Geneza 25:19-31:53

Nouă Traducere În Limba Română

Esau şi Iacov

¹⁹ Aceasta este genealogia^[a] lui Isaac, fiul lui Avraam: lui Avraam i s-a născut Isaac; ²⁰ acesta avea patruzeci de ani când s-a căsătorit cu Rebeca, fiica arameului Betuel din Padan-Aram^[b] şi sora arameului Laban. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru soţia sa, pentru că ea era stearpă. Domnul i-a ascultat rugăciunea, iar Rebeca, soţia lui, a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei; de aceea ea a spus: „De ce mi se întâmplă acest lucru?“ Şi s-a dus să-L întrebe pe Domnul. ²³ Domnul i-a răspuns:

²⁴ Când i-a venit timpul să nască, Rebeca avea gemeni în pântece. ²⁵ Primul s-a născut roşu şi tot trupul lui era ca o manta de păr; de aceea i-au pus numele Esau^[c]. ²⁶ După aceea s-a născut fratele său, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Esau; de aceea i s-a pus numele Iacov^[d]. Isaac avea şaizeci de ani când Rebeca i-a născut pe cei doi fii.

²⁷ Când băieţii au crescut, Esau a ajuns un vânător priceput, un om al câmpului, dar Iacov era un om liniştit, care locuia în corturi. ²⁸ Isaac l-a îndrăgit pe Esau, pentru că mânca din vânatul lui, dar Rebeca l-a îndrăgit pe Iacov.

²⁹ Odată, pe când Iacov făcea o ciorbă, Esau a venit de la câmp obosit. ³⁰ Esau i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi să mănânc din ciorba aceea roşiatică, pentru că sunt obosit!

De aceea lui Esau i s-a mai spus şi Edom^[e]. ³¹ Iacov i-a răspuns:

– Vinde-mi mai întâi dreptul tău de întâi născut.

³² – Sunt pe moarte, a spus Esau, la ce-mi foloseşte dreptul de întâi născut?

³³ – Jură-mi mai întâi, i-a cerut Iacov.

Esau i-a jurat şi i-a vândut dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Apoi Iacov i-a dat lui Esau nişte pâine şi nişte ciorbă de linte; acesta a mâncat şi a băut, apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel, Esau şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.

Isaac la Gherar

26 În ţară a venit o foamete, alta decât foametea care fusese pe vremea lui Avraam, iar Isaac s-a dus în Gherar la

Abimelek, regele filistenilor. ² Domnul i S-a arătat lui Isaac şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci locuieşte în ţara despre care îţi voi spune. ³ Locuieşte în această ţară; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, pentru că ţie şi seminţei^[f] tale vă voi da toate aceste ţinuturi; astfel, voi împlini jurământul pe care i l-am făcut tatălui tău, Avraam. ⁴ Îţi voi face urmaşii^[g] la fel de numeroşi precum stelele cerului şi le voi da toate aceste ţinuturi; prin sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, ⁵ pentru că Avraam a ascultat glasul Meu şi a păzit principiile, poruncile, orânduirile şi legile Mele.“ ⁶ Astfel, Isaac a locuit în Gherar.

⁷ Atunci când oamenii din acel loc îl întrebau despre soţia lui, el le răspundea că este sora lui, deoarece se temea să le spună că este soţia lui, crezând că oamenii locului îl vor omorî din cauza Rebecăi, pentru că era frumoasă. ⁸ După ce a stat mai multă vreme acolo, s-a întâmplat că regele Abimelek s-a uitat pe fereastră şi l-a văzut pe Isaac dezmierdând-o pe soţia sa, Rebeca.

⁹ Abimelek l-a chemat pe Isaac şi i-a zis:

– Cu siguranţă, ea este soţia ta! Atunci de ce ai pretins că este sora ta?

– Pentru că mă temeam că voi muri din cauza ei, a răspuns Isaac.

