Geneza 19:33-27:12

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

³³ Au făcut dar pe tatăl lor de a băut vin în noaptea aceea, şi cea mai mare s-a dus şi s-a culcat cu tatăl ei. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁴ A doua zi, cea mai mare a zis celei mai tinere: „Iată, eu m-am culcat în noaptea trecută cu tatăl meu; haidem să-i dăm să bea vin şi în noaptea aceasta, şi du-te de te culcă şi tu cu el, ca să ne păstrăm sămânţa prin tatăl nostru.” ³⁵ Au dat tatălui lor de a băut vin şi în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a dus şi s-a culcat cu el. El n-a băgat de seamă nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. ³⁶ Cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate de tatăl lor. ³⁷ Cea mai mare a născut un fiu, căruia i-a pus numele Moab. El^(A) este tatăl moabiţilor din ziua de azi. ³⁸ Cea mai tânără a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El^(B) este tatăl amoniţilor din ziua de azi.

Avraam, în Gherar

20 Avraam a plecat^(C) de acolo în ţara de miazăzi, s-a aşezat între Cades^(D) şi Şur şi a locuit^(E) ca străin în Gherar. ² Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: „Este^(F) sora-mea!” S-a temut să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii din cetate din pricina ei. Abimelec, împăratul Gherarei, a trimis şi a luat^(G) pe Sara. ³ Atunci, Dumnezeu^(H) S-a arătat noaptea în vis^(I) lui Abimelec şi i-a zis: „Iată^(J), ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” ⁴ Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne^(K), vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? ⁵ Nu mi-a spus el că este soră-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este frate-său? Eu am lucrat cu inimă curată^(L) şi cu mâini nevinovate.” ⁶ Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am^(M) şi ferit să păcătuieşti împotriva^(N) Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. ⁷ Acum, dă omului nevasta înapoi, căci^(O) el este proroc. Se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii^(P) că vei muri negreşit, tu şi tot^(Q) ce-i al tău.” ⁸ Abimelec s-a sculat dis-de-dimineaţă, a chemat pe toţi slujitorii săi şi le-a spus tot ce se întâmplase. Şi oamenii aceia au fost cuprinşi de o mare spaimă. ⁹ Abimelec a chemat şi pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Şi cu ce am păcătuit eu împotriva ta, de ai făcut să vină^(R) peste mine şi peste împărăţia mea un păcat atât de mare? Ai făcut faţă de mine lucruri care nu trebuiau^(S) nicidecum făcute.” ¹⁰ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce ai văzut de ai făcut lucrul acesta?” ¹¹ Avraam a răspuns: „Îmi ziceam că, fără îndoială, nu-i nicio frică de Dumnezeu^(T) în ţara aceasta şi că au să mă omoare^(U) din pricina nevestei mele. ¹² De altfel, este adevărat că este^(V) sora mea, fiica tatălui meu; numai că nu-i fiica mamei mele şi a ajuns să-mi fie nevastă. ¹³ Când m-a scos Dumnezeu^(W) din casa tatălui meu, am zis Sarei: ‘Iată hatârul pe care ai să mi-l faci: în toate locurile unde vom merge, spune^(X) despre mine că sunt fratele tău.’ ” ¹⁴ Abimelec a luat^(Y) oi şi boi, robi şi roabe şi le-a dat lui Avraam şi i-a dat înapoi şi pe Sara, nevastă-sa. ¹⁵ Abimelec a zis: „Iată, ţara^(Z) mea este înaintea ta; locuieşte unde-ţi va plăcea.” ¹⁶ Şi Sarei i-a zis: „Iată, dau fratelui^(AA) tău o mie de arginţi; aceasta^(AB) să-ţi fie o dovadă^(AC) de cinste faţă de toţi cei ce sunt cu tine, aşa că înaintea tuturor vei fi fără vină.” ¹⁷ Avraam^(AD) s-a rugat lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască. ¹⁸ Fiindcă Domnul încuiase^(AE) pântecele tuturor femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.

