Geneza 42-44

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Fraţii lui Iosif

42 Când a auzit Iacov^(A) că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” ² Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim^(B) şi să nu murim.” ³ Zece fraţi ai lui Iosif s-au pogorât în Egipt ca să cumpere grâu. ⁴ Iacov n-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, de teamă să^(C) nu i se întâmple vreo nenorocire. ⁵ Fiii lui Israel au venit să cumpere şi ei grâu, împreună cu cei ce veneau pentru acelaşi lucru, căci în Canaan^(D) era foamete.

Întâia călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

⁶ Iosif era mai-mare în ţară; el vindea grâu la tot poporul din ţară^(E). Fraţii lui Iosif au venit şi s-au aruncat^(F) cu faţa la pământ înaintea lui. ⁷ Iosif, cum a văzut pe fraţii săi, i-a cunoscut, dar s-a făcut că le este străin, le-a vorbit aspru şi le-a zis: „De unde veniţi?” Ei au răspuns: „Venim din ţara Canaan ca să cumpărăm merinde.” ⁸ Iosif a cunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au cunoscut. ⁹ Iosif şi-a adus aminte^(G) de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi iscoade; aţi venit numai ca să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” ¹⁰ Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, robii tăi au venit să cumpere hrană. ¹¹ Noi toţi suntem fiii aceluiaşi om; suntem oameni de treabă, robii tăi nu sunt iscoade.” ¹² El le-a zis: „Ba nu, aţi venit să cercetaţi locurile slabe ale ţării.” ¹³ Ei au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece fraţi, fii ai aceluiaşi om, din ţara Canaan, şi, iată, cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este^(H) în viaţă.” ¹⁴ Iosif le-a zis: „V-am spus că sunteţi iscoade. ¹⁵ Iată cum veţi fi încercaţi. Pe viaţa^(I) lui Faraon că nu veţi ieşi de aici până nu va veni fratele vostru cel tânăr! ¹⁶ Trimiteţi pe unul din voi să aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi la opreală. Cuvintele voastre vor fi puse astfel la încercare şi voi şti dacă adevărul este cu voi sau nu; altfel, pe viaţa lui Faraon că sunteţi nişte iscoade.” ¹⁷ Şi i-a aruncat pe toţi trei zile în temniţă. ¹⁸ A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi lucrul acesta, şi veţi trăi. Eu^(J) mă tem de Dumnezeu! ¹⁹ Dacă sunteţi oameni de treabă, să rămână unul din fraţii voştri închis în temniţa voastră, iar ceilalţi plecaţi, luaţi grâu ca să vă hrăniţi familiile ²⁰ şi aduceţi-mi^(K) pe fratele vostru cel tânăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare şi să scăpaţi de moarte.” Şi aşa au făcut. ²¹ Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi^(L) faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea^(M) vine peste noi necazul acesta.” ²² Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam^(N) eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere^(O) socoteală pentru sângele lui.” ²³ Ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, căci vorbea cu ei printr-un tălmaci. ²⁴ Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plângă. În urmă s-a întors şi le-a vorbit, apoi a luat dintre ei pe Simeon şi a pus să-l lege cu lanţuri în faţa lor.

