Distrugerea Sodomei şi Gomorei

19 Cei doi îngeri^[a] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ ² şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

³ Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. ⁴ Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, ⁵ l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

⁶ Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el ⁷ şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. ⁸ Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

⁹ – Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. ¹⁰ Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; ¹¹ iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. ¹² Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, ¹³ pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ ¹⁴ Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi^[b] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

¹⁵ Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ ¹⁶ Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. ¹⁷ Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

¹⁸ – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a^[c] răspuns Lot. ¹⁹ Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea^[d] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. ²⁰ Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

²¹ – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. ²² Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar^[e]. ²³ Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. ²⁴ Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. ²⁵ Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. ²⁶ Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

²⁷ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. ²⁸ S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

²⁹ Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. ³⁰ Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. ³¹ Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. ³² Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³³ Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ ³⁵ Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab^[f], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. ³⁸ Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami^[g], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.