Naşterea lui Isaac

21 Domnul Şi-a adus aminte^(AF) de cele ce spusese Sarei şi Domnul a împlinit faţă de Sara ce^(AG) făgăduise. ² Sara^(AH) a rămas însărcinată şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea^(AI) hotărâtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. ³ Avraam a pus fiului său nou-născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac^(AJ). ⁴ Avraam a tăiat împrejur^(AK) pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, cum^(AL) îi poruncise Dumnezeu. ⁵ Avraam^(AM) era în vârstă de o sută de ani la naşterea fiului său Isaac. ⁶ Şi Sara a zis: „Dumnezeu^(AN) m-a făcut de râs: oricine va auzi va râde de mine.” ⁷ Şi a adăugat: „Cine s-ar fi gândit să spună lui Avraam că Sara va da ţâţă la copii? Şi totuşi^(AO) i-am născut un fiu la bătrâneţe!”

Izgonirea Agarei în pustie

⁸ Copilul s-a făcut mare şi a fost înţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua când a fost înţărcat Isaac. ⁹ Sara a văzut râzând^(AP) pe fiul pe care-l^(AQ) născuse lui Avraam egipteanca^(AR) Agar. ¹⁰ Şi a zis lui Avraam: „Izgoneşte^(AS) pe roaba aceasta şi pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.” ¹¹ Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina^(AT) fiului său. ¹² Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale; fă Sarei tot ce-ţi cere, căci numai din Isaac^(AU) va ieşi o sămânţă care va purta cu adevărat numele tău. ¹³ Dar şi pe fiul roabei tale îl voi face un neam^(AV), căci este sămânţa ta.” ¹⁴ A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă, a luat pâine şi un burduf cu apă, pe care i l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul şi i-a dat drumul^(AW). Ea a plecat şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba. ¹⁵ Când s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş ¹⁶ şi s-a dus de a şezut în faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc, căci zicea ea: „Să nu văd moartea copilului!” A şezut dar în faţa lui la o parte, a ridicat glasul şi a început să plângă. ¹⁷ Dumnezeu^(AX) a auzit glasul copilului, şi Îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar şi i-a zis: „Ce ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde este. ¹⁸ Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de mână, căci voi face^(AY) din el un neam mare.” ¹⁹ Şi Dumnezeu^(AZ) i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. ²⁰ Dumnezeu^(BA) a fost cu copilul, care a crescut, a locuit în pustie şi^(BB) a ajuns vânător cu arcul. ²¹ A locuit în pustiul Paran, şi mamă-sa i-a luat o nevastă^(BC) din ţara Egiptului.

Legământul lui Avraam cu Abimelec

²² În vremea aceea, Abimelec^(BD), însoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: „Dumnezeu^(BE) este cu tine în tot ce faci. ²³ Jură-mi^(BF) acum, aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei înşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara în care locuieşti ca străin aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.” ²⁴ Avraam a zis: „Jur!” ²⁵ Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o fântână de apă, pe care puseseră mâna cu sila^(BG) robii lui Abimelec. ²⁶ Abimelec a răspuns: „Nu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire şi nici eu nu aflu decât azi.” ²⁷ Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec, şi au făcut legământ^(BH) amândoi. ²⁸ Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă. ²⁹ Şi Abimelec a zis lui Avraam: „Ce sunt^(BI) aceste şapte mieluşele pe care le-ai pus deoparte?” ³⁰ El a răspuns: „Trebuie să primeşti din mâna mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie^(BJ) că am săpat fântâna aceasta.” ³¹ Iată de ce locul acela se numeşte^(BK) Beer-Şeba^[a], căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia. ³² Astfel au făcut ei legământ la Beer-Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat împreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au întors în ţara filistenilor. ³³ Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba şi a chemat^(BL) acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic^(BM). ³⁴ Avraam a locuit multă vreme ca străin în ţara filistenilor.

Jertfirea lui Isaac

22 După aceste lucruri, Dumnezeu^(BN) a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă”, a răspuns el. ² Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul^(BO) tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara^(BP) Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” ³ Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea-de-tot şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. ⁴ A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. ⁵ Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.” ⁶ Avraam a luat lemnele pentru arderea-de-tot, le-a pus^(BQ) în spinarea fiului său Isaac şi a luat în mână focul şi cuţitul. Şi au mers astfel amândoi împreună. ⁷ Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: „Tată!” „Ce este, fiule?” i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: „Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” ⁸ „Fiule”, a răspuns Avraam, „Dumnezeu Însuşi va purta grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” Şi au mers amândoi împreună înainte. ⁹ Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar^(BR), deasupra lemnelor. ¹⁰ Apoi, Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. ¹¹ Atunci, Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Avraame! Avraame!” „Iată-mă!” a răspuns el. ¹² Îngerul a zis: „Să^(BS) nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum^(BT) că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” ¹³ Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş, şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul fiului său. ¹⁴ Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul va purta de grijă”^[b]. De aceea se zice şi azi: „La muntele unde Domnul va purta de grijă.” ¹⁵ Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam ¹⁶ şi a zis: „‘Pe^(BU) Mine Însumi jur’, zice Domnul, ‘pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, ¹⁷ te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele^(BV) cerului şi ca nisipul^(BW) de pe ţărmul mării, şi sămânţa^(BX) ta va stăpâni^(BY) cetăţile vrăjmaşilor ei. ¹⁸ Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în^(BZ) sămânţa ta, pentru că^(CA) ai ascultat de porunca Mea!’ ” ¹⁹ Avraam s-a întors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat împreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

Spiţa neamului lui Nahor

²⁰ După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: „Iată, Milca^(CB) a născut şi ea copii fratelui tău Nahor, ²¹ şi anume pe Uţ^(CC), întâiul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram, ²² pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel. ²³ Betuel^(CD) a născut pe Rebeca^(CE). Aceştia sunt cei opt fii pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.” ²⁴ Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.

Moartea şi îngroparea Sarei

23 Viaţa Sarei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani: aceştia sunt anii vieţii Sarei. ² Sara a murit la Chiriat-Arba^(CF), adică Hebron^(CG), în ţara Canaan, şi Avraam a venit să jelească pe Sara şi s-o plângă. ³ Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale şi a vorbit astfel fiilor lui Het: ⁴ „Eu^(CH) sunt străin şi venetic printre voi; daţi-mi^(CI) un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta şi s-o ridic dinaintea mea.” ⁵ Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: ⁶ „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti ca un domnitor^(CJ) al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ţi îngropi moarta în mormântul lui.” ⁷ Avraam s-a sculat şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. ⁸ Şi le-a vorbit astfel: „Dacă găsiţi cu cale să-mi îngrop moarta şi s-o iau dinaintea ochilor mei, ascultaţi-mă şi rugaţi pentru mine pe Efron, fiul lui Ţohar, ⁹ să-mi dea peştera Macpela, care-i a lui şi care este chiar la marginea ogorului lui; să mi-o dea în schimbul preţului ei, ca să-mi slujească drept loc pentru îngropare în mijlocul vostru.” ¹⁰ Efron era şi el acolo în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efron, Hetitul, a răspuns lui Avraam în auzul fiilor lui Het şi în auzul tuturor celor ce treceau^(CK) pe poarta cetăţii: ¹¹ „Nu^(CL), domnul meu, ascultă-mă! Îţi dăruiesc ogorul şi-ţi dăruiesc şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor norodului meu, şi îngroapă-ţi moarta.” ¹² Avraam s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea norodului ţării. ¹³ Şi a vorbit astfel lui Efron în auzul norodului ţării: „Ascultă-mă, te rog! Îţi dau preţul ogorului. Primeşte-l de la mine, şi-mi voi îngropa moarta în el.” ¹⁴ Şi Efron a răspuns astfel lui Avraam: ¹⁵ „Domnul meu, ascultă-mă! O bucată de pământ de patru sute de sicli^(CM) de argint – ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi dar moarta!” ¹⁶ Avraam a înţeles pe Efron. Şi Avraam a cântărit^(CN) lui Efron preţul cumpărării despre care vorbise, în faţa fiilor lui Het: patru sute de sicli de argint, care mergeau la orice negustor. ¹⁷ Ogorul^(CO) lui Efron din Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur ¹⁸ au fost întărite astfel ca moşie a lui Avraam, în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce treceau pe poarta cetăţii. ¹⁹ După aceea, Avraam a îngropat pe Sara, nevastă-sa, în peştera din ogorul Macpela, care este faţă în faţă cu Mamre, adică Hebron, în ţara Canaan. ²⁰ Ogorul şi peştera din el au fost întărite^(CP) astfel lui Avraam ca ogor pentru înmormântare, de către fiii lui Het.

Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac

24 Avraam^(CQ) era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase^(CR) pe Avraam în orice lucru. ² Avraam a zis celui mai bătrân^(CS) rob din casa lui, care era îngrijitorul^(CT) tuturor averilor lui: „Pune-ţi^(CU), te rog, mâna sub coapsa mea ³ şi te voi pune să juri^(CV) pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că^(CW) nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ ci^(CX) te vei duce în ţara^(CY) şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” ⁵ Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?” ⁶ Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! ⁷ Domnul, Dumnezeul cerului, care^(CZ) m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei^(DA) tale voi da ţara aceasta’, va^(DB) trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu. ⁸ Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei^(DC) fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” ⁹ Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. ¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având^(DD) cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea^(DE) lui Nahor. ¹¹ A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile^(DF) să scoată apă. ¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul^(DG) stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă^(DH) astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam. ¹³ Iată, stau^(DI) lângă izvorul acesta de apă, şi fetele^(DJ) oamenilor din cetate vin să scoată apă. ¹⁴ Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta^(DK) voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.” ¹⁵ Nu sfârşise el încă de vorbit, şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi^(DL), nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. ¹⁶ Fata era^(DM) foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi. ¹⁷ Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.” ¹⁸ „Bea, domnul meu”, a răspuns^(DN) ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea. ¹⁹ După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.” ²⁰ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui. ²¹ Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul^(DO) a făcut să-i izbutească sau nu călătoria. ²² Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă^(DP) de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur. ²³ Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?” ²⁴ Ea a răspuns: „Eu sunt^(DQ) fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.” ²⁵ Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.” ²⁶ Atunci, omul^(DR) a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ²⁷ zicând: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul^(DS) stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea^(DT) şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat^(DU) în casa fraţilor stăpânului meu.” ²⁸ Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate. ²⁹ Rebeca avea un frate, numit Laban^(DV). Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor. ³⁰ Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor, ³¹ şi a zis: „Vino, binecuvântatul^(DW) Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.” ³² Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat^(DX) paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el. ³³ Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc^(DY) până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban. ³⁴ Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. ³⁵ Domnul a umplut^(DZ) de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari. ³⁶ Sara, nevasta stăpânului meu, a născut^(EA) la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. ³⁷ Stăpânul^(EB) meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc, ³⁸ ci^(EC) să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’ ³⁹ Eu^(ED) am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’ ⁴⁰ Şi el mi-a răspuns^(EE): ‘Domnul, înaintea^(EF) căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie, şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu. ⁴¹ Vei^(EG) fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’ ⁴² Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne^(EH), Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac, ⁴³ iată, eu^(EI) stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta» ⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’ ” ⁴⁵ Înainte^(EJ) de a sfârşi de vorbit^(EK) în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: „Dă-mi să beau, te rog.” ⁴⁶ Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: „Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale.” Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele. ⁴⁷ Eu am întrebat-o şi am zis: „A cui fată eşti?” Ea a răspuns: „Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.” I-am pus^(EL) veriga în nas şi brăţările la mâini. ⁴⁸ Apoi am plecat^(EM) capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui^(EN) stăpânului meu pentru fiul lui. ⁴⁹ Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă^(EO) şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.” ⁵⁰ Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul^(EP) vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune^(EQ) nici rău, nici bine. ⁵¹ Iată, Rebeca este^(ER) înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.” ⁵² Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat^(ES) cu faţa la pământ înaintea Domnului. ⁵³ Şi robul a scos scule^(ET) de argint, scule de aur, şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate^(EU) fratelui său şi mamei sale. ⁵⁴ După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă^(EV) să mă întorc la stăpânul meu.” ⁵⁵ Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile, pe urmă, poate să plece.” ⁵⁶ El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.” ⁵⁷ Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.” ⁵⁸ Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea. ⁵⁹ Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica^(EW) ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui. ⁶⁰ Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama^(EX) a mii de zeci de mii şi sămânţa^(EY) ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!” ⁶¹ Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat. ⁶² Isaac se întorsese de la fântâna^(EZ) Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi. ⁶³ Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină^(FA) pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile. ⁶⁴ Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat^(FB) jos de pe cămilă. ⁶⁵ Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit. ⁶⁶ Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. ⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat^(FC) Isaac pentru pierderea mamei sale.

Moartea lui Avraam

25 Avraam a mai luat o nevastă, numită Chetura. ² Ea^(FD) i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe Işbac şi Şuah. ³ Iocşan a născut pe Seba şi pe Dedan. Fiii lui Dedan au fost Aşurimii, Letuşimii şi Leumimii. ⁴ Fiii lui Madian au fost: Efa, Efer, Enoh, Abida şi Eldaa. Toţi aceştia sunt fiii Cheturei. ⁵ Avraam^(FE) a dat lui Isaac toate averile sale. ⁶ Dar a dat daruri fiilor ţiitoarelor sale şi, pe când era încă în viaţă, i-a îndepărtat^(FF) de lângă fiul său Isaac înspre^(FG) răsărit, în Ţara Răsăritului. ⁷ Iată zilele anilor vieţii lui Avraam: el a trăit o sută şaptezeci şi cinci de ani. ⁸ Avraam şi-a dat duhul şi a murit^(FH) după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile, şi a fost adăugat^(FI) la poporul său. ⁹ Isaac şi Ismael, fiii^(FJ) săi, l-au îngropat în peştera Macpela, în ogorul lui Efron, fiul lui Ţohar, Hetitul, care este faţă în faţă cu Mamre. ¹⁰ Acesta este ogorul^(FK) pe care-l cumpărase Avraam de la fiii lui Het. Acolo^(FL) au fost îngropaţi Avraam şi nevastă-sa Sara. ¹¹ După moartea lui Avraam, Dumnezeu a binecuvântat pe fiul său Isaac. El locuia lângă fântâna^(FM) Lahai-Roi.

Urmaşii lui Ismael

¹² Iată spiţa neamului lui Ismael, fiul lui Avraam, pe care-l^(FN) născuse lui Avraam egipteanca Agar, roaba Sarei. ¹³ Iată^(FO) numele fiilor lui Ismael, după numele lor, după neamurile lor: Nebaiot, întâiul născut al lui Ismael, Chedar, Adbeel, Mibsam, ¹⁴ Mişma, Duma, Masa, ¹⁵ Hadad, Tema, Ietur, Nafiş şi Chedma. ¹⁶ Aceştia sunt fiii lui Ismael; acestea sunt numele lor, după satele şi taberele lor. Ei au fost cei doisprezece voievozi^(FP), după neamurile lor. ¹⁷ Şi iată anii vieţii lui Ismael: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat^(FQ) duhul şi a murit, şi a fost adăugat la poporul său. ¹⁸ Fiii lui au locuit^(FR) de la Havila până la Şur, care este în faţa Egiptului, cum mergi spre Asiria. El s-a aşezat în faţa^(FS) tuturor fraţilor lui.

Esau şi Iacov

¹⁹ Iată spiţa neamului lui Isaac, fiul lui Avraam.

Avraam a născut pe Isaac.

²⁰ Isaac era în vârstă de patruzeci de ani când a luat de nevastă pe Rebeca, fata^(FT) lui Betuel, Arameul din Padan-Aram^[c], şi sora^(FU) lui Laban, Arameul. ²¹ Isaac s-a rugat Domnului pentru nevastă-sa, căci era stearpă, şi Domnul^(FV) l-a ascultat: nevastă-sa Rebeca^(FW) a rămas însărcinată. ²² Copiii se băteau în pântecele ei, şi ea a zis: „Dacă-i aşa, pentru ce mai sunt însărcinată?” S-a dus să întrebe^(FX) pe Domnul.

²³ Şi Domnul i-a zis:

²⁴ S-au împlinit zilele când avea să nască şi iată că în pântecele ei erau doi gemeni. ²⁵ Cel dintâi a ieşit roşu de^(GB) tot, ca o manta de păr, şi de aceea i-au pus numele Esau^[d]. ²⁶ Apoi a ieşit fratele său, care^(GC) ţinea cu mâna de călcâi pe Esau, şi de aceea i-au pus numele^(GD) Iacov^[e]. Isaac era în vârstă de şaizeci de ani când s-au născut ei.

Esau îşi vinde dreptul de întâi născut

²⁷ Băieţii aceştia s-au făcut mari. Esau a ajuns un vânător^(GE) îndemânatic, un om care îşi petrecea vremea mai mult pe câmp, dar Iacov era un om liniştit^(GF), care stătea acasă^(GG) în corturi. ²⁸ Isaac iubea pe Esau, pentru că mânca^(GH) din vânatul lui; Rebeca^(GI) însă iubea mai mult pe Iacov. ²⁹ Odată, pe când fierbea Iacov o ciorbă, Esau s-a întors de la câmp rupt de oboseală. ³⁰ Şi Esau a zis lui Iacov: „Dă-mi, te rog, să mănânc din ciorba aceasta roşiatică, fiindcă sunt rupt de oboseală.” Pentru aceea s-a dat lui Esau numele Edom^[f]. ³¹ Iacov a zis: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!” ³² Esau a răspuns: „Iată-mă, sunt pe moarte; la ce-mi slujeşte dreptul acesta de întâi născut?” ³³ Şi Iacov a zis: „Jură-mi întâi.” Esau i-a jurat şi astfel şi-a vândut^(GJ) dreptul de întâi născut lui Iacov. ³⁴ Atunci, Iacov a dat lui Esau pâine şi ciorbă de linte. El a mâncat şi a băut^(GK); apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel şi-a nesocotit Esau dreptul de întâi născut.

