Legământul călcat

11 Iată Cuvântul Domnului care a vorbit lui Ieremia din partea Domnului astfel: ² „Ascultaţi cuvintele acestui legământ şi spuneţi-le oamenilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului! ³ Zi-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Blestemat^(A) să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia ⁴ pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din^(B) cuptorul de fier, zicând: «Ascultaţi^(C) glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru», ⁵ atunci voi împlini jurământul^(D) pe care l-am făcut părinţilor voştri că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi’.” Şi eu am răspuns: „Amin, Doamne!” ⁶ Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ‘Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi^(E) împliniţi-le! ⁷ Căci am înştiinţat pe părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate^(F) dimineţile zicând: «Ascultaţi glasul Meu!» ⁸ Dar ei n-au^(G) ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat^(H) fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit’.” ⁹ Domnul mi-a zis: „Este o uneltire între bărbaţii lui Iuda şi între locuitorii Ierusalimului. ¹⁰ S-au întors la^(I) nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinţii lor. ¹¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi aduce peste ei nişte nenorociri din care nu vor putea să scape. Vor striga^(J) la Mine, dar nu-i voi asculta! ¹² Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme^(K) pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor. ¹³ Căci câte cetăţi^(L) ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţi are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!… ¹⁴ Tu însă nu mijloci^(M) pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor. ¹⁵ Ce ar putea^(N) să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri^(O) în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântă^(P) răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te^(Q) bucuri! ¹⁶ Măslin^(R) verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate. ¹⁷ Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit^(S), cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal’.” ¹⁸ „Domnul mi-a dat de ştire şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor. ¹⁹ Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele^(T) pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: ‘Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim^(U) din pământul^(V) celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.’ ²⁰ ‘O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi^(W) rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie îţi încredinţez pricina mea!’ ²¹ De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa^(X) şi zic: ‘Nu proroci^(Y) în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!’ ²² De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Iată, îi voi pedepsi; tinerii vor muri ucişi de sabie, iar fiii şi fiicele lor vor muri de foamete. ²³ Şi niciunul din ei nu va scăpa, căci voi aduce nenorocirea peste oamenii din Anatot în anul când îi voi^(Z) pedepsi’.”