¹¹ În vremea aceea, se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului: ‘Un vânt^(A) arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe grâul.

¹⁰ Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca^(A) ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit».’ ”

¹² Dar a fost smulsă cu mânie şi aruncată la pământ; vântul^(A) de răsărit i-a uscat roada; mlădiţele ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat şi le-a mâncat focul.

¹⁹ Vântul^(A) îi va strânge cu aripile lui şi vor fi daţi de ruşine^(B) cu altarele lor!