¹⁰ – Ce ne-ai făcut? a continuat Abimelek. Unul dintre oamenii din popor s-ar fi putut culca cu soţia ta şi astfel ai fi adus vina asupra noastră.

¹¹ Prin urmare, Abimelek a poruncit întregului popor: „Oricine se va atinge de acest om sau de soţia lui va fi omorât.“

¹² Isaac a semănat în acea ţară şi, în acelaşi an, a recoltat însutit, pentru că Domnul l-a binecuvântat. ¹³ El s-a îmbogăţit, iar bogăţia a continuat să-i crească până când a ajuns foarte bogat. ¹⁴ Avea turme de oi, cirezi de vite şi mulţi sclavi; de aceea filistenii îl invidiau. ¹⁵ Ei au astupat, umplând cu pământ, toate fântânile pe care sclavii tatălui său, Avraam, le săpaseră pe când acesta era în viaţă.

¹⁶ Abimelek i-a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, deoarece ai ajuns mult mai puternic decât noi.“ ¹⁷ Atunci Isaac a plecat de acolo, şi-a aşezat tabăra în valea Gherar şi a locuit acolo. ¹⁸ El a săpat din nou fântânile care fuseseră săpate pe vremea tatălui său, Avraam, întrucât filistenii le-au astupat după moartea lui Avraam; el le-a dat acestora aceleaşi nume pe care tatăl său le dăduse înainte. ¹⁹ Sclavii lui Isaac au săpat în vale şi au descoperit acolo o fântână cu apă proaspătă, ²⁰ dar păstorii din Gherar s-au certat cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.“ Isaac i-a pus fântânii numele Esek^[h], pentru că ei s-au certat cu el. ²¹ Apoi au săpat o altă fântână, dar ei s-au certat şi pentru aceasta; de aceea i-a pus numele Sitna^[i]. ²² Isaac a plecat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; de aceea i-a pus numele Rehobot^[j], zicând: „Acum Domnul ne-a făcut loc şi vom fi roditori în ţară.“ ²³ De acolo a plecat la Beer-Şeba, ²⁴ iar în noaptea aceea Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, pentru că Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi-ţi voi înmulţi urmaşii datorită robului Meu Avraam.“ ²⁵ Isaac a zidit acolo un altar şi a chemat Numele Domnului; el şi-a întins cortul în acel loc, iar sclavii săi au săpat acolo o fântână.

²⁶ După aceea, Abimelek a venit la el din Gherar, împreună cu Ahuzat, sfetnicul său, şi cu Pihol, conducătorul oştirii sale. ²⁷ Isaac i-a întrebat:

– De ce aţi venit la mine, când voi m-aţi urât şi m-aţi izgonit de la voi?

²⁸ Ei i-au răspuns:

– Vedem clar că Domnul este cu tine şi ne-am gândit că trebuie să încheiem un jurământ între noi. Să încheiem acest legământ între noi: ²⁹ promite-ne că nu ne vei face nici un rău, aşa cum nici noi nu ne-am atins de tine şi ţi-am făcut numai bine, lăsându-te să pleci în pace. Acum tu eşti binecuvântat de Domnul.

³⁰ Isaac le-a dat un ospăţ, iar ei au mâncat şi au băut. ³¹ A doua zi, dimineaţa, s-au sculat devreme şi au încheiat împreună legământul; apoi Isaac i-a lăsat să plece, iar ei au plecat de la el în pace. ³² În aceeaşi zi, sclavii lui Isaac au venit şi l-au anunţat despre fântâna pe care o săpaseră, zicându-i că au dat de apă. ³³ El i-a pus numele Şeba^[k]. De aceea numele cetăţii este Beer-Şeba până în ziua de azi.

