Geneza 39-41

Nouă Traducere În Limba Română

Iosif şi soţia lui Potifar

39 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii^[a] şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. ² Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. ³ Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. ⁴ Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. ⁵ De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. ⁶ Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. ⁷ După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:

– Culcă-te cu mine!

⁸ Dar el a refuzat şi i-a răspuns:

– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. ⁹ Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

¹⁰ Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. ¹¹ Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, ¹² ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. ¹³ Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, ¹⁴ i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, ¹⁵ iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ ¹⁶ Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă ¹⁷ şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, ¹⁸ dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

¹⁹ Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, ²⁰ l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. ²¹ Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. ²² Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. ²³ Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.

Visele celor doi demnitari ai lui Faraon

40 După toate acestea, paharnicul şi brutarul monarhului Egiptului au păcătuit împotriva stăpânului lor, monarhul Egiptului. ² Faraon s-a mâniat pe cei doi demnitari ai săi, pe căpetenia paharnicilor şi pe căpetenia brutarilor, ³ şi i-a pus sub pază în palatul conducătorului gărzii^[b], în aceeaşi temniţă în care era închis şi Iosif. ⁴ Conducătorul gărzii i-a dat în grija lui Iosif şi el i-a slujit, iar aceştia au rămas sub pază pentru o vreme. ⁵ Într-o noapte, amândoi, atât paharnicul, cât şi brutarul monarhului Egiptului, care erau întemniţaţi, au avut câte un vis, fiecare vis cu semnificaţia lui. ⁶ Dimineaţa, când a venit la ei, Iosif a observat că erau tulburaţi. ⁷ El i-a întrebat pe demnitarii lui Faraon, care erau sub pază împreună cu el în palatul stăpânului său:

– De ce sunteţi atât de abătuţi astăzi?

⁸ – Am avut nişte vise, dar nu este nimeni care să ni le poată interpreta, au răspuns ei.

Atunci Iosif le-a zis:

– Oare nu lui Dumnezeu Îi aparţin interpretările viselor? Istorisiţi-mi mie visele.

⁹ Căpetenia paharnicilor i-a istorisit visul său lui Iosif:

– În visul meu am văzut o viţă ¹⁰ care avea trei ramuri. Imediat după ce a înmugurit, i s-a deschis floarea, iar ciorchinii s-au făcut struguri copţi. ¹¹ Eu aveam cupa lui Faraon în mână, am luat strugurii, apoi i-am stors în cupă şi am pus cupa în mâna lui Faraon.

¹² Iosif i-a zis:

– Aceasta este interpretarea visului: cele trei ramuri reprezintă trei zile; ¹³ peste trei zile, Faraon îţi va înălţa capul şi te va repune în slujbă, iar tu vei pune cupa în mâna sa, aşa cum făceai înainte, când erai paharnicul lui. ¹⁴ Dar când îţi va merge bine, adu-ţi aminte de mine, arată-ţi îndurarea faţă de mine, vorbindu-i lui Faraon despre mine şi scoate-mă din această temniţă, ¹⁵ pentru că am fost luat cu forţa din ţara evreilor şi nici chiar aici n-am făcut nimic pentru care să merit să fiu aruncat în temniţă^[c].

¹⁶ Când căpetenia brutarilor a văzut că Iosif a dat o interpretare îmbucurătoare, i-a zis:

– Şi eu am avut un vis! Se făcea că pe capul meu se aflau trei coşuri de pâine^[d]; ¹⁷ în coşul de deasupra erau tot felul de aluaturi coapte pentru Faraon, dar păsările le mâncau din coşul de pe capul meu.

¹⁸ Iosif i-a răspuns:

– Aceasta este interpretarea visului: cele trei coşuri reprezintă trei zile; ¹⁹ peste trei zile, Faraon îţi va tăia capul^[e] şi te va spânzura de un copac^[f], iar carnea ţi-o vor mânca păsările.

²⁰ A treia zi, Faraon şi-a sărbătorit ziua de naştere şi le-a dat un ospăţ tuturor slujitorilor săi. Dintre demnitarii săi, Faraon a înălţat capul căpeteniei paharnicilor şi pe al căpeteniei brutarilor. ²¹ El a repus în slujbă pe căpetenia paharnicilor, care a pus din nou cupa în mâna lui Faraon, ²² însă pe căpetenia brutarilor a spânzurat-o, întocmai cum le interpretase Iosif. ²³ Dar căpetenia paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.

