1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri^(A) şi în multe chipuri, Dumnezeu, ² la sfârşitul^(B) acestor zile, ne-a vorbit^(C) prin Fiul, pe^(D) care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin^(E) care a făcut şi veacurile. ³ El, care^(F) este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine^(G) toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut^(H) curăţirea păcatelor şi a şezut^(I) la dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ⁴ ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a^(J) moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor. ⁵ Căci căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul^(K) Meu, astăzi Te-am născut?” şi iarăşi: „Eu^(L) Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?” ⁶ Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut^(M), zice: „Toţi^(N) îngerii lui Dumnezeu să I se închine!” ⁷ Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face^(O) îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”, ⁸ pe când Fiului I-a zis: „Scaunul^(P) Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate. ⁹ Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a^(Q) uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” ¹⁰ Şi iarăşi: „La^(R) început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. ¹¹ Ele^(S) vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină; ¹² le vei face sul ca pe o manta şi vor fi schimbate, dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” ¹³ Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi^(T) la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”? ¹⁴ Nu sunt oare^(U) toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni^(V) mântuirea?