Binecuvântarea şi fuga lui Iacov în Padan-Aram

³⁴ La vârsta de patruzeci de ani, Esau s-a căsătorit cu Iudita, fiica hititului Beeri, şi cu Basmat, fiica hititului Elon, ³⁵ însă ele au fost o sursă de amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Iacov obţine binecuvântarea prin înşelăciune

27 Când a îmbătrânit şi i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a zis:

– Fiule!

– Iată-mă! a răspuns el.

² – Eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua morţii mele, i-a spus Isaac. ³ Deci ia-ţi armele – tolba cu săgeţi şi arcul – du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Apoi pregăteşte-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie şi adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.

⁵ Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat şi să-l aducă, ⁶ Rebeca i-a zis fiului său Iacov:

– L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau, ⁷ să-i aducă vânat şi să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri. ⁸ De aceea, fiule, ascultă-mă şi fă ceea ce-ţi poruncesc! ⁹ Du-te la turmă şi alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, aşa cum îi place lui; ¹⁰ apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.

¹¹ Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca:

– Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă. ¹² Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înşelător şi voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.

¹³ – Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te şi adu-mi iezii!

¹⁴ El s-a dus, i-a luat şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. ¹⁵ După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă şi l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov; ¹⁶ ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui şi pe partea netedă a gâtului său. ¹⁷ Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă şi pâinea pe care le pregătise, ¹⁸ iar el s-a dus la tatăl său şi i-a zis:

– Tată!

– Aici sunt! a răspuns el. Care eşti, fiule?

¹⁹ – Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut aşa cum mi-ai spus; acum scoală-te, şezi şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.

²⁰ – Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac.

– Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.

²¹ Atunci Isaac i-a zis lui Iacov:

– Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu eşti într-adevăr fiul meu Esau.

²² Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi şi-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“ ²³ Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca şi mâinile fratelui său, Esau; aşa că l-a binecuvântat. ²⁴ Isaac l-a întrebat încă o dată:

– Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?

– Da, sunt! a răspuns Iacov.

²⁵ Atunci Isaac a zis:

– Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez.

Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus şi vin ca să bea. ²⁶ Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis:

– Apropie-te şi sărută-mă, fiule.

²⁷ El s-a apropiat şi l-a sărutat; Isaac a simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat zicând:

³⁰ Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare. ³¹ A pregătit şi el o mâncare gustoasă şi i-a adus-o tatălui său, zicând:

– Tată, scoală-te şi mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.

³² – Tu cine eşti? l-a întrebat tatăl său, Isaac.

– Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.

³³ Atunci Isaac a început să tremure foarte tare şi a zis:

– Atunci cine a fost cel care a prins vânat şi mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu şi pe cine am binecuvântat? Cu siguranţă, el va fi binecuvântat.

³⁴ Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, şi i-a spus tatălui său:

– Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!

³⁵ – Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.

³⁶ – Nu pe bună dreptate se numeşte el Iacov^[l]? a zis Esau. M-a înşelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat şi binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.

³⁷ Isaac i-a răspuns lui Esau:

– L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori şi l-am ajutat cu grâne şi vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?

³⁸ – Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă şi pe mine!

Apoi şi-a ridicat glasul şi a plâns. ³⁹ Tatăl său, Isaac, i-a răspuns:

Fuga lui Iacov la Laban

⁴¹ Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o şi şi-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“ ⁴² Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, şi i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî. ⁴³ De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran ⁴⁴ şi stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău, ⁴⁵ până se va potoli mânia lui faţă de tine şi va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine şi te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeaşi zi?“

⁴⁶ După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viaţă din cauza acestor hitite; dacă Iacov îşi va lua o soţie dintre fetele ţării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viaţa?“

28 Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat şi i-a poruncit astfel: „Să nu-ţi iei o soţie dintre canaanite. ² Ci du-te de îndată în Padan-Aram, la familia lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. ³ Dumnezeul cel Atotputernic^[n] să te binecuvânteze, să te facă roditor şi să te înmulţească, pentru ca să ajungi o mulţime de popoare. ⁴ El să-ţi dea, ţie şi urmaşilor tăi^[o], binecuvântarea dată lui Avraam, pentru ca astfel să iei în stăpânire ţara în care locuieşti acum, ţara pe care Dumnezeu i-a promis-o lui Avraam.“ ⁵ Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacov şi acesta s-a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Esau.