Întoarcerea fraţilor lui Iosif

²⁵ Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui şi să li se dea merinde pentru drum. Şi aşa^(P) s-a făcut. ²⁶ Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat. ²⁷ Unul^(Q) dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului în locul unde au rămas peste noapte. A văzut argintul la gura sacului ²⁸ şi a zis fraţilor săi: „Argintul meu mi s-a dat înapoi şi iată-l în sacul meu.” Atunci li s-a tăiat inima şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” ²⁹ S-au întors la tatăl lor Iacov, în ţara Canaan, şi i-au istorisit tot ce li se întâmplase. Ei au zis: ³⁰ „Omul acela, care este domnul ţării, ne-a vorbit^(R) aspru şi ne-a luat drept iscoade. ³¹ Noi i-am spus: ‘Suntem oameni de treabă, nu suntem iscoade. ³² Suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, şi cel mai tânăr este azi cu tatăl nostru în ţara Canaan.’ ³³ Şi omul acela, care este domnul ţării, ne-a zis: ‘Iată cum^(S) voi cunoaşte dacă sunteţi oameni de treabă. Lăsaţi la mine pe unul din fraţii voştri, luaţi merinde pentru familiile voastre, plecaţi ³⁴ şi aduceţi-mi pe fratele vostru cel tânăr. Voi şti astfel că nu sunteţi iscoade, ci sunteţi oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să străbateţi^(T) ţara în voie’.” ³⁵ Când şi-au golit sacii, iată că legătura^(U) cu argintul fiecăruia era în sacul lui. Ei şi tatăl lor au văzut legăturile cu argintul şi s-au temut. ³⁶ Tatăl lor Iacov le-a zis: „Voi mă lipsiţi^(V) de copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este şi voiţi să luaţi şi pe Beniamin. Toate acestea pe mine mă lovesc!” ³⁷ Ruben a zis tatălui său: „Să-mi omori pe amândoi fiii mei dacă nu-ţi voi aduce înapoi pe Beniamin; dă-l în mâna mea şi ţi-l voi aduce înapoi.” ³⁸ Iacov a zis: „Fiul meu nu se poate pogorî împreună cu voi; căci fratele^(W) lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire^(X) în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi pogorî perii mei cei albi^(Y) în Locuinţa morţilor.”

A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt

43 Foametea bântuia greu în ţară. ² Când au isprăvit de mâncat grâul pe care-l aduseseră din Egipt, Iacov a zis fiilor săi: „Duceţi-vă iarăşi şi cumpăraţi-ne ceva merinde.” ³ Iuda i-a răspuns: „Omul acela ne-a spus curat: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru^(Z) nu va fi cu voi.’ ⁴ Dacă vrei deci să trimiţi pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî şi-ţi vom cumpăra merinde. ⁵ Dar, dacă nu vrei să-l trimiţi, nu ne vom pogorî, căci omul acela ne-a spus: ‘Să nu-mi mai vedeţi faţa dacă fratele vostru nu va fi cu voi!’ ” ⁶ Israel a zis atunci: „Pentru ce mi-aţi făcut un astfel de rău şi aţi spus omului aceluia că mai aveţi un frate?” ⁷ Ei au răspuns: „Omul acela ne-a întrebat despre noi şi familia noastră şi a zis: ‘Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?’ Şi noi am răspuns la întrebările acestea. Puteam noi să ştim că are să zică: ‘Aduceţi pe fratele vostru?’ ” ⁸ Iuda a zis tatălui său Israel: „Trimite copilul cu mine, ca să ne sculăm şi să plecăm, şi vom trăi şi nu vom muri, noi, tu şi copiii noştri. ⁹ Răspund eu pentru el; ai să-l ceri înapoi din mâna mea. Dacă^(AA) nu-l voi aduce înapoi la tine şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, vinovat să fiu faţă de tine pentru totdeauna. ¹⁰ Căci, dacă n-am mai fi zăbovit, de două ori ne-am fi întors până acum.” ¹¹ Israel, tatăl lor, le-a zis: „Fiindcă trebuie, faceţi aşa. Luaţi-vă în saci ceva din cele mai bune roade ale ţării, ca să duceţi^(AB) un dar omului aceluia, şi anume: puţin leac alinător^(AC) şi puţină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri şi migdale. ¹² Luaţi cu voi argint îndoit şi duceţi înapoi argintul pe^(AD) care vi-l puseseră la gura sacilor: poate că a fost o greşeală. ¹³ Luaţi şi pe fratele vostru, sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela. ¹⁴ Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă^(AE) trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!”

