Geneza 24

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

24 Avraam^(A) era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase^(B) pe Avraam în orice lucru. ² Avraam a zis celui mai bătrân^(C) rob din casa lui, care era îngrijitorul^(D) tuturor averilor lui: „Pune-ţi^(E), te rog, mâna sub coapsa mea ³ şi te voi pune să juri^(F) pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că^(G) nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ ci^(H) te vei duce în ţara^(I) şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” ⁵ Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” ⁶ Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, care^(J) m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei^(K) tale voi da ţara aceasta’, va^(L) trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. ⁸ Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei^(M) fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” ⁹ Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. ¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având^(N) cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea^(O) lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile^(P) să scoată apă. ¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(Q) stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă^(R) astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. ¹³ Iată, stau^(S) lângă izvorul acesta de apă, şi fetele^(T) oamenilor din cetate vin să scoată apă. ¹⁴ Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta^(U) voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” ¹⁵ Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi^(V), nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. ¹⁶ Fata era^(W) foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. ¹⁷ Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” ¹⁸ „Bea, domnul meu”, a răspuns^(X) ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. ¹⁹ După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” ²⁰ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui. ²¹ Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul^(Y) a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. ²² Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă^(Z) de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. ²³ Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” ²⁴ Ea a răspuns: „Eu sunt^(AA) fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” ²⁵ Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” ²⁶ Atunci, omul^(AB) a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ²⁷ zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul^(AC) stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea^(AD) şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat^(AE) în casa fraţilor stăpânului meu.” ²⁸ Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. ²⁹ Rebeca avea un frate, numit Laban^(AF). Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. ³⁰ Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, ³¹ şi a zis: „Vino, binecuvântatul^(AG) Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” ³² Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat^(AH) paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. ³³ Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc^(AI) până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. ³⁴ Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. ³⁵ Domnul a umplut^(AJ) de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, nevasta stăpânului meu, a născut^(AK) la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. ³⁷ Stăpânul^(AL) meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, ³⁸ ci^(AM) să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ ³⁹ Eu^(AN) am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ ⁴⁰ Şi el mi-a răspuns^(AO): ‘Domnul, înaintea^(AP) căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. ⁴¹ Vei^(AQ) fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ ⁴² Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne^(AR), Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, ⁴³ iată, eu^(AS) stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» ⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ ” ⁴⁵ Înainte^(AT) de a sfârşi de vorbit^(AU) în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” ⁴⁶ Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. ⁴⁷ Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus^(AV) veriga în nas şi brăţările la mâini. ⁴⁸ Apoi am plecat^(AW) capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui^(AX) stăpânului meu pentru fiul lui. ⁴⁹ Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă^(AY) şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” ⁵⁰ Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul^(AZ) vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune^(BA) nici rău, nici bine. ⁵¹ Iată, Rebeca este^(BB) înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” ⁵² Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat^(BC) cu faţa la pământ înaintea Domnului. ⁵³ Şi robul a scos scule^(BD) de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate^(BE) fratelui său şi mamei sale. ⁵⁴ După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă^(BF) să mă întorc la stăpânul meu.” ⁵⁵ Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.” ⁵⁶ El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” ⁵⁷ Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” ⁵⁸ Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. ⁵⁹ Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica^(BG) ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. ⁶⁰ Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama^(BH) a mii de zeci de mii şi sămânţa^(BI) ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!” ⁶¹ Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. ⁶² Isaac se întorsese de la fântâna^(BJ) Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. ⁶³ Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină^(BK) pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat^(BL) jos de pe cămilă. ⁶⁵ Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. ⁶⁶ Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat^(BM) Isaac pentru pierderea mamei sale.