⁶ Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, l-a trimis în Padan-Aram ca să-şi ia o soţie de acolo şi că, atunci când l-a binecuvântat, i-a poruncit să nu-şi ia o soţie dintre canaanite, ⁷ precum şi că Iacov i-a ascultat pe tatăl său şi pe mama sa şi s-a dus în Padan-Aram. ⁸ Esau şi-a dat seama că tatălui său, Isaac, nu-i plăceau canaanitele. ⁹ El s-a dus la ismaeliţi şi a luat-o de soţie pe Mahalat, sora lui Nebaiot şi fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soţiile pe care le avea.

Visul lui Iacov la Betel

¹⁰ Iacov a plecat din Beer-Şeba şi s-a dus la Haran. ¹¹ A ajuns într-un anumit loc şi, pentru că soarele asfinţise, a rămas acolo peste noapte. A luat o piatră, şi-a pus-o sub cap şi s-a culcat acolo. ¹² El a avut un vis în care a văzut o scară care se rezema cu un capăt pe pământ, iar cu celălalt atingea cerul; îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea, ¹³ iar Domnul stătea la capătul ei de sus. El i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul strămoşului tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac; teritoriul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale^[p]. ¹⁴ Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului şi te vei întinde spre apus şi spre răsărit, spre nord şi spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine şi prin sămânţa ta. ¹⁵ Eu voi fi cu tine, te voi păzi oriunde vei merge şi te voi aduce înapoi în această ţară; nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ţi-am promis.“ ¹⁶ Când s-a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranţă Domnul este în acest loc, iar eu n-am ştiut!“ ¹⁷ I s-a făcut frică şi a spus: „Cât de înfricoşător este acest loc! Aceasta nu este altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului.“ ¹⁸ Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. ¹⁹ El a numit acel loc Betel^[q], deşi, înainte, numele cetăţii era Luz. ²⁰ Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac şi îmi va da hrană să mănânc şi haine să mă îmbrac, ²¹ astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, şi dacă Domnul va fi Dumnezeul meu, ²² atunci^[r] această piatră, pe care am aşezat-o ca stâlp de aducere-aminte, va fi «casa lui Dumnezeu»; şi din tot ceea ce îmi vei da, Îţi voi da a zecea parte.“

Iacov şi Rahela

29 Apoi Iacov şi-a continuat călătoria şi a ajuns în ţara popoarelor din răsărit. ² A văzut o fântână pe câmp şi trei turme de oi stând lângă ea, pentru că din acea fântână erau adăpate turmele; piatra de pe gura fântânii era mare. ³ Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii dădeau la o parte piatra de la gura fântânii şi adăpau oile; apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. ⁴ Iacov i-a întrebat pe păstori:

– Fraţilor, de unde sunteţi?

– Din Haran, au răspuns ei.

⁵ – Îl cunoaşteţi pe Laban, nepotul lui Nahor? i-a întrebat Iacov.

– Îl cunoaştem.

⁶ El i-a mai întrebat:

– Este sănătos?

– Este sănătos, au răspuns ei; uite, Rahela, fiica lui, vine cu oile.

⁷ Atunci Iacov a zis:

– Este încă devreme; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpaţi oile, apoi duceţi-vă şi paşteţi-le din nou.

⁸ – Nu putem, au răspuns ei, până când nu se adună toate turmele ca astfel piatra să se dea la o parte de pe gura fântânii; abia după aceea adăpăm oile.

