Iosif se face cunoscut fraţilor săi

45 Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Şi a strigat: „Scoateţi afară pe toată lumea.” Şi n-a mai rămas nimeni cu Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. ² A izbucnit într-un plâns aşa de tare, că l-au auzit egiptenii şi casa lui Faraon. ³ Iosif a zis fraţilor săi: „Eu^(A) sunt Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?” Dar fraţii lui nu i-au putut răspunde, aşa de încremeniţi rămăseseră înaintea lui. ⁴ Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care^(B) l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. ⁵ Acum, nu vă întristaţi^(C) şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. ⁶ Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în ţară şi încă cinci ani nu va fi nici arătură, nici seceriş. ⁷ Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânţa vie în ţară şi ca să vă păstreze viaţa printr-o mare izbăvire. ⁸ Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut ca un tată^(D) al lui Faraon, stăpân peste toată casa lui şi cârmuitorul întregii ţări a Egiptului. ⁹ Grăbiţi-vă de vă suiţi la tatăl meu şi spuneţi-i: ‘Aşa a vorbit fiul tău Iosif: «Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul; pogoară-te la mine şi nu zăbovi! ¹⁰ Vei locui^(E) în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, oile tale şi boii tăi şi tot ce este al tău. ¹¹ Acolo te voi hrăni, căci vor mai fi încă cinci ani de foamete, şi astfel nu vei pieri tu, casa ta şi tot ce este al tău».’ ¹² Voi vedeţi cu ochii voştri şi fratele meu Beniamin vede cu ochii lui că eu însumi vă vorbesc^(F). ¹³ Istorisiţi tatălui meu toată slava pe care o am în Egipt şi tot ce aţi văzut şi aduceţi^(G) aici cât mai curând pe tatăl meu.” ¹⁴ El s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin şi a plâns, şi Beniamin a plâns şi el de gâtul lui. ¹⁵ A îmbrăţişat, de asemenea, pe toţi fraţii lui, plângând. După aceea, fraţii lui au stat de vorbă cu el.

Întoarcerea fiilor lui Iacov la tatăl lor

¹⁶ S-a răspândit vestea în casa lui Faraon că au venit fraţii lui Iosif; lucrul acesta a plăcut lui Faraon şi slujitorilor lui. ¹⁷ Faraon a zis lui Iosif: „Spune fraţilor tăi: ‘Iată ce să faceţi: Încărcaţi-vă dobitoacele şi plecaţi în ţara Canaanului, ¹⁸ luaţi pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine. Eu vă voi da ce este mai bun în ţara Egiptului şi veţi mânca grăsimea^(H) ţării.’ ¹⁹ Ai poruncă să le spui: ‘Aşa să faceţi! Luaţi-vă din ţara Egiptului care pentru pruncii voştri şi pentru nevestele voastre; aduceţi pe tatăl vostru şi veniţi. ²⁰ Să nu vă pară rău de ceea ce veţi lăsa, căci tot ce este mai bun în ţara Egiptului va fi pentru voi’.” ²¹ Fiii lui Israel au făcut aşa. Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon; le-a dat şi merinde pentru drum. ²² Le-a dat la toţi haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de sicli de argint şi cinci haine de schimb^(I). ²³ Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcaţi cu ce era mai bun în Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu grâu, pâine şi merinde, pentru ca să aibă pe drum. ²⁴ Apoi a dat drumul fraţilor săi, care au plecat, şi le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum.” ²⁵ Ei au ieşit din Egipt şi au ajuns în ţara Canaanului, la tatăl lor Iacov. ²⁶ Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. ²⁷ Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. ²⁸ Şi Israel a zis: „Destul! Fiul meu Iosif tot mai trăieşte! Vreau să mă duc să-l văd înainte de moarte.”