Evrei 1-2

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri^(A) şi în multe chipuri, Dumnezeu, ² la sfârşitul^(B) acestor zile, ne-a vorbit^(C) prin Fiul, pe^(D) care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin^(E) care a făcut şi veacurile. ³ El, care^(F) este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine^(G) toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut^(H) curăţirea păcatelor şi a şezut^(I) la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ⁴ ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a^(J) moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. ⁵ Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul^(K) Meu, astăzi Te-am născut?” şi iarăşi: „Eu^(L) Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” ⁶ Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut^(M), zice: „Toţi^(N) îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” ⁷ Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face^(O) îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”, ⁸ pe când Fiului I-a zis: „Scaunul^(P) Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. ⁹ Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a^(Q) uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” ¹⁰ Şi iarăşi: „La^(R) început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. ¹¹ Ele^(S) vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; ¹² le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” ¹³ Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi^(T) la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”? ¹⁴ Nu sunt oare^(U) toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni^(V) mântuirea?

2 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. ² Căci, dacă Cuvântul vestit^(W) prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice^(X) abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, ³ cum^(Y) vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care^(Z), după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a^(AA) fost adeverită de cei ce au auzit-o, ⁴ în timp ce Dumnezeu întărea^(AB) mărturia lor cu^(AC) semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite^(AD) după^(AE) voia Sa! ⁵ În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea^(AF) viitoare despre care vorbim. ⁶ Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce^(AG) este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? ⁷ L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, ⁸ toate^(AH) le-ai supus sub picioarele lui.”

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu^(AI) vedem că toate îi sunt supuse. ⁹ Dar pe Acela^(AJ) care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat^(AK) cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru^(AL) toţi. ¹⁰ Se cuvenea, în adevăr^(AM), ca Acela pentru^(AN) care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească^(AO), prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii^(AP) lor. ¹¹ Căci Cel^(AQ) ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt^(AR) dintr-unul. De aceea, Lui nu-I^(AS) este ruşine să-i numească „fraţi”, ¹² când zice: „Voi vesti^(AT) Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda^(AU) în mijlocul adunării”. ¹³ Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El”. Şi în alt loc: „Iată-Mă^(AV), Eu şi copiii pe care^(AW) Mi i-a dat Dumnezeu!” ¹⁴ Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi^(AX) El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca^(AY), prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, ¹⁵ şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii^(AZ), erau supuşi robiei toată viaţa lor. ¹⁶ Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. ¹⁷ Prin urmare, a trebuit să Se asemene^(BA) fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos^(BB) şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. ¹⁸ Şi^(BC) prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.