Geneza 27
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Binecuvântarea lui Esau
27 Isaac îmbătrânise şi ochii(A) îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. 2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu(B) ştiu ziua morţii mele. 3 Acum(C) dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul(D) meu înainte de a muri.” 5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. 6 Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7 ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8 Acum, fiule, ascultă(E) sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. 9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare(F) gustoasă, cum îi place; 10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze(G) înainte de moartea lui.” 11 Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau(H) este păros, iar eu n-am păr deloc. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi(I) şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul(J).” 13 Mamă-sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine(K)! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.” 14 Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare(L) cum îi plăcea tatălui său. 15 În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune(M) ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16 I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile şi gâtul, care erau fără păr. 17 Şi a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise. 18 El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă”, a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?” 19 Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze(N) sufletul tău!” 20 Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.” 21 Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi(O), fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.” 22 Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau.” 23 Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase(P), ca mâinile fratelui său Esau, şi l-a binecuvântat. 24 Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.” 25 Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te(Q) binecuvânteze.” Iacov i-a adus, şi el a mâncat; i-a adus şi vin, şi a băut. 26 Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar şi sărută-mă, fiule.”
27 Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat şi a zis:
„Iată, mirosul(R) fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.
28 Să-ţi dea(S) Dumnezeu rouă(T) din cer,
Şi grăsimea(U) pământului,
Grâu şi vin(V) din belşug!
29 Să-ţi fie supuse noroade(W),
Şi neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpânul fraţilor tăi,
Şi fiii(X) mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat(Y) să fie oricine te va blestema
Şi binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta.”
30 Isaac sfârşise de binecuvântat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31 A făcut şi el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănâncă(Z) din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!” 32 Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.” 33 Isaac s-a înspăimântat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat şi mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat. De aceea va rămâne(AA) binecuvântat.” 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete(AB), pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” 35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvântarea.” 36 Esau a zis: „Da, nu degeaba(AC) i-au pus numele Iacov, căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat(AD) dreptul de întâi născut şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvântarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?” 37 Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân(AE) peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grâu(AF) şi vin din belşug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?” 38 Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns(AG).
39 Tatăl său Isaac a răspuns şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa(AH) ta va fi lipsită[a] de grăsimea pământului
Şi de roua cerului, de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
Şi vei sluji(AI) fratelui tău,
Dar, când(AJ) te vei răscula,
Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
Esau urăşte pe Iacov
41 Esau a prins ură(AK) pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele(AL) de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am(AM) să ucid pe fratele meu Iacov.” 42 Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune(AN) pe tine, omorându-te. 43 Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în(AO) Haran, 44 şi rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45 până va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?” 46 Rebeca a zis lui Isaac: „M-am(AP) scârbit de viaţă din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov(AQ) va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”
Footnotes
- Geneza 27:39 Sau: departe.
Geneza 27
Nouă Traducere În Limba Română
Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune
27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:
– Fiule!
– Iată-mă! a răspuns el.
2 – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. 3 Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. 4 Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.
5 Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, 6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov:
– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, 7 să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. 8 De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! 9 Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; 10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:
– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. 12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!
14 El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; 16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. 17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, 18 iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:
– Tată!
– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?
19 – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.
20 – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.
– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:
– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ 23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. 24 Isaac l-a întrebat încă o dată:
– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?
– Da, sunt! a răspuns Iacov.
25 Atunci Isaac a zis:
– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.
Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. 26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:
– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.
27 El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:
„Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului
pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului;
să-ţi dea grâne şi vin din belşug.
29 Popoare să-ţi slujească
şi noroade să se plece înaintea ta.
Stăpâneşte peste fraţii tăi
şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta.
Blestemaţi să fie cei care te vor blestema
şi binecuvântaţi să fie cei care te vor binecuvânta!“
30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. 31 A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:
– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32 – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.
– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:
– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:
– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!
35 – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36 – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov[a]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37 Isaac i-a răspuns lui Esau:
– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!
Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:
– Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului
şi de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta
şi-i vei sluji fratelui tău;
dar când te vei răscula[b],
îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
Fuga lui Iacov la Laban
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ 42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. 43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran 44 şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, 45 până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“
Footnotes
- Geneza 27:36 Iacov înseamnă Cel care Ţine de Călcâi (în sens figurat: Înşelător)
- Geneza 27:40 Sensul textului ebraic este nesigur
Genesis 27
New American Bible (Revised Edition)
Chapter 27
Jacob’s Deception.[a] 1 When Isaac was so old that his eyesight had failed him, he called his older son Esau and said to him, “My son!” “Here I am!” he replied. 2 Isaac then said, “Now I have grown old. I do not know when I might die. 3 So now take your hunting gear—your quiver and bow—and go out into the open country to hunt some game for me. 4 Then prepare for me a dish in the way I like, and bring it to me to eat, so that I may bless you[b] before I die.”
5 Rebekah had been listening while Isaac was speaking to his son Esau. So when Esau went out into the open country to hunt some game for his father,(A) 6 Rebekah said to her son Jacob, “Listen! I heard your father tell your brother Esau, 7 ‘Bring me some game and prepare a dish for me to eat, that I may bless you with the Lord’s approval before I die.’ 8 Now, my son, obey me in what I am about to order you. 9 Go to the flock and get me two choice young goats so that with these I might prepare a dish for your father in the way he likes. 10 Then bring it to your father to eat, that he may bless you before he dies.” 11 But Jacob said to his mother Rebekah, “But my brother Esau is a hairy man and I am smooth-skinned!(B) 12 Suppose my father feels me? He will think I am making fun of him, and I will bring on myself a curse instead of a blessing.” 13 His mother, however, replied: “Let any curse against you, my son, fall on me! Just obey me. Go and get me the young goats.”
14 So Jacob went and got them and brought them to his mother, and she prepared a dish in the way his father liked. 15 Rebekah then took the best clothes of her older son Esau that she had in the house, and gave them to her younger son Jacob to wear; 16 and with the goatskins she covered up his hands and the hairless part of his neck. 17 Then she gave her son Jacob the dish and the bread she had prepared.
18 Going to his father, Jacob said, “Father!” “Yes?” replied Isaac. “Which of my sons are you?” 19 Jacob answered his father: “I am Esau, your firstborn. I did as you told me. Please sit up and eat some of my game, so that you may bless me.” 20 But Isaac said to his son, “How did you get it so quickly, my son?” He answered, “The Lord, your God, directed me.” 21 Isaac then said to Jacob, “Come closer, my son, that I may feel you, to learn whether you really are my son Esau or not.” 22 So Jacob moved up closer to his father. When Isaac felt him, he said, “Although the voice is Jacob’s, the hands are Esau’s.” 23 (He failed to identify him because his hands were hairy, like those of his brother Esau; so he blessed him.) 24 Again Isaac said, “Are you really my son Esau?” And Jacob said, “I am.” 25 Then Isaac said, “Serve me, my son, and let me eat of the game so that I may bless you.” Jacob served it to him, and Isaac ate; he brought him wine, and he drank. 26 Finally his father Isaac said to him, “Come closer, my son, and kiss me.” 27 As Jacob went up to kiss him, Isaac smelled the fragrance of his clothes. With that, he blessed him, saying,
“Ah, the fragrance of my son
is like the fragrance of a field
that the Lord has blessed!(C)
28 May God give to you
of the dew of the heavens
And of the fertility of the earth
abundance of grain and wine.
29 (D)May peoples serve you,
and nations bow down to you;
Be master of your brothers,
and may your mother’s sons bow down to you.
Cursed be those who curse you,
and blessed be those who bless you.”
