fără să se întoarcă iarăşi?» ⁵ Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri^(KI), stăruie în înşelătorie^(KJ) şi nu vrea să se întoarcă^(KK) la Dumnezeu? ⁶ Căci Eu^(KL) sunt cu luare-aminte şi aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căieşte de răutatea lui şi nu zice: «Ce am făcut?» Ci toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă. ⁷ Chiar şi cocostârcul^(KM) îşi cunoaşte vremea pe ceruri; turtureaua^(KN), rândunica şi cocorul îşi păzesc vremea venirii lor, dar poporul Meu^(KO) nu cunoaşte Legea Domnului! ⁸ Cum puteţi voi să ziceţi: «Suntem înţelepţi şi Legea^(KP) Domnului este cu noi?» Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor. ⁹ Înţelepţii^(KQ) sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei? ¹⁰ De aceea, pe nevestele^(KR) lor le voi da altora şi ogoarele lor, altor stăpâni. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig^(KS) mârşav, de la proroc până la preot, toţi înşală! ¹¹ Leagă în chip uşuratic^(KT) rana fiicei poporului Meu, zicând: «Pace^(KU)! Pace!» Şi totuşi pace nu este. ¹² Vor fi daţi de ruşine^(KV), căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc şi nu ştiu de ruşine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul. ¹³ Vreau să isprăvesc cu ei, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie^(KW), nici smochine în smochin^(KX) şi frunzele se vor vesteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele’.” ¹⁴ „Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă^(KY) şi haidem în cetăţile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite^(KZ), pentru că am păcătuit împotriva Domnului. ¹⁵ Aşteptam^(LA) pacea, şi nu vine nimic mai bun; o vreme de vindecare, şi iată groaza!” ¹⁶ „Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan^(LB) şi de vuietul nechezatului lor^(LC) se cutremură toată ţara; vin, mănâncă ţara şi ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce o locuiesc. ¹⁷ ‘Căci iată că trimit între voi nişte şerpi, nişte basilici, împotriva cărora nu^(LD) este niciun descântec, şi vă vor muşca’ ”, zice Domnul. ¹⁸ „Aş vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine. ¹⁹ Iată, strigătele fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară^(LE) depărtată.” „Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este în ea împăratul ei?” „Pentru ce M-au mâniat^(LF) ei cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?” ²⁰ „Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” ²¹ „Sunt zdrobit^(LG) de durerea fiicei poporului meu, mă doare^(LH), m-apucă groaza. ²² Nu este niciun leac alinător^(LI) în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?”

