Iacov 2
Nouă Traducere În Limba Română
Prejudecăţile şi Legea împărătească
2 Fraţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos! 2 Căci dacă intră în adunarea[a] voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, 3 iar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“, 4 oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei[b] pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6 Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi? 8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“[c], bine faceţi. 9 Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea. 10 Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate. 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“[d] a spus şi: „Să nu ucizi!“[e]. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea! 12 Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii. 13 Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii.
Credinţa şi fapta
14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[f]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[g]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“[h]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.
Footnotes
- Iacov 2:2 Lit.: sinagoga, care înseamnă întrunire sau loc de adunare; în perioada NT, sinagoga iudaică era centrul comunităţii, locul public de rugăciune, de închinare şi de citire a Scripturilor, acolo unde existau cel puţin zece bărbaţi; termenul se referă în acest context la o adunare creştină
- Iacov 2:5 Împărăţia (lui Dumnezeu) reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în acelaşi timp o realitate prezentă şi o nădejde în viitor
- Iacov 2:8 Vezi Lev. 19:18
- Iacov 2:11 Vezi Ex. 20:14; Deut. 5:18
- Iacov 2:11 Vezi Ex. 20:13; Deut. 5:17
- Iacov 2:19 O aluzie la Deut. 6:4, unde se află mărturisirea de credinţă a lui Israel
- Iacov 2:20 Unele mss conţin: moartă
- Iacov 2:23 Vezi Gen. 15:6
Jacques 2
Louis Segond
2 Mes frères, que votre foi en notre glorieux Seigneur Jésus Christ soit exempte de toute acception de personnes.
2 Supposez, en effet, qu'il entre dans votre assemblée un homme avec un anneau d'or et un habit magnifique, et qu'il y entre aussi un pauvre misérablement vêtu;
3 si, tournant vos regards vers celui qui porte l'habit magnifique, vous lui dites: Toi, assieds-toi ici à cette place d'honneur! et si vous dites au pauvre: Toi, tiens-toi là debout! ou bien: Assieds-toi au-dessous de mon marche-pied,
4 ne faites vous pas en vous-mêmes une distinction, et ne jugez-vous pas sous l'inspiration de pensées mauvaises?
5 Écoutez, mes frères bien-aimés: Dieu n'a-t-il pas choisi les pauvres aux yeux du monde, pour qu'ils soient riches en la foi, et héritiers du royaume qu'il a promis à ceux qui l'aiment?
6 Et vous, vous avilissez le pauvre! Ne sont-ce pas les riches qui vous oppriment, et qui vous traînent devant les tribunaux?
7 Ne sont-ce pas eux qui outragent le beau nom que vous portez?
8 Si vous accomplissez la loi royale, selon l'Écriture: Tu aimeras ton prochain comme toi-même, vous faites bien.
9 Mais si vous faites acception de personnes, vous commettez un péché, vous êtes condamnés par la loi comme des transgresseurs.
10 Car quiconque observe toute la loi, mais pèche contre un seul commandement, devient coupable de tous.
11 En effet, celui qui a dit: Tu ne commettras point d'adultère, a dit aussi: Tu ne tueras point. Or, si tu ne commets point d'adultère, mais que tu commettes un meurtre, tu deviens transgresseur de la loi.
12 Parlez et agissez comme devant être jugés par une loi de liberté,
13 car le jugement est sans miséricorde pour qui n'a pas fait miséricorde. La miséricorde triomphe du jugement.
14 Mes frère, que sert-il à quelqu'un de dire qu'il a la foi, s'il n'a pas les oeuvres? La foi peut-elle le sauver?
15 Si un frère ou une soeur sont nus et manquent de la nourriture de chaque jour,
16 et que l'un d'entre vous leur dise: Allez en paix, chauffez-vous et vous rassasiez! et que vous ne leur donniez pas ce qui est nécessaire au corps, à quoi cela sert-il?
