Fiul, superior îngerilor

În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi, devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.

Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:

„Tu eşti Fiul Meu!
    Astăzi Te-am născut!“[a]?

Şi, din nou:

„Eu voi fi Tatăl Lui,
    iar El va fi Fiul Meu.“[b]

Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[c], spune:

„Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[d]

Iar despre îngeri spune:

„Din vânturi El Îşi face îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.“[e]

Însă despre Fiul zice:

„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci,
    iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
    de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
        cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“[f]

10 Şi:

„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt
    şi vor fi schimbate ca pe o haină.
Tu însă rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“[g]

13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:

„Şezi la dreapta Mea
    până voi face din duşmanii Tăi
    aşternut al picioarelor Tale!“[h]?

14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?

O mântuire atât de mare

De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi de la ele. Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare abatere şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă, cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul şi ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit, în timp ce Dumnezeu Îşi întărea mărturia prin semne şi diferite minuni şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Lui.

Isus, făcut asemenea fraţilor Săi

Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând:

„Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
    şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
Totuşi, Tu l-ai făcut cu puţin[i] mai prejos decât pe îngeri
    şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste;
i-ai pus totul sub picioare.“[j]

Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă şi onoare datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.

10 Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, 12 spunând:

„Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei;
    Te voi lăuda în mijlocul adunării!“[k]

13 De asemenea, El spune:

„Îmi voi pune încrederea în El!“[l]

Şi, din nou, El spune:

„Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“[m]

14 Aşadar, întrucât copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, care este diavolul[n], 15 şi să-i elibereze pe cei care toată viaţa lor erau ţinuţi în sclavie prin frica de moarte. 16 Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute[o] sămânţa[p] lui Avraam. 17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. 18 Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.

Notas al pie

  1. Evrei 1:5 Vezi Ps. 2:7
  2. Evrei 1:5 Vezi 2 Sa 7:14; 1 Cron. 17:13
  3. Evrei 1:6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus întâiul născut, fie întâiul în rang, acelaşi termen grecesc fiind folosit în LXX, Ps. 88:28 (89:27 în versiunea aceasta, precum şi în altele) cu acest sens: Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Aşadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naştere la) s-a pierdut. Aici accentul este pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creaţie
  4. Evrei 1:6 Vezi LXX, Deut. 32:43
  5. Evrei 1:7 Vezi Ps. 104:4
  6. Evrei 1:9 Vezi Ps. 45:6,7
  7. Evrei 1:12 Vezi Ps. 102:25-27
  8. Evrei 1:13 Vezi Ps. 110:1
  9. Evrei 2:7 Sau: pentru puţină vreme, şi în v. 9
  10. Evrei 2:8 Vezi Ps. 8:4-6
  11. Evrei 2:12 Vezi Ps. 22:22
  12. Evrei 2:13 Vezi Is. 8:17
  13. Evrei 2:13 Vezi Is. 8:18
  14. Evrei 2:14 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  15. Evrei 2:16 Sau: că El nu de îngeri este preocupat, ci de
  16. Evrei 2:16 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca, în cele mai multe cazuri, termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri(A) şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul(B) acestor zile, ne-a vorbit(C) prin Fiul, pe(D) care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin(E) care a făcut şi veacurile. El, care(F) este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine(G) toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut(H) curăţirea păcatelor şi a şezut(I) la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a(J) moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul(K) Meu, astăzi Te-am născut?” şi iarăşi: „Eu(L) Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut(M), zice: „Toţi(N) îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face(O) îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”, pe când Fiului I-a zis: „Scaunul(P) Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a(Q) uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” 10 Şi iarăşi: „La(R) început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. 11 Ele(S) vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; 12 le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” 13 Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi(T) la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”? 14 Nu sunt oare(U) toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni(V) mântuirea?

De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit(W) prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice(X) abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum(Y) vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care(Z), după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a(AA) fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea(AB) mărturia lor cu(AC) semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite(AD) după(AE) voia Sa! În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea(AF) viitoare despre care vorbim. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce(AG) este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, toate(AH) le-ai supus sub picioarele lui.”

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu(AI) vedem că toate îi sunt supuse. Dar pe Acela(AJ) care a fost făcut pentru „puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat(AK) cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru(AL) toţi. 10 Se cuvenea, în adevăr(AM), ca Acela pentru(AN) care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească(AO), prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii(AP) lor. 11 Căci Cel(AQ) ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt(AR) dintr-unul. De aceea, Lui nu-I(AS) este ruşine să-i numească „fraţi”, 12 când zice: „Voi vesti(AT) Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda(AU) în mijlocul adunării”. 13 Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El”. Şi în alt loc: „Iată-Mă(AV), Eu şi copiii pe care(AW) Mi i-a dat Dumnezeu!” 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi(AX) El Însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca(AY), prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe Diavolul, 15 şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii(AZ), erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16 Căci, negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene(BA) fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos(BB) şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. 18 Şi(BC) prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.