9 „O, de mi-ar fi capul plin^(LJ) cu apă, de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, aş plânge zi şi noapte pe morţii fiicei poporului meu! ² O, dac-aş avea un han de călători în pustie, aş părăsi pe poporul meu şi m-aş depărta de el! Căci toţi sunt nişte preacurvari^(LK) şi o ceată de mişei.” ³ „Au limba întinsă^(LL) ca un arc şi aruncă minciuna, şi nu prin adevăr sunt ei puternici în ţară, căci merg din răutate în răutate şi nu^(LM) Mă cunosc, zice Domnul. ⁴ Fiecare să se păzească^(LN) de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu^(LO) bârfeli. ⁵ Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău. ⁶ Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul. ⁷ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Iată, îi voi topi^(LP) în cuptor şi îi voi încerca. Căci cum aş putea^(LQ) să mă port altfel cu fiica poporului Meu? ⁸ Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât^(LR) minciuni; cu gura vorbesc^(LS) aproapelui lor de pace, şi în fundul inimii îi întind curse. ⁹ Să nu-i pedepsesc^(LT) Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?” ¹⁰ „Munţii vreau să-i plâng şi să gem pentru ei, pentru câmpiile pustiite^(LU) vreau să fac o jelanie, căci sunt arse de tot şi nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor; păsările cerului şi dobitoacele^(LV) au fugit şi au pierit.” ¹¹ „Voi face şi Ierusalimul un morman^(LW) de pietre, o vizuină de şacali^(LX), şi cetăţile lui Iuda le voi preface într-un pustiu fără locuitori. ¹² Unde^(LY) este omul înţelept care să înţeleagă aceste lucruri? Să spună acela căruia i-a vorbit gura Domnului, pentru ce este nimicită ţara, arsă ca un pustiu pe unde nu mai trece nimeni?” ¹³ Domnul zice: „Pentru că au părăsit Legea Mea pe care le-o pusesem înainte; pentru că n-au ascultat glasul Meu şi nu l-au urmat, ¹⁴ ci au umblat^(LZ) după aplecările inimii lor şi au mers după Baali, cum i-au^(MA) învăţat părinţii lor.” ¹⁵ De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni^(MB) poporul acesta cu pelin^(MC) şi-i voi da să bea ape otrăvite. ¹⁶ Îi voi risipi^(MD) printre nişte neamuri pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi voi trimite^(ME) sabia în urma lor până-i voi nimici.” ¹⁷ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi şi chemaţi plângătoarele^(MF) să vină! Trimiteţi la femeile iscusite ca să vină! ¹⁸ Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră, ca să ne curgă lacrimile din^(MG) ochi şi să curgă apa din pleoapele noastre! ¹⁹ Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiţi! Cât de jalnic^(MH) suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!’ ” ²⁰ „Ascultaţi, femeilor, Cuvântul Domnului şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! ²¹ Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii^(MI) pe uliţă şi pe tineri în pieţe.” ²² Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul^(MJ) pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!’ ²³ Aşa vorbeşte Domnul: ‘Înţeleptul^(MK) să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. ²⁴ Ci^(ML) cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci^(MM) în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul. ²⁵ Iată, vin zilele, zice Domnul, când^(MN) voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima, ²⁶ pe egipteni, pe iudei, pe edomiţi, pe amoniţi, pe moabiţi, pe toţi cei ce îşi rad^(MO) colţurile bărbii, pe cei ce locuiesc în pustie, căci toate neamurile sunt netăiate împrejur şi toată casa lui Israel are inima^(MP) netăiată împrejur’.”

Idolii şi Domnul

10 „Ascultaţi Cuvântul pe care vi-l vorbeşte Domnul, casa lui Israel! ² Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu^(MQ) vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele. ³ Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte. Taie^(MR) un lemn din pădure; mâna meşterului îl lucrează cu securea; ⁴ îl împodobeşte cu argint şi aur, şi ei îl ţintuiesc^(MS) cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine. ⁵ Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi^[a](MT) şi nu^(MU) vorbesc; sunt duşi^(MV) de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun^(MW) rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.’ ” ⁶ „Niciunul nu este ca Tine^(MX), Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. ⁷ Cine^(MY) să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între^(MZ) toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. ⁸ Toţi, laolaltă, sunt proşti^(NA) şi fără minte, ştiinţa idolilor nu este decât deşertăciune, e lemn! ⁹ Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur^(NB) din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate^(NC) de meşteri iscusiţi. ¹⁰ Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu^(ND) viu şi un Împărat^(NE) veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.” ¹¹ „Aşa să le vorbiţi: ‘Dumnezeii^(NF) care n-au făcut nici cerurile, nici pământul vor pieri^(NG) de pe pământ şi de sub ceruri. ¹² Dar El a făcut^(NH) pământul prin puterea Lui, a întemeiat^(NI) lumea prin înţelepciunea Lui, a întins^(NJ) cerurile prin priceperea Lui. ¹³ La tunetul^(NK) Lui, urlă apele în ceruri; El ridică^(NL) norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui. ¹⁴ Atunci^(NM) se arată omul cât este de prost^(NN) cu ştiinţa lui şi orice argintar^(NO) rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii^(NP) lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei;