Distrugerea Sodomei şi Gomorei

19 Cei doi îngeri[a] au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine, li s-a închinat până la pământ şi le-a zis:

– Stăpânii mei, vă rog, întoarceţi-vă la casa slujitorului vostru, rămâneţi peste noapte şi spălaţi-vă picioarele. Mâine dimineaţă vă veţi scula devreme şi vă veţi continua drumul.

– Nu, i-au răspuns ei, ci vom petrece noaptea în afara cetăţii.

Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors cu el şi au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceştia au mâncat. Dar înainte ca ei să se culce, toţi bărbaţii din toate colţurile cetăţii Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa, l-au strigat pe Lot şi l-au întrebat:

– Unde sunt bărbaţii care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să-i cunoaştem.

Lot a ieşit afară la ei, a închis uşa după el şi a zis:

– Vă rog, fraţilor, nu fiţi atât de răi. Am două fiice care n-au cunoscut bărbat; lăsaţi-mă să vi le aduc şi faceţi cu ele ce vă place; dar să nu le faceţi nimic acestor bărbaţi, căci ei au venit să se adăpostească sub acoperişul meu.

– Dă-te din calea noastră! i-au răspuns ei. Acesta a venit aici ca străin, au continuat ei, iar acum face pe judecătorul! Ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot şi s-au apropiat ca să spargă uşa. 10 Dar bărbaţii dinăuntru şi-au întins mâinile, l-au tras pe Lot în casă şi au închis uşa; 11 iar pe bărbaţii care erau la uşa casei, atât pe cei tineri, cât şi pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceştia n-au mai putut găsi uşa. 12 Atunci acei bărbaţi i-au zis lui Lot: „Mai ai şi pe altcineva în cetate: gineri, fii, fiice, sau pe altcineva? Scoate-i din acest loc, 13 pentru că urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“ 14 Lot a ieşit şi le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriţi[b] cu fiicele sale: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea.“ Dar ginerii săi au crezut că glumeşte.

15 Când s-a crăpat de ziuă, îngerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale, care sunt aici, ca să nu fii distrus odată cu pedeapsa adusă asupra cetăţii.“ 16 Dar pentru că el întârzia, acei bărbaţi i-au luat de mână pe el, pe soţia lui şi pe cele două fiice ale sale, i-au scos şi i-au lăsat în afara cetăţii, pentru că Domnului I-a fost milă de el. 17 Imediat ce i-au scos afară din cetate, Unul dintre ei a zis:

– Fugi, ca să-ţi scapi viaţa; nu te uita înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie. Fugi la munte, căci altfel vei fi distrus.

18 – Nu, Stăpâne, Te rog, I-a[c] răspuns Lot. 19 Slujitorul Tău a găsit bunăvoinţă la Tine, iar Tu Ţi-ai arătat îndurarea[d] faţă de mine, salvându-mi viaţa; nu pot fugi însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă şi voi muri. 20 Această cetate este destul de aproape ca să pot fugi în ea şi este mică: dă-mi voie să fug acolo. Nu-i aşa că este mică? Astfel, viaţa îmi va fi salvată!

21 – Bine, i-a zis El, îţi împlinesc şi această cerere şi nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22 Grăbeşte-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Ţoar[e]. 23 Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Ţoar. 24 Atunci Domnul a făcut să plouă foc şi pucioasă din cer de la Domnul, peste Sodoma şi Gomora. 25 Astfel, El a distrus acele cetăţi, toată câmpia, toţi locuitorii cetăţilor, precum şi ceea ce creştea pe pământ. 26 Dar soţia lui Lot, care se afla în spatele acestuia, s-a uitat înapoi şi a fost transformată într-un stâlp de sare.

27 Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde a stat înaintea Domnului. 28 S-a uitat în jos spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei şi a văzut un fum gros ca fumul unui cuptor de ars, ridicându-se de pe pământ.

Lot şi fiicele sale

29 Atunci când a distrus cetăţile din câmpie, Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii care a căzut peste cetăţile în care acesta locuise. 30 Lot a ieşit din Ţoar şi a locuit pe munte împreună cu cele două fiice ale sale, pentru că se temea să rămână în Ţoar; a locuit într-o peşteră împreună cu cele două fiice ale sale. 31 Cea mai mare dintre ele i-a zis celei mai mici: „Tatăl nostru este bătrân şi nu este nici un bărbat prin împrejurimi care să intre la noi, aşa cum este obiceiul pe tot pământul. 32 Haide să-l facem pe tatăl nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 33 Astfel, ele l-au îmbătat pe tatăl lor în noaptea aceea, iar cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei; el n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34 În ziua următoare, cea mai mare i-a zis celei mai mici: „Noaptea trecută eu m-am culcat cu tatăl meu; să-l îmbătăm şi în noaptea aceasta, apoi tu te vei duce şi te vei culca cu el, pentru ca să avem copii de la tatăl nostru.“ 35 Ele l-au îmbătat pe tatăl lor şi în seara aceea, apoi cea mai mică s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a ştiut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36 Astfel, cele două fiice ale lui Lot au rămas însărcinate de la tatăl lor. 37 Cea mai mare a născut un fiu şi i-a pus numele Moab[f], care este strămoşul moabiţilor de astăzi. 38 Cea mai mică a născut şi ea un fiu şi i-a pus numele Ben-Ami[g], care este strămoşul amoniţilor de astăzi.

Footnotes

  1. Geneza 19:1 Sau: mesageri
  2. Geneza 19:14 Sau: urmau să se căsătorească
  3. Geneza 19:18 Lit.: le-a; în v. 19 adresarea este la persoana a II-a singular, ceea ce a dus la interpretarea că în v. 18 Lot li se adresează îngerilor, iar în v. 19, lui Dumnezeu
  4. Geneza 19:19 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoinţă, milă, credincioşie, dragoste statornică). Se referă atât la relaţiile dintre oameni, cât şi, într-un mod cu totul special, la relaţia dintre YHWH şi Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părţilor implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, aşa cum o dovedeşte varietatea de sensuri, cuprinde toate implicaţiile loialităţii lui YHWH faţă de promisiunile legământului; peste tot în carte
  5. Geneza 19:22 Ţoar înseamnă Mic
  6. Geneza 19:37 Moab înseamnă, probabil, Din tată
  7. Geneza 19:38 Ben-Ami înseamnă Fiul poporului meu

Gud räddar Lot

19 När de två änglarna samma kväll kom till staden Sodoms port, satt Lot där. Han såg dem och reste sig upp för att möta dem och välkomna dem.

Mina herrar, sa han. Kom till mitt hem och gästa oss över natten! Om ni önskar kan ni resa vidare redan tidigt i morgon.Nej tack, svarade de. Vi kan sova här ute på gatan.

Men Lot var så angelägen att de slutligen gick med honom hem, och han bjöd dem på mat och nybakat, osyrat bröd.

När de gjorde sig färdiga för att gå och lägga sig efter måltiden kom män, både yngre och äldre, från alla håll i staden och omringade huset.

De skrek till Lot: För ut de där männen till oss, så att vi kan våldta dem.

Lot gick då ut för att tala med dem och stängde dörren efter sig.

Han tiggde och bad dem att inte göra något så ont.

Hör här, sa han. Jag har två döttrar, som är oskulder. Ni kan ta dem och göra vad ni vill med dem, men lämna dessa män i fred, för de står under mitt beskydd.

Flytta på dig, skrek de. Vem tror du att du är? Vi lät den här karln bosätta sig här, och nu försöker han tala om för oss vad vi ska göra! Vi kommer att behandla dig mycket värre än vad vi tänker göra med dessa båda andra. De gick fram till Lot och började bryta sönder dörren.

10 Men de två männen i huset sträckte sig ut efter Lot, drog in honom och låste dörren

11 och förblindade tillfälligt Sodoms män, så att de inte kunde hitta dörren.

12 Vilka släktingar har du här i staden? frågade männen Lot. Försök att få ut dem härifrån allihop, mågar, söner, döttrar eller vad de än är.

13 Vi ska nämligen utplåna staden fullständigt. Stanken från den här platsen har nått himlen, och Gud har skickat oss hit för att förgöra den.

14 Då rusade Lot ut för att berätta detta för sina döttrars män: Skynda er, skynda er ut ur staden, för Herren tänker förgöra den! Men de unga männen bara tittade på honom, som om han hade förlorat förståndet.

15 Vid gryningen nästa morgon blev änglarna allt mer angelägna: Skynda dig, sa de till Lot. Ta din fru och dina döttrar som är här och ge dig av medan du kan, för annars kommer du att förgås när staden förstörs.

16 När Lot fortfarande tvekade, tog änglarna honom och hans fru och döttrar vid handen och förde dem i säkerhet utanför staden, för Herren var barmhärtig mot dem.

17 Fly för era liv, sa änglarna till honom. Och se er inte tillbaka. Fly till bergen! Stanna inte här nere på slätten, för då kommer ni att dö.

18-20 Nej, mina herrar, tiggde Lot, eftersom ni har varit så vänliga mot mig och räddat mitt liv, och eftersom ni har visat mig så stor barmhärtighet, så låt mig istället för att fly till bergen få fly till den där lilla staden därborta, för jag anar olyckor i bergen. Ser ni inte att den ligger nära och att den är liten? Låt mig få gå dit i stället. Ni ser väl hur liten den är! På så sätt kommer mitt liv att räddas.

21 Ängeln sa: Jag accepterar ditt förslag. Vi ska inte förstöra den lilla staden.

22 Men skynda dig dit, för jag kan inte göra något förrän du är där. (Från och med den dagen har staden kallats Soar, som betyder liten stad.)

23 Solen var redan på väg upp, när Lot nådde fram till staden.

24 Då lät Herren eld och flammande svavel regna ner från himlen över Sodom och Gomorra.

25 Han förstörde dem helt och hållet tillsammans med de andra städerna och byarna på slätten och utplånade allt liv, människor, växter och djur.

26 Men Lots hustru såg sig om och blev förvandlad till en saltpelare.

27 Samma morgon var Abraham uppe tidigt och skyndade sig ut till platsen där han hade stått inför Herren.

28 Han såg ut över slätten mot Sodom och Gomorra och såg rökpelare och flammor stiga upp från städerna som från en ugn.

29 Men Gud hade hört Abrahams bön och fört Lot i säkerhet och räddat honom ur den förödelse som kommit över städerna.

Lots döttrar

30 Efteråt lämnade Lot Soar, för han var rädd för folket där, och bosatte sig i stället i en grotta i bergen tillsammans med sina två döttrar.

31 En dag sa den äldre flickan till sin syster: Det finns inte en enda man här i närheten som vår far skulle tillåta att vi gifter oss med, och snart är han själv alltför gammal för att få barn.

32 Kom, så ger vi honom mycket vin att dricka, och sedan ligger vi med honom, så att vår släkt inte dör ut.

33 Den kvällen såg de till att fadern blev drucken, och den äldre flickan gick in och låg med sin far. Men han var inte alls medveten om vad som hade hänt.

34 På morgonen sa hon till sin yngre syster: Jag låg med far i går kväll. Låt oss fylla honom med vin i kväll igen, och sedan går du in och ligger med honom så att vår familj kan leva vidare.

35 Den kvällen fick de honom drucken igen och den yngre flickan gick in och låg med honom, och inte heller nu märkte han något.

36 På så sätt blev båda flickorna med barn genom fadern.

37 Den äldre dotterns son kallades Moab. Han blev stamfar till moabiterna.

38 Den yngres son hette Ben-Ammi. Han blev stamfar till ammoniterna.

Corrupción de Sodoma

19 Los dos ángeles llegaron a Sodoma(A) al caer la tarde, cuando Lot estaba sentado a la puerta de Sodoma. Al verlos, Lot se levantó para recibirlos y se postró rostro en tierra(B), y les dijo: «Señores míos, les ruego que entren en[a] la casa de su siervo y pasen en ella la noche y laven sus pies. Entonces se levantarán temprano y continuarán su camino». «No», dijeron ellos, «sino que pasaremos la noche en la plaza». Él, sin embargo, les rogó con insistencia, y ellos fueron con[b] él y entraron en su casa. Lot les preparó un banquete y coció pan sin levadura, y comieron(C).

Aún no se habían acostado, cuando los hombres de la ciudad, los hombres de Sodoma(D), rodearon la casa, tanto jóvenes como viejos, todo el pueblo sin excepción[c]. Y llamaron a Lot, y le dijeron: «¿Dónde están los hombres que vinieron a ti esta noche? Sácalos[d] para que los conozcamos[e](E)».

Entonces Lot salió a ellos a la entrada, y cerró la puerta tras sí, «Hermanos míos, les ruego que no obren perversamente», les dijo Lot. «Miren, tengo dos hijas que no han conocido varón. Permítanme sacarlas a ustedes y hagan con ellas como mejor les parezca[f]. Pero no hagan nada a estos hombres(F), pues se han amparado bajo[g] mi techo».

«¡Hazte a un lado!», dijeron ellos. Y dijeron además: «Este ha venido como extranjero[h], y ya está actuando como juez(G); ahora te trataremos a ti peor que a ellos». Se lanzaron contra Lot[i] y estaban a punto de romper la puerta, 10 pero los dos hombres[j](H) extendieron la mano y metieron a Lot en la casa con[k] ellos, y cerraron la puerta.

11 Y a los hombres que estaban a la entrada de la casa los hirieron con ceguera(I) desde el menor hasta el mayor, de manera que se cansaban tratando de hallar la entrada.

Lot huye de Sodoma

12 Entonces los dos hombres dijeron a Lot: «¿A quién más tienes aquí? A tus yernos, a tus hijos, a tus hijas y quienquiera que tengas en la ciudad, sácalos de este lugar. 13 Porque vamos a destruir este lugar, pues su clamor ha llegado a ser tan grande delante del Señor(J), que el Señor nos ha enviado a destruirlo(K)».

14 Lot salió y habló a sus yernos que iban a casarse con[l] sus hijas, y dijo: «Levántense, salgan de este lugar porque el Señor destruirá la ciudad(L)». Pero a sus yernos les pareció que[m] bromeaba(M).

15 Al amanecer, los ángeles apremiaban a Lot, diciendo: «Levántate, toma a tu mujer y a tus dos hijas que están aquí, para que no sean destruidos en el castigo[n] de la ciudad». 16 Pero él titubeaba. Entonces los dos hombres los tomaron de la mano(N), a él, y a su mujer y a sus dos hijas, porque[o] la compasión del Señor estaba sobre él(O). Los sacaron y los pusieron fuera de la ciudad.

17 Cuando los habían llevado fuera, uno le dijo: «Huye por tu vida(P). No mires detrás de ti(Q) y no te detengas en ninguna parte del valle[p](R). Escapa al monte(S), no sea que perezcas[q]». 18 «No, por favor, señores míos», les dijo Lot. 19 «Ahora tu siervo ha hallado gracia ante tus ojos, y has engrandecido tu misericordia la cual me has mostrado salvándome la vida. Pero no puedo escapar al monte, no sea que el desastre me alcance, y muera. 20 Mira, esta ciudad está bastante cerca para huir a ella, y es pequeña. Te ruego que me dejes huir allá (¿acaso no es pequeña?) para salvar mi vida[r]». 21 Y él le respondió: «Bien, te concedo también esta petición[s] de no destruir la ciudad de que has hablado. 22 Date prisa, escapa allá, porque nada puedo hacer hasta que llegues allí». Por eso el nombre que se le puso a la ciudad fue Zoar[t](T).