Venirea fraţilor lui Iosif în Egipt

¹⁵ Au luat darul; au luat cu ei argint îndoit, precum şi pe Beniamin; s-au sculat, s-au pogorât în Egipt şi s-au înfăţişat înaintea lui Iosif. ¹⁶ Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului^(AF) său: „Bagă pe oamenii aceştia în casă, taie vite şi găteşte, căci oamenii aceştia au să mănânce cu mine la amiază.” ¹⁷ Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif şi a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. ¹⁸ Ei s-au temut când au văzut că-i bagă în casa lui Iosif şi au zis: „Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noştri data trecută; vor să se năpustească peste noi ca să ne ia robi şi să pună mâna pe măgarii noştri.” ¹⁹ S-au apropiat de economul casei lui Iosif şi au intrat în vorbă cu el la uşa casei, ²⁰ şi au zis: „Domnule^(AG), noi ne-am mai pogorât odată aici, ca să cumpărăm merinde. ²¹ Apoi, când am ajuns^(AH) la locul unde trebuia să rămânem peste noapte, ne-am deschis sacii şi iată că argintul fiecăruia era la gura sacului său – argintul nostru, după greutatea lui – şi l-am adus înapoi cu noi. ²² Am adus şi alt argint, ca să cumpărăm merinde. Nu ştim cine a pus argintul în sacii noştri.” ²³ Economul a răspuns: „Fiţi pe pace! Nu vă temeţi de nimic. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus pe ascuns o comoară în saci. Argintul vostru a trecut prin mâinile mele.” Şi le-a adus şi pe Simeon. ²⁴ Omul acesta i-a băgat în casa lui Iosif; le-a dat apă^(AI) de şi-au spălat picioarele; a dat şi nutreţ măgarilor lor. ²⁵ Ei şi-au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, căci aflaseră că au să mănânce la el. ²⁶ Când a ajuns Iosif acasă, i-au dat darul pe care i-l aduseseră şi s-au aruncat cu faţa la pământ^(AJ) înaintea lui. ²⁷ El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „Bătrânul vostru tată, de care aţi vorbit^(AK), este sănătos? Mai trăieşte?” ²⁸ Ei au răspuns: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; trăieşte încă”. Şi s-au plecat^(AL) şi s-au aruncat cu faţa la pământ. ²⁹ Iosif a ridicat ochii şi, aruncând o privire spre frate-său Beniamin, fiul mamei^(AM) sale, a zis: „Acesta este fratele vostru cel tânăr, despre care mi-aţi vorbit^(AN)?” Şi a adăugat: „Dumnezeu să aibă milă de tine, fiule!” ³⁰ Iosif a isprăvit repede, căci i se rupea inima^(AO) pentru fratele său şi simţea nevoia să plângă; a intrat degrabă într-o odaie şi a plâns^(AP) acolo. ³¹ După ce s-a spălat pe faţă, a ieşit din odaie şi, silindu-se să se stăpânească, a zis: „Aduceţi^(AQ) de mâncare!” ³² Au adus de mâncare lui Iosif deoparte şi fraţilor lui deoparte; egiptenilor care mâncau cu el le-au adus, de asemenea, mâncare deoparte, căci egiptenii nu puteau să mănânce cu evreii, fiindcă lucrul acesta pentru ei este o urâciune^(AR). ³³ Fraţii lui Iosif s-au aşezat la masă în faţa lui: de la întâiul născut, după dreptul lui de întâi născut, şi până la cel mai tânăr, aşezaţi după vârstă; şi se uitau unii la alţii cu mirare. ³⁴ Iosif a pus să le dea din bucatele care erau înaintea lui, iar Beniamin a căpătat de cinci ori^(AS) mai mult decât ceilalţi. Şi au băut şi s-au veselit împreună cu el.

Spaima fraţilor lui Iosif

44 Iosif a dat următoarea poruncă economului casei lui: „Umple cu merinde sacii oamenilor acestora, cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. ² Să pui şi paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tânăr, împreună cu argintul cuvenit pentru preţul grâului lui.” Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. ³ Dimineaţa, cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. ⁴ Dar abia ieşiseră din cetate şi nu se depărtaseră deloc de ea, când Iosif a zis economului său: „Scoală-te, aleargă după oamenii aceia şi, când îi vei ajunge, să le spui: ‘Pentru ce aţi răsplătit binele cu rău? ⁵ De ce aţi furat paharul din care bea domnul meu şi de care se slujeşte pentru ghicit? Rău aţi făcut că v-aţi purtat astfel’.” ⁶ Economul i-a ajuns şi le-a spus aceste cuvinte. ⁷ Ei i-au răspuns: „Domnule, pentru ce vorbeşti astfel? Să ferească Dumnezeu pe robii tăi să fi săvârşit o asemenea faptă! ⁸ Iată, noi ţi-am adus din ţara Canaanului argintul^(AT) pe care l-am găsit la gura sacilor noştri. Cum am fi putut să furăm argint sau aur din casa domnului tău? ⁹ Să moară acela^(AU) dintre robii tăi la care se va găsi paharul şi noi înşine să fim robi ai domnului nostru!” ¹⁰ El a zis: „Fie după cuvintele voastre! Acela la care se va găsi paharul să fie robul meu, iar voi veţi fi nevinovaţi.” ¹¹ Îndată, şi-a pogorât fiecare sacul la pământ. Fiecare şi-a deschis sacul. ¹² Economul i-a scotocit, începând cu cel mai în vârstă şi sfârşind cu cel mai tânăr, şi paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. ¹³ Ei şi-au rupt^(AV) hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate. ¹⁴ Iuda şi fraţii lui au ajuns la casa lui Iosif pe când era el încă acolo şi s-au aruncat^(AW) cu faţa la pământ înaintea lui. ¹⁵ Iosif le-a zis: „Ce faptă aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine are putere să ghicească?” ¹⁶ Iuda a răspuns: „Ce să mai spunem domnului nostru? Cum să mai vorbim? Cum să ne mai îndreptăţim? Dumnezeu a dat pe faţă nelegiuirea robilor tăi. Iată-ne robi^(AX) ai domnului nostru: noi şi acela la care s-a găsit paharul.” ¹⁷ Dar Iosif a zis: „Să mă^(AY) ferească Dumnezeu să fac aşa ceva! Omul la care s-a găsit paharul va fi robul meu, dar voi suiţi-vă înapoi în pace la tatăl vostru.”