17 Il en est ainsi de la foi: si elle n'a pas les oeuvres, elle est morte en elle-même.
18 Mais quelqu'un dira: Toi, tu as la foi; et moi, j'ai les oeuvres. Montre-moi ta foi sans les oeuvres, et moi, je te montrerai la foi par mes oeuvres.
19 Tu crois qu'il y a un seul Dieu, tu fais bien; les démons le croient aussi, et ils tremblent.
20 Veux-tu savoir, ô homme vain, que la foi sans les oeuvres est inutile?
21 Abraham, notre père, ne fut-il pas justifié par les oeuvres, lorsqu'il offrit son fils Isaac sur l'autel?
22 Tu vois que la foi agissait avec ses oeuvres, et que par les oeuvres la foi fut rendue parfaite.
23 Ainsi s'accomplit ce que dit l'Écriture: Abraham crut à Dieu, et cela lui fut imputé à justice; et il fut appelé ami de Dieu.
24 Vous voyez que l'homme est justifié par les oeuvres, et non par la foi seulement.
25 Rahab la prostituée ne fut-elle pas également justifiée par les oeuvres, lorsqu'elle reçut les messagers et qu'elle les fit partir par un autre chemin?
26 Comme le corps sans âme est mort, de même la foi sans les oeuvres est morte.
Iacob 2
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
2 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând(A) la faţa omului(B). 2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare şi intră şi un sărac îmbrăcat prost 3 şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!” şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”, 4 nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele? 5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a(C) ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi(D) în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care(E) a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Şi voi(F) înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă(G) târăsc înaintea judecătoriilor? 7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi? 8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să(H) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi. 9 Dar, dacă aveţi(I) în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege, ca nişte călcători de lege. 10 Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face(J) vinovat de toate. 11 Căci Cel ce a zis: „Să(K) nu preacurveşti” a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii. 12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege(L) a slobozeniei: 13 căci judecata(M) este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila(N) biruieşte judecata. 14 Fraţii mei, ce-i(O) foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? 15 Dacă(P) un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele 16 şi unul dintre voi le(Q) zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17 Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. 18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi(R) eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” 19 Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi(S) dracii cred… şi se înfioară! 20 Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică? 21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte când(T) a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar? 22 Vezi că(U) credinţa lucra împreună cu faptele lui şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită. 23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a(V) crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”, şi el a fost numit „prietenul(W) lui Dumnezeu”. 24 Vedeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 Tot aşa, curva Rahav(X) n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale? 26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
Jacques 2
La Bible du Semeur
Riches et pauvres : la foi et les œuvres
2 Mes frères et sœurs, gardez-vous de toutes formes de favoritisme : c’est incompatible avec la foi en notre glorieux Seigneur Jésus-Christ. 2 Supposez, en effet, qu’un homme vêtu d’habits somptueux, portant une bague en or entre dans votre assemblée, et qu’entre aussi un pauvre en haillons. 3 Si, voyant l’homme somptueusement vêtu, vous vous empressez autour de lui et vous lui dites : « Veuillez vous asseoir ici, c’est une bonne place ! » tandis que vous dites au pauvre : « Tenez-vous là, debout, ou asseyez-vous par terre, à mes pieds », 4 ne faites-vous pas des différences parmi vous, et ne portez-vous pas des jugements fondés sur de mauvaises raisons ?
5 Ecoutez, mes chers frères et sœurs, Dieu n’a-t-il pas choisi ceux qui sont pauvres dans ce monde pour qu’ils soient riches dans la foi et qu’ils héritent du royaume qu’il a promis à ceux qui l’aiment ? 6 Et vous, vous méprisez le pauvre ? Ce sont pourtant les riches qui vous oppriment et qui vous traînent en justice devant les tribunaux ! 7 Ce sont encore eux qui outragent le beau nom que l’on a invoqué sur vous[a].
