Iosif şi soţia lui Potifar

39 Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii^[a] şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo. ² Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean. ³ Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui. ⁴ Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa. ⁵ De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp. ⁶ Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos. ⁷ După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis:

– Culcă-te cu mine!

⁸ Dar el a refuzat şi i-a răspuns:

– Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are. ⁹ Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

¹⁰ Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei. ¹¹ Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo, ¹² ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară. ¹³ Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară, ¹⁴ i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut, ¹⁵ iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“ ¹⁶ Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă ¹⁷ şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine, ¹⁸ dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

¹⁹ Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie, ²⁰ l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas. ²¹ Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei. ²² Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el. ²³ Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.