⁹ În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. ¹⁰ Când a văzut-o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, Iacov s-a apropiat de fântână, a dat la o parte piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹ El a sărutat-o pe Rahela şi a plâns în hohote. ¹² Iacov i-a spus Rahelei că el este rudă cu tatăl ei, deoarece este fiul Rebecăi; ea a alergat şi i-a spus tatălui ei despre aceasta.

¹³ Când a auzit veştile despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să-l întâmpine. L-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a dus în casa sa. Iacov i-a spus lui Laban toate aceste lucruri. ¹⁴ Apoi Laban i-a zis: „Cu siguranţă, tu eşti os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Şi Iacov a locuit timp de o lună în casa lui Laban.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

¹⁵ După aceea, Laban i-a zis lui Iacov:

– Să-mi slujeşti degeaba doar pentru că eşti rudă cu mine? Spune-mi: care să-ţi fie plata?

¹⁶ Laban avea două fete; pe cea mai mare o chema Lea, iar pe cea mai mică, Rahela. ¹⁷ Ochii Leei erau delicaţi^[s], însă Rahela era întru totul atrăgătoare şi frumoasă. ¹⁸ Iacov o iubea pe Rahela, aşa că i-a răspuns lui Laban:

– Îţi voi sluji şapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela.

¹⁹ – Mai bine să ţi-o dau ţie, decât să i-o dau unui alt bărbat, a spus Laban; rămâi la mine.

²⁰ Astfel, Iacov i-a slujit lui Laban şapte ani pentru Rahela, dar aceşti ani i s-au părut ca şi cum ar fi fost doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. ²¹ La sfârşitul celor şapte ani, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soţia, pentru că s-a împlinit vremea să intru la ea.“ ²² Laban i-a adunat pe toţi oamenii din acel loc şi le-a dat un ospăţ. ²³ Seara, a luat-o pe fiica sa Lea şi a adus-o la Iacov, iar el a intrat la ea. ²⁴ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Lea, pe Zilpa. ²⁵ A doua zi, dimineaţa, Iacov a descoperit că era Lea. Atunci l-a întrebat pe Laban:

– Ce mi-ai făcut? Nu pentru Rahela ţi-am slujit? Atunci de ce m-ai înşelat?

²⁶ Laban i-a răspuns:

– Aici, la noi, nu se obişnuieşte să se dea în căsătorie fata mai mică înaintea celei mai mari. ²⁷ Împlineşte săptămâna nupţială cu aceasta; apoi ţi-o vom da şi pe cealaltă pentru încă şapte ani de slujire.

²⁸ Iacov a făcut astfel şi a împlinit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de soţie pe fiica sa Rahela. ²⁹ Laban i-a dat-o ca sclavă fiicei sale Rahela, pe Bilha. ³⁰ Iacov a intrat la Rahela şi a iubit-o mai mult decât pe Lea. Apoi i-a slujit lui Laban încă şapte ani.

Copiii lui Iacov

³¹ Când Domnul a văzut că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele, pe când Rahela a rămas stearpă. ³² Lea a rămas însărcinată şi a născut un fiu căruia i-a pus numele Ruben^[t], deoarece a zis: „Domnul a văzut suferinţa mea; acum, cu siguranţă, soţul meu mă va iubi.“ ³³ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Pentru că Domnul a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat şi pe acesta!“ De aceea i-a pus numele Simeon^[u]. ³⁴ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta soţul meu se va ataşa de mine, pentru că i-am născut trei fii.“ De aceea i-a pus numele Levi^[v]. ³⁵ Ea a rămas din nou însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul!“ De aceea i-a pus numele Iuda^[w]. Apoi a încetat să mai aibă copii.

30 Când Rahela a văzut că ea nu i-a născut nici un copil lui Iacov, a invidiat-o pe sora sa şi i-a zis lui Iacov:

– Dă-mi copii, altfel voi muri!

² Iacov s-a mâniat pe Rahela şi i-a răspuns:

– Sunt eu în locul lui Dumnezeu, Care te-a oprit să ai copii?