Visele lui Faraon

41 După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului ² şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. ³ După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. ⁴ Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. ⁵ Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâne, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. ⁶ După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. ⁷ Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale.

⁸ Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. ⁹ Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea^[g]; ¹⁰ Faraon s-a mâniat odată pe slujitorii săi şi ne-a pus sub pază, în casa conducătorului gărzii^[h], pe mine şi pe căpetenia brutarilor. ¹¹ El şi cu mine am avut în aceeaşi noapte câte un vis, fiecare vis având o interpretare proprie. ¹² Împreună cu noi, se afla acolo şi un tânăr evreu, sclav al conducătorului gărzii. I-am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis o interpretare proprie. ¹³ Şi s-a întâmplat exact aşa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a repus în slujbă, iar pe brutar l-a spânzurat.“ ¹⁴ Atunci Faraon a trimis după Iosif, iar el a fost scos repede din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a prezentat înaintea lui Faraon. ¹⁵ Acesta i-a zis:

– Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poţi interpreta un vis imediat ce-l auzi.

¹⁶ – Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns prielnic, i-a răspuns Iosif.

¹⁷ Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:

– Am visat că stăteam pe malul Nilului ¹⁸ şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. ¹⁹ După ele au ieşit alte şapte vaci mici, foarte urâte şi sfrijite. Niciodată n-am văzut vaci atât de urâte în toată ţara Egiptului. ²⁰ Vacile sfrijite şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci grase; ²¹ dar după ce le-au mâncat, nimeni nu şi-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, pentru că erau la fel de sfrijite ca şi înainte. Apoi m-am trezit. ²² Am adormit din nou şi am avut un alt vis: şapte spice de grâne, pline şi bune, creşteau pe acelaşi pai. ²³ După ele au răsărit şapte spice uscate, slabe şi arse de vântul de răsărit. ²⁴ Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus magicienilor aceste vise, dar nici unul nu mi le-a putut explica.

²⁵ Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:

– Visele lui Faraon reprezintă acelaşi lucru; Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. ²⁶ Cele şapte vaci bune reprezintă şapte ani, iar cele şapte spice bune reprezintă tot şapte ani; este un singur vis. ²⁷ Cele şapte vaci slabe şi urâte, care au ieşit după primele, reprezintă şapte ani, ca şi cele şapte spice goale, arse de vântul de răsărit. Ele reprezintă şapte ani de foamete. ²⁸ Se va întâmpla exact aşa cum i-am spus lui Faraon; Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. ²⁹ Vor veni şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. ³⁰ După ei vor veni şapte ani de foamete, astfel încât tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii ţara; ³¹ belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte grea. ³² Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu îl va împlini în curând. ³³ De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput şi înţelept şi să-l pună conducător peste ţara Egiptului. ³⁴ Faraon să rânduiască supraveghetori peste ţara Egiptului şi să ia o cincime din rodul ţării în timpul celor şapte ani de belşug. ³⁵ Ei să strângă toată hrana din aceşti ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăţi sub stăpânirea lui Faraon şi să le păzească. ³⁶ Hrana aceea va fi o rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care vor veni peste ţara Egiptului, astfel încât ţara să nu piară în timpul foametei.

Înălţarea lui Iosif

³⁷ Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. ³⁸ Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu^[i]?“ ³⁹ Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:

– Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. ⁴⁰ De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. ⁴¹ Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului.

⁴² Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. ⁴³ Apoi l-a pus în carul care venea după al său^[j] şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“^[k] Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. ⁴⁴ De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif:

– Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“

⁴⁵ Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah^[l] şi i-a dat-o de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On^[m]. Iosif a plecat prin ţara Egiptului. ⁴⁶ El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. ⁴⁷ În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. ⁴⁸ În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. ⁴⁹ Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

⁵⁰ Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. ⁵¹ Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase^[n], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ ⁵² Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim^[o], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“

⁵³ Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit ⁵⁴ şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. ⁵⁵ Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ ⁵⁶ Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. ⁵⁷ Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.