Iacob 1:2-12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

² Fraţii mei, să^(A) priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite^(B) încercări, ³ ca unii care ştiţi^(C) că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. ⁴ Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. ⁵ Dacă^(D) vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o^(E) ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi^(F) va fi dată. ⁶ Dar^(G) s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc, pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. ⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, ⁸ căci este un om^(H) nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. ⁹ Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. ¹⁰ Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci^(I) va trece ca floarea ierbii. ¹¹ Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere – aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui. ¹² Ferice^(J) de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa^(K) vieţii pe care^(L) a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.