Isaac, în ţara filistenilor. Legământul cu Abimelec

26 În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi^(GL), care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec^(GM), împăratul filistenilor, la Gherar. ² Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te pogorî în Egipt! Rămâi^(GN) în ţara în care îţi voi spune. ³ Locuieşte ca străin^(GO) în ţara aceasta. Eu voi^(GP) fi cu tine şi te^(GQ) voi binecuvânta, căci^(GR) toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine^(GS) jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam. ⁴ Îţi voi^(GT) înmulţi sămânţa ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa^(GU) ta, ca răsplată ⁵ pentru că Avraam^(GV) a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.” ⁶ Astfel, Isaac a rămas la Gherar. ⁷ Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el^(GW) zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică^(GX) să spună că este nevastă-sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca^(GY) era frumoasă la chip. ⁸ Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevastă-sa Rebeca. ⁹ Abimelec a trimis să cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevastă-ta. Cum ai putut zice: ‘E soră-mea’?” Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.” ¹⁰ Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevastă-ta, şi ne-ai fi^(GZ) făcut vinovaţi.” ¹¹ Atunci, Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge^(HA) de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”

Averea lui Isaac şi certurile

¹² Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit^(HB) în anul acela, căci Domnul l-a binecuvântat^(HC). ¹³ Astfel, omul acesta s-a îmbogăţit^(HD) şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. ¹⁴ Avea cirezi de vite şi turme de oi şi un mare număr de robi, de aceea filistenii îl pizmuiau^(HE). ¹⁵ Toate fântânile pe care^(HF) le săpaseră robii tatălui său pe vremea tatălui său Avraam, filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărână. ¹⁶ Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns^(HG) mult mai puternic decât noi.” ¹⁷ Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa. ¹⁸ Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său Avraam şi pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam, şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume^(HH) pe care le pusese tatăl său. ¹⁹ Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor. ²⁰ Păstorii din Gherar s-au certat^(HI) însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Şi a pus fântânii numele Esec^[g], pentru că se certaseră cu el. ²¹ Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna^[h]. ²² Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, şi a numit-o Rehobot^[i], „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde^(HJ) în ţară.” ²³ De acolo s-a suit la Beer-Şeba. ²⁴ Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu^(HK) sunt Dumnezeul tatălui tău Avraam; nu te teme^(HL), căci Eu sunt^(HM) cu tine. Te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa din pricina robului Meu Avraam.” ²⁵ Isaac a zidit^(HN) acolo un altar, a chemat^(HO) Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână. ²⁶ Abimelec a venit din Gherar la el cu prietenul său Ahuzat şi cu Picol^(HP), căpetenia oştirii lui. ²⁷ Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine voi^(HQ), care mă urâţi şi m-aţi izgonit^(HR) de la voi?” ²⁸ Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este^(HS) cu tine. De aceea zicem: ‘Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine! ²⁹ Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum^(HT) eşti binecuvântat de Domnul.’ ” ³⁰ Isaac^(HU) le-a dat un ospăţ şi au mâncat şi au băut. ³¹ S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ^(HV). Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace. ³² În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!” ³³ Şi el a numit-o Şiba^[j]. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba^(HW) până în ziua de azi.

Întâia căsătorie a lui Esau

³⁴ La vârsta de patruzeci^(HX) de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata Hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata Hetitului Elon. ³⁵ Ele^(HY) au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Binecuvântarea lui Esau

27 Isaac îmbătrânise şi ochii^(HZ) îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă”, i-a răspuns el. ² Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu^(IA) ştiu ziua morţii mele. ³ Acum^(IB) dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la câmp şi adu-mi vânat. ⁴ Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul^(IC) meu înainte de a muri.” ⁵ Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul şi să-l aducă. ⁶ Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ⁷ ‘Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare ca să mănânc, şi te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ ⁸ Acum, fiule, ascultă^(ID) sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc. ⁹ Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare^(IE) gustoasă, cum îi place; ¹⁰ tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze^(IF) înainte de moartea lui.” ¹¹ Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau^(IG) este păros, iar eu n-am păr deloc. ¹² Poate că tatăl meu mă va pipăi^(IH) şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul^(II).”