³ Apoi ea i-a zis:

– Aici este sclava mea, Bilha! Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei^[x] şi pentru ca să-mi pot zidi şi eu o familie prin ea.

⁴ Astfel, Rahela i-a dat-o de soţie^[y] lui Iacov pe sclava ei, Bilha; Iacov a intrat la ea^[z], ⁵ iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un fiu. ⁶ Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi-a făcut dreptate, mi-a auzit glasul şi mi-a dat un fiu!“ De aceea i-a pus numele Dan^[aa]. ⁷ Bilha, sclava Rahelei, a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸ Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m-am războit cu sora mea şi am biruit!“ De aceea i-a pus numele Neftali^[ab].

⁹ Când Lea a văzut că ea a încetat să mai aibă copii, a luat-o pe sclava ei, Zilpa, şi i-a dat-o de soţie lui Iacov. ¹⁰ Zilpa, sclava Leei, i-a născut un fiu lui Iacov. ¹¹ Lea a zis: „Ce noroc!“ şi i-a pus numele Gad^[ac]. ¹² Zilpa, sclava Leei, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ¹³ Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită!“; şi i-a pus numele Aşer^[ad].

¹⁴ Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp şi a găsit mandragore pe care le-a adus mamei lui, Lea. Rahela i-a zis Leei:

– Te rog, dă-mi şi mie din mandragorele fiului tău.

¹⁵ Dar ea a răspuns:

– Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu?

– Bine, a spus Rahela, se poate culca cu tine la noapte în schimbul mandragorelor fiului tău.

¹⁶ Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s-a culcat cu ea în acea noapte. ¹⁷ Dumnezeu a ascultat-o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. ¹⁸ Lea a zis: „Dumnezeu m-a răsplătit, pentru că am dat-o pe sclava mea soţului meu.“ Şi i-a pus numele Isahar^[ae]. ¹⁹ Lea a rămas din nou însărcinată şi i-a născut lui Iacov un al şaselea fiu. ²⁰ Ea a zis: „Dumnezeu mi-a oferit un dar preţios! De data aceasta soţul meu mă va onora, pentru că i-am născut şase fii!“ Şi i-a pus celui din urmă numele Zabulon^[af]. ²¹ După aceea a născut o fiică pe care a numit-o Dina. ²² Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o şi i-a deschis pântecele. ²³ Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu şi a zis: „Dumnezeu mi-a luat ocara!“ ²⁴ I-a pus numele Iosif^[ag], zicând: „Domnul să-mi mai adauge un fiu!“

Îmbogăţirea lui Iacov

²⁵ După ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban:

– Lasă-mă să plec, să mă întorc acasă, în ţara mea. ²⁶ Dă-mi soţiile şi copiii pentru care ţi-am slujit, ca astfel să pot pleca, căci ştii cât ţi-am slujit.

²⁷ Dar Laban i-a răspuns:

– Dacă am găsit bunăvoinţă la tine, te rog să mai rămâi. Am aflat prin ghicire că^[ah] Domnul m-a binecuvântat datorită ţie; ²⁸ spune-mi plata şi ţi-o voi da.

²⁹ Atunci Iacov i-a zis:

– Ştii cum ţi-am slujit şi cum le-a mers animalelor cu mine, ³⁰ pentru că puţinul pe care-l aveai înainte să vin eu s-a înmulţit foarte mult; Domnul te-a binecuvântat oriunde m-am dus eu. Acum dar, când voi lucra şi pentru familia mea?

³¹ Laban a întrebat:

– Ce să-ţi dau?

– Nu trebuie să-mi dai nimic, a răspuns Iacov. Dacă vrei să continui să-ţi păstoresc şi să-ţi păzesc turma, fă următorul lucru pentru mine: ³² lasă-mă să trec astăzi prin turma ta şi să pun deoparte toţi mieii pestriţi şi cu pete, toţi mieii negri şi toţi iezii cu pete şi pestriţi; aceasta să-mi fie plata. ³³ În viitor, dreptatea mea va vorbi pentru mine atunci când îmi vei vedea plata: tot ce nu va fi pătat sau pestriţ între capre şi negru între miei, dar care va fi găsit la mine, să fie socotit ca furat.

