Er:

Ich betrete den Garten,
mein Mädchen, meine Braut.
Ich pflücke die Myrrhe
und ernte den Balsam.
Ich öffne die Wabe
und esse den Honig.
Ich trinke den Wein
und genieße die Milch.
Esst auch ihr, Freunde,
trinkt euren Wein!
Berauscht euch an der Liebe!

Suche in der Nacht

Sie:

Ich schlief, doch mein Herz war wach.
Da, es klopft! Mein Liebster kommt!

Er:

Mach auf, mein Mädchen, meine Freundin!
Mein Täubchen, meine Vollkommene, lass mich herein!
Mein Haar ist vom Tau der Nacht ganz durchnässt.

Sie:

Ich habe mein Kleid schon ausgezogen,
soll ich es deinetwegen wieder anziehn?
Meine Füße habe ich schon gewaschen,
ich würde sie nur wieder schmutzig machen.

Jetzt streckt er seine Hand
durch die Öffnung in der Tür.
Mein Herz schlägt bis zum Hals,
weil er in meiner Nähe ist.
Ich springe auf und will dem Liebsten öffnen;
meine Hände greifen nach dem Riegel,
sie sind voll von Myrrhenöl.
Schnell öffne ich die Tür für meinen Liebsten,
doch weg ist er, spurlos verschwunden.
Entsetzen packt mich: Er ist fortgegangen!
Ich suche ihn, doch ich kann ihn nirgends finden;
ich rufe laut nach ihm, doch er gibt keine Antwort.

Bei ihrem Rundgang greifen die Wächter mich auf.
Sie schlagen und verwunden mich,
ohne Mitleid reißen sie mir den Umhang weg.
Ihr Mädchen von Jerusalem,
ich beschwöre euch:
Wenn ihr meinen Liebsten findet, dann sagt ihm,
dass ich krank vor Liebe bin.

Die Mädchen:

Warum beschwörst du uns,
du schönste aller Frauen?
Was hat denn dein Liebster anderen voraus?
Was unterscheidet ihn von den anderen Männern?

Sie:

10 Mein Liebster strahlt vor Schönheit und Kraft[a],
unter Tausenden ist keiner so wie er!
11 Sein Gesicht schimmert wie Gold,
sein Haar ist rabenschwarz,
seine Locken erinnern an die Blütenrispen einer Dattelpalme.
12 Seine Augen sind von vollkommener Schönheit,
so wie Tauben, die in Milch baden
und aus vollen Bächen trinken.
13 Seine Wangen duften nach Balsamkräutern,
nach kostbaren Salben.
Seine Lippen leuchten wie rote Lilien,
sie sind mit Myrrhenöl benetzt.
14 Seine Arme sind wie Barren aus Gold,
mit Türkissteinen verziert.
Sein Leib gleicht einer Statue aus Elfenbein,
über und über mit Saphiren bedeckt.
15 Seine Beine sind Alabastersäulen,
die auf goldenen Sockeln stehn.
Eindrucksvoll wie der Libanon ist seine Gestalt,
stattlich wie mächtige Zedern.
16 Seine Küsse sind zärtlich,
alles an ihm ist begehrenswert.

So ist mein Liebster, mein Freund,
ihr Mädchen von Jerusalem.

Footnotes

  1. 5,10 Wörtlich: ist strahlend und rötlich. – Gemeint ist eine schöne, gesunde Hautfarbe.

Iubitul

Am venit în grădina mea, sora mea, mireasa mea;
    mi-am adunat smirna şi mirodeniile,
mi-am mâncat fagurul cu miere,
    mi-am băut vinul şi laptele.

Corul

Mâncaţi, prieteni, şi beţi!
    Îmbătaţi-vă de dragoste, iubiţilor!

Sulamita

Eu adormisem, însă inima îmi era trează.
    Am auzit astfel vocea iubitului meu care bătea la poartă:

Iubitul

„Deschide-mi, sora mea, draga mea,
    porumbiţa mea, desăvârşita mea!
Capul îmi este acoperit de rouă
    şi părul îmi este plin de umezeala nopţii.“

Sulamita

Tocmai mi-am scos tunica,
    iarăşi să mă îmbrac?
Tocmai mi-am spălat picioarele,
    iarăşi să mi le murdăresc?

    Iubitul meu şi-a întins mâna prin fereastră
    şi atunci inima mea a început să-l dorească.
M-am sculat să deschid iubitului meu;
    şi de pe mâna mea se prelingea smirnă,
iar de pe degetele mele picura smirnă
    pe mânerele uşii.
Am deschis iubitului meu ...
    dar iubitul meu se întorsese şi plecase.
        Sufletul meu se topea când vorbea.[a]
L-am căutat, dar nu l-am găsit.
    L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
M-au întâlnit santinelele
    care dădeau ocol cetăţii;
m-au lovit şi m-au rănit,
    mi-au luat voalul[b]
        cei ce păzesc zidurile.

Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
    dacă-l găsiţi pe iubitul meu,
ce-i veţi spune? ...
    Să-i spuneţi că sunt bolnavă de iubirea lui!

Corul

Ce are iubitul tău mai mult decât alţi iubiţi,
    cea mai frumoasă dintre femei?
Ce are iubitul tău mai mult decât alţii,
    pentru ca tu să ne conjuri astfel?

Sulamita

10 Iubitul meu este alb şi rumen,
    unic între zeci de mii!
11 Capul lui este aur curat;
    pletele lui sunt valuri,
        negre ca pana corbului!
12 Ochii lui sunt ca porumbeii
    de lângă izvoarele de apă,
scăldaţi în lapte
    şi aşezaţi ca rubinele!
13 Obrajii lui sunt ca straturile de mirodenii
    ce îşi răspândesc miresmele.
Buzele îi sunt crini
    din care se prelinge smirna.
14 Mâinile lui sunt inele de aur,
    decorate cu topaz.
Abdomenul îi este fildeş lustruit,
    încrustat cu safire[c].
15 Picioarele îi sunt stâlpi de alabastru
    aşezaţi pe piedestale de aur curat.
Înfăţişarea lui este ca Libanul,
    distins asemenea cedrilor.
16 Cerul gurii lui îi este atât de dulce
    şi întreaga lui fiinţă este atât de fermecătoare!
Aşa este iubitul meu, aşa este dragul meu,
    fiice ale Ierusalimului!

Footnotes

  1. Cântarea Cântărilor 5:6 Sau: Sufletul meu se topea când el se îndepărta.
  2. Cântarea Cântărilor 5:7 Sau: mantia
  3. Cântarea Cântărilor 5:14 Sau: lapislazuli