Add parallel Print Page Options

15 „Tu ştii tot(A), Doamne! Adu-ţi aminte de mine, nu mă uita, răzbună-mă(B) pe prigonitorii mei! Nu mă lua, după îndelunga Ta răbdare. Gândeşte-Te că sufăr ocara(C) din pricina Ta! 16 Când am primit cuvintele Tale, le-am(D) înghiţit; cuvintele(E) Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor! 17 N-am şezut în adunarea(F) celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte, căci mă umpluseşi de mânie.

Read full chapter