15 – Tu ştii totul, Doamne!
    Adu-Ţi aminte de mine şi ai grijă de mine!
        Răzbună-mă împotriva celor ce mă persecută!
Tu eşti îndelung răbdător – nu mă alunga!
    Tu ştii cât dispreţ sufăr pentru Tine!
16 Când am găsit cuvintele Tale, le-am mâncat.
    Cuvintele Tale au fost bucuria şi desfătarea inimii mele,
căci Numele Tău este chemat peste mine,
    Doamne, Dumnezeul Oştirilor!
17 N-am şezut niciodată în compania petrecăreţilor,
    ca să mă înveselesc cu ei.
Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine
    şi mă umpluseşi de indignare.

Read full chapter