⁸ Suntem încolţiţi^(A) în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; ⁹ prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos^(B), dar nu omorâţi. ¹⁰ Purtăm întotdeauna^(C) cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca^(D) şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. ¹¹ Căci noi cei vii totdeauna^(E) suntem daţi la moarte din pricina lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. ¹² Astfel că în noi lucrează moartea^(F), iar în voi, viaţa. ¹³ Însă fiindcă avem acelaşi^(G) duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut^(H), de aceea am vorbit!” şi noi credem şi de aceea vorbim. ¹⁴ Şi ştim că Cel^(I) ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. ¹⁵ Căci toate^(J) aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul^(K) mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

¹⁶ De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru^(L) se înnoieşte din zi în zi. ¹⁷ Căci întristările noastre uşoare^(M) de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. ¹⁸ Pentru că noi nu ne uităm^(N) la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

5 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru^(O) trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. ² Şi gemem^(P) în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, ³ negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi^(Q) nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. ⁴ Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi^(R) cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. ⁵ Şi Cel^(S) ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a^(T) dat arvuna Duhului. ⁶ Aşadar noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, ⁷ pentru că umblăm^(U) prin credinţă, nu prin vedere. ⁸ Da, suntem plini de încredere şi ne place^(V) mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. ⁹ De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. ¹⁰ Căci^(W) toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca^(X) fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Făptura cea nouă

¹¹ Ca unii care cunoaştem deci frica^(Y) de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu^(Z) ne cunoaşte bine şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre. ¹² Cu aceasta nu^(AA) ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă^(AB) cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu cu ce este în inimă. ¹³ În adevăr, dacă^(AC) ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. ¹⁴ Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit^(AD) pentru toţi, toţi deci au murit. ¹⁵ Şi El a murit pentru toţi, pentru ca^(AE) cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. ¹⁶ Aşa că^(AF), de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi^(AG) acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. ¹⁷ Căci, dacă este^(AH) cineva în Hristos, este o făptură^(AI)[a] nouă. Cele^(AJ) vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. ¹⁸ Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care^(AK) ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; ¹⁹ că adică, Dumnezeu^(AL) era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. ²⁰ Noi dar, suntem trimişi^(AM) împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum^(AN) Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! ²¹ Pe^(AO) Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El^(AP).

Râvna lui Pavel pentru slujba lui

6 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu^(AQ), vă^(AR) sfătuim să^(AS) faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. ² Căci El zice: „La^(AT) vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” ³ Noi^(AU) nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. ⁴ Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori^(AV) ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, ⁵ în^(AW) bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; ⁶ prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, ⁷ prin^(AX) cuvântul adevărului, prin puterea^(AY) lui Dumnezeu, prin armele^(AZ) de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; ⁸ în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar^(BA) că spunem adevărul; ⁹ ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca^(BB) unii care murim şi iată că trăim; ca^(BC) nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ¹⁰ ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

²⁴ De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci^(A) de lovituri fără una; ²⁵ de trei ori am fost bătut^(B) cu nuiele; o dată am fost împroşcat^(C) cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat^(D) corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. ²⁶ Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în^(E) primejdii din partea celor din neamul meu, în^(F) primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. ²⁷ În osteneli şi necazuri, în priveghiuri^(G) adesea, în foame^(H) şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! ²⁸ Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija^(I) pentru toate bisericile. ²⁹ Cine^(J) este slab şi să nu fiu şi eu slab? Cine cade în păcat şi eu să nu ard?