Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc.

Prima plângere a profetului

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor
    şi Tu nu vei asculta?
Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“
    şi Tu nu vei izbăvi?
De ce mă faci să privesc nedreptatea?
    De ce trebuie să mă uit[a] la necaz?
Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea;
    peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.
De aceea Legea este fără putere
    şi dreptatea nu se vede niciodată.
Căci cel rău îl împresoară[b] pe cel drept
    şi astfel dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
Iată, îi voi ridica pe caldeeni[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate![d]
Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
    toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
10 Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ[f] lângă ea şi o cucereşte.
11 Apoi trece ca vântul şi merge mai departe[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

A doua plângere a profetului

12 – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
13 Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
14 L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
15 Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
16 De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
17 Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?

Voi sta la locul meu de strajă
    şi mă voi aşeza în turnul cetăţuii.
Voi veghea ca să văd ce-mi va spune Domnul
    şi ce-mi va răspunde cu privire la plângerea mea[i].

Răspunsul Domnului

Domnul mi-a răspuns, zicându-mi:

– Scrie viziunea,
    graveaz-o clar pe tăbliţe,
        pentru ca un herald să poată alerga cu ea[j]!
Căci este o viziune care încă aşteaptă vremea împlinirii!
    Ea mărturiseşte despre sfârşit şi nu va minţi!
Dacă ţi se pare că întârzie, aşteapt-o,
    căci[k] va veni cu siguranţă şi nu va întârzia!

Iată, s-a îngâmfat![l]
    Nu-i este neprihănit sufletul în el;
        însă cel drept va trăi prin credinţa[m] lui.
Într-adevăr, vinul[n] îl înşală;
    este un om mândru şi niciodată mulţumit[o];
el îşi măreşte pofta ca Locuinţa Morţilor[p]
    şi este nesăţios ca moartea,
atunci când strânge la sine toate neamurile
    şi adună la sine toate popoarele.

Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, zicale, satire şi ghicitori, zicându-se:

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui – dar oare până când? –
    şi de cel ce se îmbogăţeşte cu lucruri luate drept garanţii[q]!
Oare nu se vor ridica dintr-odată cei ce te-au împrumutat[r]?
    Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?
        Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.
Fiindcă ai jefuit multe neamuri,
    toate popoarele care vor rămâne te vor jefui!
Căci ai vărsat sângele oamenilor
    şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
        împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

Vai de cel ce strânge câştiguri necinstite pentru casa lui,
    ca să-şi aşeze apoi cuibul într-un loc înalt
        şi să scape din mâna nenorocirii!
10 Ţi-ai plănuit, de fapt, ruşinea casei tale;
    retezând o mulţime de popoare,
        sufletul tău a păcătuit.[s]
11 Căci piatra din zid va striga,
    iar grinda dintre căpriorii casei îi va răspunde!

12 Vai de cel ce zideşte o cetate cu sânge
    şi întemeiază un oraş prin nedreptate!
13 Să nu fie oare de la Domnul Oştirilor[t]
    faptul că popoarele se trudesc doar pentru a hrăni focul
        şi neamurile se ostenesc pentru nimic?
14 Căci pământul va fi umplut de cunoştinţa slavei Domnului,
    aşa cum apele acoperă fundul mării.

15 Vai de cel ce dă semenului său să bea,
    de cel care-şi deşartă burduful până-l îmbată[u],
        ca să-i vadă goliciunea!
16 Te vei sătura de ruşine, în loc de slavă!
    Acum bea şi tu şi clatină-te[v]!
Îţi va veni şi ţie rândul să iei cupa din dreapta Domnului
    şi va veni ruşinea şi peste slava ta!
17 Căci violenţa faţă de Liban se va întoarce[w] împotriva ta,
    şi nimicirea fiarelor te va îngrozi[x]
din pricină că ai vărsat sângele oamenilor
    şi ai săvârşit violenţă pe pământ,
        împotriva cetăţilor şi împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele!

18 La ce foloseşte un idol, pe care l-a cioplit făuritorul?
    La ce ajută un chip turnat, care învaţă minciuni?
Făuritorul se încrede în propria lui lucrare,
    deşi ceea ce a făcut sunt doar nişte idoli muţi.
19 Vai de cel ce zice lemnului: «Trezeşte-te!»
    sau pietrei mute: «Scoală-te!»
        Poate ea să dea învăţătură?
Iată că este acoperită cu aur şi argint,
    dar nu este nici o suflare în ea!
20 Domnul însă este în Templul Său cel sfânt!
    Tot pământul să tacă înaintea Lui!“

Footnotes

  1. Habacuc 1:3 Siriacă, Tg.; TM: nedreptatea? / Cum poţi privi (sau: tolera); sau: nedreptatea / şi să mă uit
  2. Habacuc 1:4 Sau: îl biruie
  3. Habacuc 1:6 babilonieni
  4. Habacuc 1:7 Lit.: înfricoşător; / judecata şi demnitatea lui provin numai de la el însuşi
  5. Habacuc 1:9 Sensul termenului ebraic este nesigur
  6. Habacuc 1:10 Sau: face o rampă din pământ, tehnică militară, folosită de către asediatori
  7. Habacuc 1:11 Posibil: şi depăşeşte limita
  8. Habacuc 1:12 O tradiţie scribală antică: nu vei muri (sau: eşti nemuritor); unele traduceri moderne preferă această variantă
  9. Habacuc 2:1 Sau: şi ce voi răspunde când voi fi mustrat.
  10. Habacuc 2:2 Lit.: pentru ca cel care o citeşte să fugă; sau: tăbliţe, / ca să se poată citi uşor!
  11. Habacuc 2:3 Sau: aşteaptă-L, / căci El
  12. Habacuc 2:4 Sau: Priveşte la cel îngâmfat!
  13. Habacuc 2:4 Sau: credincioşia
  14. Habacuc 2:5 TM; Q: bogăţia
  15. Habacuc 2:5 Sau: înşală; / cel mândru nu va supravieţui
  16. Habacuc 2:5 Ebr.: Şeol
  17. Habacuc 2:6 Sau: şi de cel ce se împovărează cu datorii!
  18. Habacuc 2:7 În ideea că Babilonul este acum el însuşi dator celor pe care i-a jefuit; sau: cei pe care i-ai împrumutat
  19. Habacuc 2:10 Sau: tale, / nimicind o mulţime de popoare / şi păcătuind în (sau: împotriva) sufletul tău.
  20. Habacuc 2:13 Ebr.: YHWH Ţevaot. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers
  21. Habacuc 2:15 Sau: Vai de tine, care-i dai semenului tău să bea! / Îi torni mânia ta (sau: otrava ta) până-l îmbeţi; sau: Vai de tine, care-i dai semenului tău să bea / din vasul mâniei tale, până-l îmbeţi
  22. Habacuc 2:16 Q, Aquila, VUL, Siriacă (vezi şi LXX); TM: şi arată-ţi prepuţul
  23. Habacuc 2:17 Lit.: te va acoperi; cf. Is. 14:8, babilonienii au distrus pădurile Libanului, folosind foarte mult lemn de cedru în construirea palatelor şi a templelor. În urma distrugerii Babilonului, aceste lemne îi vor acoperi
  24. Habacuc 2:17 Probabil cu referire la expediţiile de vânătoare; ideea care se desprinde este că babilonienii au distrus orice formă de viaţă