8 Si, au contraire, vous vous conformez à la loi du royaume de Dieu[b], telle qu’on la trouve dans l’Ecriture[c] : Tu aimeras ton prochain comme toi-même[d], alors vous agissez bien. 9 Mais si vous faites preuve de favoritisme, vous commettez un péché et vous voilà condamnés par la Loi, parce que vous lui désobéissez. 10 En effet, celui qui désobéit à un seul commandement de la Loi, même s’il obéit à tous les autres, se rend coupable à l’égard de toute la Loi. 11 Car celui qui a dit : Tu ne commettras pas d’adultère, a dit aussi : Tu ne commettras pas de meurtre[e]. Si donc, tout en évitant l’adultère, tu commets un meurtre, tu désobéis bel et bien à la Loi.
12 Parlez et agissez donc comme des personnes appelées à être jugées par la loi qui donne la liberté. 13 Dieu jugera sans pitié celui qui n’a témoigné aucune compassion aux autres ; mais la compassion triomphe du jugement.
14 Mes frères et sœurs, à quoi servirait-il à quelqu’un de dire qu’il a la foi s’il ne le démontre pas par ses actes ? Une telle foi peut-elle le sauver ?
15 Supposez qu’un frère ou une sœur manquent de vêtements et n’aient pas tous les jours assez à manger. 16 Et voilà que l’un de vous leur dit : « Au revoir, mes amis, portez-vous bien, restez au chaud et bon appétit », sans leur donner de quoi pourvoir aux besoins de leur corps, à quoi cela sert-il ? 17 Il en est ainsi de la foi : si elle reste seule, sans se traduire en actes, elle est morte[f]. 18 Mais quelqu’un dira : « L’un a la foi, l’autre les actes[g]. » Eh bien ! Montre-moi ta foi sans les actes, et je te montrerai ma foi par mes actes. 19 Tu crois qu’il y a un seul Dieu ? C’est bien. Mais les démons aussi le croient, et ils tremblent. 20 Insensé ! Veux-tu avoir la preuve que la foi sans les actes ne sert à rien[h] ? 21 Abraham, notre ancêtre, n’a-t-il pas été déclaré juste à cause de ses actes, lorsqu’il a offert son fils Isaac sur l’autel ? 22 Tu le vois, sa foi et ses actes agissaient ensemble et, grâce à ses actes, sa foi a atteint son plein épanouissement. 23 Ainsi s’accomplit ce que l’Ecriture déclare à son sujet : Abraham a eu confiance en Dieu, et Dieu, en portant sa foi à son crédit, l’a déclaré juste[i], et il l’a appelé son ami[j]. 24 Vous le voyez donc : on est déclaré juste devant Dieu à cause de ses actes, et pas uniquement à cause de sa foi. 25 Rahab, la prostituée, n’a-t-elle pas aussi été déclarée juste par Dieu à cause de ses actes, lorsqu’elle a donné asile aux envoyés israélites et les a aidés à s’échapper par un autre chemin[k] ? 26 Car comme le corps sans l’esprit est mort, la foi sans les actes est morte.
Footnotes
- 2.7 Lors du baptême. D’autres comprennent : le beau nom que Dieu vous a donné.
- 2.8 Autre traduction : la loi qui surpasse toute autre loi.
- 2.8 D’autres comprennent : si au contraire, en vous inspirant de cette parole de l’Ecriture : Tu aimeras ton prochain comme toi-même, vous accomplirez la loi du royaume de Dieu, vous faites bien.
- 2.8 Lv 19.18.
- 2.11 Ex 20.13-14 ; Dt 5.17-18.
- 2.17 Autre traduction : si elle ne se traduit pas en actes, elle est morte puisqu’elle n’est plus elle-même.
- 2.18 D’autres comprennent : toi (« faux » croyant), tu prétends avoir la foi ; et moi j’ai les œuvres. Eh bien, montre-moi… ou encore : toi (Jacques), tu prétends avoir la foi ; et moi j’ai les œuvres. Eh bien…
- 2.20 Certains manuscrits ont : morte.
- 2.23 Gn 15.6.
- 2.23 Es 41.8.
- 2.25 Voir Jos 2.1-21.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
La Bible Du Semeur (The Bible of the Sower) Copyright © 1992, 1999 by Biblica, Inc.®
Used by permission. All rights reserved worldwide.