³⁴ – Bine! a spus Laban. Fie aşa cum ai zis.

³⁵ În acea zi, el a pus deoparte ţapii vărgaţi şi cu pete, toate caprele pestriţe şi cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, şi toţi mieii negri şi le-a dat în grija fiilor săi. ³⁶ Apoi a pus o distanţă de trei zile între el şi Iacov, în timp ce Iacov continua să păstorească restul turmelor lui Laban.

³⁷ Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan şi le-a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. ³⁸ Apoi a pus nuielele pe care le-a descojit înaintea oilor, în jgheaburi, adică în adăpătoare, de unde veneau oile să bea, pentru ca ele să zămislească atunci când veneau să bea. ³⁹ Oile au zămislit înaintea nuielelor şi au fătat miei vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ⁴⁰ Iacov a despărţit mieii, iar oile lui Laban le-a pus cu faţa spre oile negre şi pestriţe. El şi-a pus deoparte turmele lui şi nu le-a amestecat cu cele ale lui Laban. ⁴¹ Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea lor, în jgheaburi, pentru ca ele să zămislească lângă acestea. ⁴² Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. ⁴³ Acest om s-a îmbogăţit foarte mult şi avea multe turme, sclave şi sclavi, cămile şi măgari.

Fuga lui Iacov de la Laban

31 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru; el a câştigat toată această bogăţie din averea tatălui nostru.“ ² Iacov a observat, de asemenea, că Laban nu-l mai privea cu bunăvoinţă, aşa cum o făcuse înainte. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Intoarce-te în ţara strămoşilor tăi, la rudele tale, iar Eu voi fi cu tine.“ ⁴ Iacov a trimis pe cineva să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, unde se afla turma sa ⁵ şi le-a zis:

– Văd că tatăl vostru nu mă mai priveşte cu bunăvoinţă, aşa cum a făcut-o înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. ⁶ Voi ştiţi că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea; ⁷ totuşi tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. ⁸ Dacă el spunea: „Mieii pestriţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriţi; dacă el spunea: „Mieii vărgaţi vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. ⁹ Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru şi mi le-a dat mie. ¹⁰ Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. ¹¹ Apoi Îngerul lui Dumnezeu m-a chemat pe nume în vis. „Iată-mă!“ i-am răspuns eu. ¹² El mi-a spus: „Ridică-ţi ochii şi priveşte că toţi berbecii care sar pe oi sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, pentru că am văzut tot ceea ce ţi-a făcut Laban. ¹³ Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp şi Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din această ţară şi întoarce-te în ţara ta natală.“

¹⁴ Atunci Rahela şi Lea i-au răspuns:

– Mai este vreo parte de moştenire pentru noi în familia tatălui nostru? ¹⁵ Din moment ce ne-a vândut şi a şi folosit argintul luat pe noi, nu suntem văzute de către el ca nişte străine? ¹⁶ De fapt, toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru ne aparţin nouă şi copiilor noştri; prin urmare fă tot ceea ce ţi-a spus Dumnezeu.

¹⁷ Iacov s-a sculat, şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile ¹⁸ şi şi-a luat toate turmele şi toate lucrurile pe care le-a acumulat în Padan-Aram, ca să meargă la tatăl său, Isaac, în Canaan. ¹⁹ În timp ce Laban s-a dus să-şi tundă oile, Rahela a furat terafimii^[ai] care-i aparţineau tatălui ei. ²⁰ Iacov l-a înşelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că pleacă. ²¹ Astfel, el a fugit cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut râul^[aj] şi s-a îndreptat spre regiunea muntoasă a Ghiladului.