30 Jacob had scarcely left his father after Isaac had finished blessing him, when his brother Esau came back from his hunt. 31 Then he too prepared a dish, and bringing it to his father, he said, “Let my father sit up and eat some of his son’s game, that you may then give me your blessing.” 32 His father Isaac asked him, “Who are you?” He said, “I am your son, your firstborn son, Esau.” 33 Isaac trembled greatly. “Who was it, then,” he asked, “that hunted game and brought it to me? I ate it all just before you came, and I blessed him. Now he is blessed!” 34 As he heard his father’s words, Esau burst into loud, bitter sobbing and said, “Father, bless me too!” 35 When Isaac said, “Your brother came here by a ruse and carried off your blessing,” 36 Esau exclaimed, “He is well named Jacob, is he not! He has supplanted me[c] twice! First he took away my right as firstborn, and now he has taken away my blessing.” Then he said, “Have you not saved a blessing for me?”(E) 37 Isaac replied to Esau: “I have already appointed him your master, and I have assigned to him all his kindred as his servants; besides, I have sustained him with grain and wine. What then can I do for you, my son?” 38 But Esau said to his father, “Have you only one blessing, father? Bless me too, father!” and Esau wept aloud.(F) 39 His father Isaac said in response:
“See, far from the fertile earth
will be your dwelling;
far from the dew of the heavens above!(G)
40 By your sword you will live,
and your brother you will serve;
But when you become restless,
you will throw off his yoke from your neck.”(H)
41 Esau bore a grudge against Jacob because of the blessing his father had given him. Esau said to himself, “Let the time of mourning for my father come, so that I may kill my brother Jacob.”(I) 42 When Rebekah got news of what her older son Esau had in mind, she summoned her younger son Jacob and said to him: “Listen! Your brother Esau intends to get his revenge by killing you. 43 So now, my son, obey me: flee at once to my brother Laban in Haran, 44 and stay with him a while until your brother’s fury subsides— 45 until your brother’s anger against you subsides and he forgets what you did to him. Then I will send for you and bring you back. Why should I lose both of you in a single day?”
Jacob Sent to Laban. 46 Rebekah said to Isaac: “I am disgusted with life because of the Hittite women. If Jacob also should marry a Hittite woman, a native of the land, like these women, why should I live?”(J)
Footnotes
- 27:1–45 The chapter, a literary masterpiece, is the third and climactic wresting away of the blessing of Esau. Rebekah manages the entire affair, using perhaps her privileged information about Jacob’s status (25:23); Jacob’s only qualm is that if his father discovers the ruse, he will receive a curse instead of a blessing (vv. 11–12). Isaac is passive as he was in chaps. 22 and 24. The deception is effected through clothing (Jacob wears Esau’s clothing), which points ahead to a similar deception of a patriarch by means of clothing in the Joseph story (37:21–33). Such recurrent acts and scenes let the reader know a divine purpose is moving the story forward even though the human characters are unaware of it.
- 27:4 I may bless you: Isaac’s blessing confers fertility (vv. 27–28) and dominion (v. 29). The “dew of heaven” is rain that produces grain and wine, two of the principal foodstuffs of the ancient Near East. The “fertility of the earth” may allude to oil, the third basic foodstuff. The full agricultural year may be implied here: the fall rains are followed by the grain harvests of the spring and the grape harvest of late summer, and then the olive harvest of the fall (cf. Dt 11:14; Ps 104:13–15).
- 27:36 He has supplanted me: in Hebrew, wayyaqebeni, a wordplay on the name Jacob, ya‘aqob; see Jer 9:3 and Gn 25:26. There is also a play between the Hebrew words bekorah (“right of the firstborn”) and berakah (“blessing”).
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Scripture texts, prefaces, introductions, footnotes and cross references used in this work are taken from the New American Bible, revised edition © 2010, 1991, 1986, 1970 Confraternity of Christian Doctrine, Inc., Washington, DC All Rights Reserved. No part of this work may be reproduced or transmitted in any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying, recording, or by any information storage and retrieval system, without permission in writing from the copyright owner.