Credinţa şi fapta

¹⁴ Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? ¹⁵ Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, ¹⁶ iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? ¹⁷ Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

¹⁸ Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! ¹⁹ Tu crezi că Dumnezeu este Unul^[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! ²⁰ Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică^[b]? ²¹ Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? ²² Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. ²³ Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“^[c]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. ²⁴ Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. ²⁵ În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? ²⁶ Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.