Laban îl urmăreşte pe Iacov

²² După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. ²³ Atunci, Laban, însoţit de rudele sale, l-a urmărit pe Iacov timp de şapte zile şi l-a ajuns în regiunea muntoasă a Ghiladului. ²⁴ Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov^[ak]!“ ²⁵ Iacov îşi aşezase cortul în regiunea muntoasă a Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta şi-a aşezat tabăra împreună cu rudele sale tot acolo. ²⁶ Laban i-a zis lui Iacov:

– Ce-ai făcut? M-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte captive de război. ²⁷ De ce ai fugit pe ascuns, de ce m-ai înşelat şi nu mi-ai spus nimic? Te-aş fi lăsat să pleci cu bucurie şi cu cântece de tamburină şi liră. ²⁸ Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele?! Te-ai purtat nechibzuit. ²⁹ Am putere să-ţi fac rău, dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninţi cu nimic pe Iacov!“ ³⁰ Dar acum că ai plecat, pentru că ţi-era tare dor de familia tatălui tău, de ce mi-ai furat terafimii?

³¹ Iacov i-a răspuns lui Laban:

– Eu am plecat pentru că m-am temut gândindu-mă că îţi vei lua fiicele de la mine cu forţa. ³² Dar cel la care-ţi vei găsi terafimii nu va rămâne în viaţă. Caută, înaintea rudelor noastre, ce ai la mine şi ia.

Iacov nu ştia însă că Rahela furase terafimii. ³³ Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. După ce a ieşit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. ³⁴ Rahela luase terafimii, îi pusese sub şaua cămilei şi se aşezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. ³⁵ Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. ³⁶ Atunci Iacov s-a mâniat şi l-a mustrat pe Laban, spunându-i:

– Care este greşeala mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverşunare? ³⁷ Deşi ai căutat prin toate bunurile mele, ai găsit ceva care să aparţină gospodăriei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele şi înaintea rudelor tale, pentru ca ele să judece între noi doi! ³⁸ Am stat la tine timp de douăzeci de ani; oile şi caprele tale au fătat la vreme, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. ³⁹ Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea; o cereai din mâna mea, fie că era furată ziua, fie noaptea. ⁴⁰ Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea îngheţam de frig, astfel încât îmi pierea somnul. ⁴¹ Aşa am petrecut douăzeci de ani în gospodăria ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. ⁴² Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranţă m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi truda mâinilor mele şi te-a mustrat azi noapte.

⁴³ Laban i-a răspuns lui Iacov:

– Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparţine. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut? ⁴⁴ Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine şi tine.

⁴⁵ Astfel, Iacov a luat o piatră şi a aşezat-o în picioare. ⁴⁶ Laban le-a zis rudelor sale: „Adunaţi nişte pietre“; ei au adunat nişte pietre, au făcut din ele o movilă şi au mâncat pe ea. ⁴⁷ Laban a numit-o Iegar-Sahaduta^[al], iar Iacov a numit-o Galed^[am]. ⁴⁸ Laban a zis:

– Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine.

De aceea a fost numită Galed. ⁴⁹ Ea a mai fost numită şi Miţpa^[an], pentru că el a zis:

– Domnul să vegheze între mine şi tine chiar şi atunci când suntem departe unul de celălalt. ⁵⁰ Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îţi vei mai lua şi alte soţii pe lângă fiicele mele, deşi nimeni altcineva nu va fi cu noi, adu-ţi aminte că Dumnezeu este martor între mine şi tine.

⁵¹ Laban i-a mai zis lui Iacov:

– Iată această movilă şi stâlpul pe care l-am aşezat între mine şi tine! ⁵² Această movilă şi stâlpul sunt martori că nu voi trece de această movilă la tine, pentru ca să-ţi fac rău şi că nici tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp la mine, pentru ca să-mi faci rău. ⁵³ Fie ca Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său, Isaac;