Într-adevăr, vinul[a] îl înşală;
    este un om mândru şi niciodată mulţumit[b];
el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor[c]
    şi este nesăţios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
    şi adună la sine toate popoarele.

Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se:

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? –
    şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii[d]!
Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat[e]?
    Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
        Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.

Read full chapter

Footnotes

  1. Habacuc 2:5 TM; Q: bogăţia
  2. Habacuc 2:5 Sau: înşală; / cel mândru nu va supravieţui
  3. Habacuc 2:5 Ebr.: Şeol
  4. Habacuc 2:6 Sau: şi de cel ce se împovărează cu datorii!
  5. Habacuc 2:7 În ideea că Babilonul este acum el însuşi dator celor pe care i-a jefuit; sau: cei pe care i-ai împrumutat