Iuda mijloceşte pentru Beniamin

¹⁸ Atunci, Iuda s-a apropiat de Iosif şi a zis: „Te rog, domnul meu, dă voie robului tău să spună o vorbă domnului meu şi să nu te mânii^(AZ) pe robul tău! Căci tu eşti ca Faraon. ¹⁹ Domnul meu a întrebat pe robii săi, zicând: ‘Mai trăieşte tatăl vostru şi mai aveţi vreun frate?’ ²⁰ Noi am răspuns domnului meu: ‘Avem un tată bătrân şi un frate tânăr, copil^(BA) făcut la bătrâneţea lui; băiatul acesta avea un frate care a murit şi care era de la aceeaşi mamă; el a rămas singur şi tatăl lui îl iubeşte.’ ²¹ Tu ai spus robilor tăi: ‘Aduceţi-l la mine^(BB) ca să-l văd cu ochii mei.’ ²² Noi am răspuns domnului meu: ‘Băiatul nu poate părăsi pe tatăl său; dacă-l va părăsi, tatăl său are să moară.’ ²³ Tu ai spus robilor tăi: ‘Dacă^(BC) nu se va pogorî şi fratele vostru împreună cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa.’ ²⁴ Când ne-am suit la tatăl meu, robul tău, i-am spus cuvintele domnului meu. ²⁵ Tatăl nostru^(BD) a zis: ‘Duceţi-vă iarăşi să ne cumpăraţi ceva merinde.’ ²⁶ Noi am răspuns: ‘Nu putem să ne ducem, dar, dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi, ne vom duce, căci nu putem vedea faţa omului aceluia decât dacă fratele nostru cel tânăr va fi cu noi.’ ²⁷ Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: ‘Voi ştiţi că nevastă-mea^(BE) mi-a născut doi fii. ²⁸ Unul a ieşit de la mine şi cred că a fost sfâşiat, negreşit^(BF), de fiare, căci nu l-am mai văzut până astăzi. ²⁹ Dacă-mi mai luaţi şi pe acesta^(BG) şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veţi pogorî bătrâneţile în Locuinţa morţilor.’ ³⁰ Acum, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, fără să avem cu noi băiatul de sufletul căruia este nedezlipit^(BH) sufletul lui, ³¹ el are să moară când va vedea că băiatul nu este, şi robii tăi vor pogorî cu durere în Locuinţa morţilor bătrâneţile robului tău, tatăl nostru. ³² Căci robul tău s-a pus chezaş pentru copil şi a zis tatălui meu: ‘Dacă^(BI) nu-l voi aduce înapoi la tine, vinovat să fiu pentru totdeauna faţă de tatăl meu.’ ³³ Îngăduie^(BJ) dar, te rog, robului tău să rămână în locul băiatului, ca rob al domnului meu, iar băiatul să se suie înapoi cu fraţii săi. ³⁴ Cum mă voi putea sui eu la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Ah! să nu văd mâhnirea tatălui meu!”