Add parallel Print Page Options

Moartea şi îngroparea Sarei

23 Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei. Sara a murit la Chiriat-Arba(A), adică Hebron(B), în ţara Canaan, şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă. Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het: „Eu(C) sunt străin şi venetic printre voi; daţi-mi(D) un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.” Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor(E) al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” 10 Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau(F) pe poarta cetăţii: 11 „Nu(G), domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu, şi îngroapă-ţi moarta.” 12 Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării. 13 Şi a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului. Primeşte-l de la mine, şi-mi voi îngropa moarta în el.” 14 Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam: 15 „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli(H) de argint – ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!” 16 Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit(I) lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. 17 Ogorul(J) lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur 18 au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii. 19 După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. 20 Ogorul şi peştera din el au fost întărite(K) astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.

L’achat d’un terrain dans le pays de Canaan

23 Sara vécut cent vingt-sept ans. Elle mourut à Qiryath-Arba, c’est-à-dire Hébron, dans le pays de Canaan. Abraham célébra ses funérailles et la pleura. Puis il se leva de l’endroit où reposait le corps de sa femme et alla parler aux Hittites[a]. Il leur dit : Je ne suis qu’un étranger chez vous ; accordez-moi parmi vous une propriété[b] funéraire pour que je puisse enterrer ma femme qui est morte.

Les Hittites répondirent à Abraham : Ecoute-nous, mon seigneur, nous te considérons comme un prince de Dieu au milieu de nous. Ensevelis le corps de ta femme dans la meilleure de nos tombes. Aucun de nous ne te refusera un tombeau pour ensevelir ta femme.

Alors Abraham s’avança et se prosterna devant les Hittites qui habitaient le pays. Puis il leur dit : Puisque vous me permettez d’enterrer le corps de ma femme, faites-moi la faveur de prier Ephrôn, fils de Tsohar, de me céder la caverne de Makpéla qui lui appartient et qui se trouve à l’extrémité de son champ. Qu’il me l’accorde en propriété funéraire en votre présence contre sa pleine valeur en argent.

10 Or Ephrôn le Hittite siégeait parmi eux. Il répondit à Abraham devant tous les Hittites qui venaient à la porte de sa ville : 11 Non, mon seigneur, écoute-moi. Je te donne le champ et la caverne qui s’y trouve. Je t’en fais don en présence des gens de mon peuple pour que tu y ensevelisses le corps de ta femme.

12 Abraham s’inclina profondément devant les gens de la région 13 et il répondit à Ephrôn de façon à être entendu par tous : S’il te plaît, écoute-moi à ton tour. Permets-moi de te payer le prix du champ. Accepte-le de ma part et j’y ensevelirai le corps de ma femme.

14 Alors Ephrôn reprit : 15 Mon seigneur, écoute-moi. Que représente entre nous une terre qui vaut quatre cents pièces d’argent ? Prends-la donc et ensevelis le corps de ta femme.

16 Abraham accepta la proposition d’Ephrôn et lui pesa la somme qu’il avait mentionnée en présence des autres Hittites, à savoir quatre cents pièces d’argent suivant le cours usuel.

17 De la sorte, le terrain d’Ephrôn, qui est à Makpéla, vis-à-vis de Mamré, ainsi que la caverne qui s’y trouvait et tous les arbres sur le terrain et ceux qui l’entouraient passèrent 18 en propriété à Abraham en présence des Hittites et de tous ceux qui étaient venus à la porte de sa ville. 19 Après quoi, Abraham ensevelit sa femme Sara dans la caverne du champ de Makpéla, vis-à-vis de Mamré, c’est-à-dire d’Hébron, dans le pays de Canaan. 20 Les Hittites garantirent à Abraham la propriété du champ et de la caverne pour qu’il y enterre ses morts.

Footnotes

  1. 23.3 Ce nom s’applique aux descendants de Heth qui habitaient ce qui deviendra le pays d’Israël, en particulier la région d’Hébron. Selon certains, ces Hittites n’ont aucun lien avec les Hittites qui, de 1800 à 1200 av. J.-C., ont régné, en Asie Mineure, sur un grand empire qui s’est étendu jusqu’en Syrie et au Liban. Pour d’autres, ces deux groupes hittites ont une origine lointaine commune.
  2. 23.4 La propriété contenant le tombeau de Sara sera la première possession d’Abraham dans le pays promis. Son acquisition attestait sa foi dans la promesse divine : il voulait que sa femme soit enterrée là où ses descendants séjourneraient. Voir Ac 7.16 ; Hé 11.9, 13.