Destrucción de Sodoma y Gomorra

23 El sol había salido sobre la tierra cuando Lot llegó a Zoar. 24 Entonces el Señor hizo llover azufre y fuego sobre Sodoma y Gomorra, de parte del Señor desde los cielos(U). 25 Él destruyó aquellas ciudades(V) y todo el valle[u] y todos los habitantes de las ciudades y todo lo que crecía en la tierra. 26 Pero la mujer de Lot[v], que iba tras él, miró hacia atrás(W) y se convirtió en una columna de sal.

27 Abraham se levantó muy de mañana, y fue al sitio donde había estado delante del Señor(X). 28 Dirigió la vista hacia Sodoma y Gomorra y hacia toda la tierra del valle y miró; y el humo ascendía de la tierra como el humo de un horno(Y). 29 Pero cuando Dios destruyó las ciudades del valle, se acordó de Abraham(Z) e hizo salir[w] a Lot de en medio de la destrucción(AA), cuando destruyó las ciudades donde había habitado Lot.

Moab y Amón

30 Lot subió de Zoar y habitó en los montes[x](AB), y sus dos hijas con él, pues tenía miedo de quedarse[y] en Zoar. Y habitó en una cueva, él y sus dos hijas. 31 Entonces la mayor dijo a la menor: «Nuestro padre es viejo y no hay ningún hombre en el país que se llegue a nosotras(AC) según la costumbre de toda la tierra. 32 Ven, hagamos que beba vino nuestro padre(AD), y acostémonos con él para preservar nuestra familia por medio[z] de nuestro padre». 33 Aquella noche hicieron que su padre bebiera vino, y la mayor entró y se acostó con su padre, y él no supo cuando ella se acostó ni cuando se levantó.

34 Al día siguiente la mayor dijo a la menor: «Mira, anoche yo me acosté con mi padre. Hagamos que beba vino esta noche también, y entonces entra tú y acuéstate con él, para preservar nuestra familia por medio[aa] de nuestro padre». 35 De manera que también aquella noche hicieron que su padre bebiera vino, y la menor se levantó y se acostó con él, y él no supo cuando ella se acostó ni cuando se levantó. 36 Así las dos hijas de Lot concibieron de su padre.

37 Y la mayor dio a luz un hijo, y lo llamó Moab(AE). Él es el padre de los moabitas hasta hoy. 38 En cuanto a la menor, también ella dio a luz un hijo, y lo llamó Ben-Ammi. Él es el padre de los amonitas[ab](AF) hasta hoy.

Footnotes

  1. 19:2 Lit. se desvíen hacia.
  2. 19:3 Lit. se desviaron hacia.
  3. 19:4 Lit. desde los extremos.
  4. 19:5 Lit. Sácanoslos.
  5. 19:5 I.e. tengamos relaciones sexuales.
  6. 19:8 Lit. como sea bueno a sus ojos.
  7. 19:8 Lit. a la sombra de.
  8. 19:9 Lit. a peregrinar.
  9. 19:9 Lit. el hombre, contra Lot.
  10. 19:10 I.e. los ángeles.
  11. 19:10 Lit. hacia.
  12. 19:14 O se habían casado con; lit. estaban tomando.
  13. 19:14 Lit. como uno que.
  14. 19:15 O la iniquidad.
  15. 19:16 Lit. en.
  16. 19:17 Lit. en todo el círculo.
  17. 19:17 Lit. seas destruido.
  18. 19:20 Lit. y vivirá mi alma.
  19. 19:21 Lit. cosa.
  20. 19:22 I.e. Pequeña.
  21. 19:25 Lit. círculo, y así en los vers. 28 y 29.
  22. 19:26 Lit. su mujer.
  23. 19:29 Lit. y envió.
  24. 19:30 Lit. el monte.
  25. 19:30 Lit. habitar.
  26. 19:32 Lit. preservar simiente.
  27. 19:34 Lit. preservar simiente.
  28. 19:38 Lit. los hijos de Amón; heb. Bene-Ammon.