Habacuc 2:4-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁴ Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit^(A) va trăi prin credinţa lui. ⁵ Ca şi cel beat şi semeţ, cel mândru nu stă liniştit, ci îşi lărgeşte gura ca Locuinţa morţilor^(B), este nesăţios ca moartea, aşa că pe toate neamurile vrea să le strângă la el şi toate popoarele le trage la el. ⁶ Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs şi de^(C) pomină? Se va zice: ‘Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?’